ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 502/2011

Asupra

recursului de față

În baza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 79/P din 8 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală

și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 278/1 alin. (8) lit. a)

teza

II

Cod de procedură penală, a fost respinsă ca

nefondată plângerea formulată de petenta SC V.G. SRL Oradea, împotriva

rezoluției din 12 mai 2010, dispusă în dosar nr.214/P/2010 al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 11 iunie 2010, emisă

în dosar nr. 333./II.2/2010 de către procurorul general al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Oradea.

Prin plângerea

penală formulată petenta SC V.G. SRL Oradea a solicitat tragerea la răspundere

a făptuitorii SC L.G. SRL

Oradea și C.C.D.,

în calitate de reprezentant

al SC L.G. SRL Oradea, pentru infracțiunea

de abuz de încredere

prev. de

art. 213

C. pen.

Petenta, prin

administrator legal B.A. și asociat unic B.I., a susținut că la 17 aprilie 2008

între SC V.G. SRL Oradea și SC L.G. SRL Oradea, reprezentată de C.C.D. a

intervenit un contract de comodat având ca

obiect

darea spre folosință cu titlu gratuit a autoturismului Citroen Berlingo

cu

nr. de

înmatriculare, cu scopul de a fi

utilizat în interesul societății pârâte.

Din verificările

efectuate de către petiționară a rezultat că SC L.G. SRL

Oradea nu mai desfășoară activități comerciale

din

anul 2006, autoturismului Citroen Berlingo cu

nr. de

înmatriculare fiind înstrăinat de făptuitorul C.C.D. unor terțe

persoane.

Prin urmare petenta

a formulat la data de 12 iunie 2008 acțiune la Judecătoria Oradea pentru

rezilierea contractului.

Prin sentința

civilă nr. 7586 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea,

irevocabilă prin neapelare s-a admis cererea reclamantei SC V.S. SRL Oradea și

s-a dispus rezilierea contractului de comodat încheiat între părți la 17

aprilie 2008 și obligarea pârâtei SC L.G. SRL Oradea să restituie reclamantei

autoutilitara. Deși puși în întârziere, prin notificarea emisă de Biroul

Executorului Judecătoresc P.B., la data de 19 septembrie 2009, făptuitorii au

refuzat restituirea bunului, iar petenta a formulat plângere pretinzând că

aceștia sunt pasibili de răspundere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

abuz de încredere.

Prin rezoluția

nr. 214/P/2010 din 12 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea,

a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de C.C.D. și SC L.G. SRL

Oradea pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere,

prev.

de

art. 213 C. pen. și

nerespectarea hotărârii judecătorești,

prev. de

art. 271

C. pen., cu motivarea că lipsește

unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a reținut

astfel că în cauză nu a fost stabilită existenta niciunui indiciu temeinic cu

privire la faptele sesizate, rezultând că lipsește unul din elementele

constitutive ale infracțiunii.

Prin rezoluția din 11 iunie 2010 a Parchetului de

pe lângă Curtea de

Apel Oradea a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea

petiționarei împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluția

atacată fiind menținută ca temeinică și legală.

În termenul

prevăzut de art. 278

1

C. proc. pen., petiționara a formulat plângere

împotriva rezoluțiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 29 iunie 2010 sub numărul 724/35/P/2010.

În motivarea

hotărârii, Curtea de Apel București a reținut că din actele premergătoare

efectuate în cauză, rezultă că făptuitorii SC L.G. SRL Oradea și C.C.D. au

deținut din 17 aprilie 2008 până la pronunțarea hotărârii judecătorești prin

care s-a reziliat contractul de comodat, autoutilitara Citroen Berlingo cu

nr. de

înmatriculare pe baza unui titlu legal.

S-a constata că

raportul juridic patrimonial a încetat prin rămânerea irevocabilă a sentinței

civile nr. 7586/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, iar din acel moment,

făptuitorii nu mai dețin bunul pe baza unui titlu legal. Prin urmare s-a

constat că la data formulării plângerii penale, 27 octombrie 2009, bunul nu mai

era deținut de făptuitori pe baza contractului de comodat, motiv pentru care

fapta săvârșită de făptuitori nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz de încredere din punct de vedere al laturii obiective a

infracțiunii

prev. de

art. 213 C. pen.

Curtea a reținut

totodată, că procurorul a efectuat acte premergătoare și sub aspectul comiterii

de făptuitorii intimați a infracțiunii

prev.

de

art. 271 C. pen., constatând în mod legal că în cauza

dedusă judecății ne aflăm în prezența neexecutării unei hotărâri judecătorești

care însă, nu se circumscrie laturii obiective a acestei infracțiuni.

In acest

context, instanța a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față

de intimații C.C.D. și SC L.G. SRL Oradea, este temeinică și legală, fiind

menținută ca atare.

Împotriva

acestei hotărârii a declarat recurs petiționara SC V.G. SRL

Oradea,

criticând

hotărârea pentru netemeinicie și

nelegalitate sub aspectul greșitei

respingeri a plângerii sale.

Concluziile

reprezentantului Ministerului Public față de recursul declarat de petiționară

au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai

fi reluate.

Înalta Curte,

examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din

oficiu, în conformitate cu art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. a

constat că recursul declarat este fondat pentru considerentele care urmează:

Verificându-se actele dosarului de urmărire penală,

actele

premergătoare și determinate

de plângerea petentei, sentința instanței de

fond ce a soluționat

plângerea aceleiași petiționare potrivit art. 278 C. proc. pen., în raport de

criticile aduse precum și din oficiu, Curtea

reține

că hotărârea atacată este criticabilă sub aspectul cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 356 C. proc. pen., expunerea unei

hotărâri judecătorești trebuie să cuprindă, printre altele, analiza

probelor

care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a

cauzei, cât si a celor care au fost înlăturate, precum si analiza oricăror

elemente de fapt pe care se sprijină soluția data în cauza, arătarea

temeiurilor de drept care justifica soluțiile date în cauza.

Or, prima

instanța nu a făcut o analiza proprie a cauzei, ci s-a rezumat la a relua

afirmațiile făcute în cuprinsul celor două rezoluții atacate, și a face

mențiunea ca "în consecință lipsind unul din elementele constitutive ale

infracțiunilor prev. de art. 213 C. pen. și art. 271 C. pen., soluția

pronunțată de parchet este legală și temeinică." Așadar, prima instanța nu

a analizat materialul si lucrările din dosarul de urmărire penala, așa cum cere

art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., si nu a analizat motivele de nelegalitate si

netemeinicie a soluției procurorului,

formulate de petent în plângere.

Procedând

astfel, prima instanța a pronunțat o hotărâre care nu se bazează pe o motivare

raționala, motiv pentru care este imposibila verificarea legalității si

temeiniciei ei de instanța de control judiciar.

Totodată, Înalta

Curte constată că, dreptul petentului la un proces echitabil, așa cum este

consacrat de art. 6 din Convenția Europeana a

Drepturilor

Omului, a fost încălcat prin motivarea vaga a hotărârii.

Instanța

europeană pentru drepturile omului s-a pronunțat, constant, ca argumentele

decisive pentru soluționarea cauzei trebuie sa-si găsească reflectare în

hotărâre, pentru ca justițiabilii sa fie convinși ca s-

a făcut dreptate si ca judecătorul a examinat probele administrate, dar

si

pentru a le permite sa aprecieze

șansele de reușita ale unui recurs. Prin

felul în care a motivate hotărârea, prima instanța nu a respectat

aceasta

garanție a dreptului la un proces echitabil.

Cu referire la cauză Înalta Curte reține că

examinarea sumară și la

modul general, prin preluarea în integralitate a

conținutului rezoluției

atacate,

echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecințele casării

acesteia.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte

va admite recursul declarat de petenta SC V.S. SRL Oradea împotriva sentinței

penale nr. 79/P din 8 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și

pentru cauze cu minori, va fi casată sentința penală recurată și cauza

va fi trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel

Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de petenta SC V.S. SRL Oradea împotriva sentinței penale nr.c79/P din

8 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează sentința penală recurată și trimite cauza

spre rejudecare

la Curtea de Apel Oradea.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 10 februarie 2011.