ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 502/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 502/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79/P din 8 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza dispozițiilor art. 278/1 alin. (8) lit. a) teza II Cod de procedură penală, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta SC V.G. SRL Oradea, împotriva rezoluției din 12 mai 2010, dispusă în dosar nr.214/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, menținută prin rezoluția din 11 iunie 2010, emisă în dosar nr. 333./II.2/2010 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea. Prin plângerea penală formulată petenta SC V.G.
SRL Oradea a solicitat tragerea la răspundere a făptuitorii SC L.G. SRL Oradea și C.C.D., în calitate de reprezentant al SC L.G. SRL Oradea, pentru infracțiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. Petenta, prin administrator legal B.A. și asociat unic B.I., a susținut că la 17 aprilie 2008 între SC V.G. SRL Oradea și SC L.G. SRL Oradea, reprezentată de C.C.D. a intervenit un contract de comodat având ca obiect darea spre folosință cu titlu gratuit a autoturismului Citroen Berlingo cu nr. de înmatriculare, cu scopul de a fi utilizat în interesul societății pârâte. Din verificările efectuate de către petiționară a rezultat că SC L.G. SRL Oradea nu mai desfășoară activități comerciale din anul 2006, autoturismului Citroen Berlingo cu nr. de înmatriculare fiind înstrăinat de făptuitorul C.C.D.
unor terțe persoane. Prin urmare petenta a formulat la data de 12 iunie 2008 acțiune la Judecătoria Oradea pentru rezilierea contractului. Prin sentința civilă nr. 7586 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, irevocabilă prin neapelare s-a admis cererea reclamantei SC V.S. SRL Oradea și s-a dispus rezilierea contractului de comodat încheiat între părți la 17 aprilie 2008 și obligarea pârâtei SC L.G. SRL Oradea să restituie reclamantei autoutilitara. Deși puși în întârziere, prin notificarea emisă de Biroul Executorului Judecătoresc P.B., la data de 19 septembrie 2009, făptuitorii au refuzat restituirea bunului, iar petenta a formulat plângere pretinzând că aceștia sunt pasibili de răspundere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz de încredere.
Prin rezoluția nr. 214/P/2010 din 12 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a fost dispusă neînceperea urmăririi penale față de C.C.D. și SC L.G. SRL Oradea pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz de încredere, prev. de art. 213 C. pen. și nerespectarea hotărârii judecătorești, prev. de art. 271 C. pen., cu motivarea că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. S-a reținut astfel că în cauză nu a fost stabilită existenta niciunui indiciu temeinic cu privire la faptele sesizate, rezultând că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Prin rezoluția din 11 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea petiționarei împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, rezoluția atacată fiind menținută ca temeinică și legală.
În termenul prevăzut de art. 278 1 C. proc. pen., petiționara a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului, plângere înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 29 iunie 2010 sub numărul 724/35/P/2010. În motivarea hotărârii, Curtea de Apel București a reținut că din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că făptuitorii SC L.G. SRL Oradea și C.C.D. au deținut din 17 aprilie 2008 până la pronunțarea hotărârii judecătorești prin care s-a reziliat contractul de comodat, autoutilitara Citroen Berlingo cu nr. de înmatriculare pe baza unui titlu legal. S-a constata că raportul juridic patrimonial a încetat prin rămânerea irevocabilă a sentinței civile nr. 7586/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, iar din acel moment, făptuitorii nu mai dețin bunul pe baza unui titlu legal.
Prin urmare s-a constat că la data formulării plângerii penale, 27 octombrie 2009, bunul nu mai era deținut de făptuitori pe baza contractului de comodat, motiv pentru care fapta săvârșită de făptuitori nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere din punct de vedere al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 213 C. pen. Curtea a reținut totodată, că procurorul a efectuat acte premergătoare și sub aspectul comiterii de făptuitorii intimați a infracțiunii prev. de art. 271 C. pen., constatând în mod legal că în cauza dedusă judecății ne aflăm în prezența neexecutării unei hotărâri judecătorești care însă, nu se circumscrie laturii obiective a acestei infracțiuni.
In acest context, instanța a apreciat că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații C.C.D. și SC L.G. SRL Oradea, este temeinică și legală, fiind menținută ca atare. Împotriva acestei hotărârii a declarat recurs petiționara SC V.G. SRL Oradea, criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul greșitei respingeri a plângerii sale. Concluziile reprezentantului Ministerului Public față de recursul declarat de petiționară au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor formulate, cât și din oficiu, în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.
a constat că recursul declarat este fondat pentru considerentele care urmează: Verificându-se actele dosarului de urmărire penală, actele premergătoare și determinate de plângerea petentei, sentința instanței de fond ce a soluționat plângerea aceleiași petiționare potrivit art. 278 C. proc. pen., în raport de criticile aduse precum și din oficiu, Curtea reține că hotărârea atacată este criticabilă sub aspectul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. Potrivit dispozițiilor art. 356 C. proc. pen., expunerea unei hotărâri judecătorești trebuie să cuprindă, printre altele, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât si a celor care au fost înlăturate, precum si analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția data în cauza, arătarea temeiurilor de drept care justifica soluțiile date în cauza.
Or, prima instanța nu a făcut o analiza proprie a cauzei, ci s-a rezumat la a relua afirmațiile făcute în cuprinsul celor două rezoluții atacate, și a face mențiunea ca "în consecință lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 213 C. pen. și art. 271 C. pen., soluția pronunțată de parchet este legală și temeinică." Așadar, prima instanța nu a analizat materialul si lucrările din dosarul de urmărire penala, așa cum cere art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., si nu a analizat motivele de nelegalitate si netemeinicie a soluției procurorului, formulate de petent în plângere. Procedând astfel, prima instanța a pronunțat o hotărâre care nu se bazează pe o motivare raționala, motiv pentru care este imposibila verificarea legalității si temeiniciei ei de instanța de control judiciar.
Totodată, Înalta Curte constată că, dreptul petentului la un proces echitabil, așa cum este consacrat de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, a fost încălcat prin motivarea vaga a hotărârii. Instanța europeană pentru drepturile omului s-a pronunțat, constant, ca argumentele decisive pentru soluționarea cauzei trebuie sa-si găsească reflectare în hotărâre, pentru ca justițiabilii sa fie convinși ca s- a făcut dreptate si ca judecătorul a examinat probele administrate, dar si pentru a le permite sa aprecieze șansele de reușita ale unui recurs. Prin felul în care a motivate hotărârea, prima instanța nu a respectat aceasta garanție a dreptului la un proces echitabil. Cu referire la cauză Înalta Curte reține că examinarea sumară și la modul general, prin preluarea în integralitate a conținutului rezoluției atacate, echivalează în realitate cu o nemotivare, cu consecințele casării acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de petenta SC V.S. SRL Oradea împotriva sentinței penale nr. 79/P din 8 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, va fi casată sentința penală recurată și cauza va fi trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE Admite recursul declarat de petenta SC V.S. SRL Oradea împotriva sentinței penale nr.c79/P din 8 septembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Oradea. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 februarie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.