ÎCCJ, Decizia nr. 377/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele; Reclamanții C.S. și C.L.L., C.M., C.L., C.F., C.S.J., C.L.J. și C.L.M., reprezentați de către tatăl lor, C.S., au chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, precum și Consiliul Local al Municipiului Craiova, Serviciul Public Comunitar de Evidență a Persoanei, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să li se comunice dacă, în urma hotărârilor judecătorești pronunțate, li s-au acordat protecție socială sau protecție internațională, documente de identitate românești, buletine sau pașapoarte românești.

În motivarea cererii, au arătat că, în urma acțiunilor promovate în anul 2005 împotriva celor două pârâte, pentru a fi obligate la emiterea actelor de identitate, au fost pronunțate mai multe hotărâri judecătorești, respectiv Sentința civilă nr. 15 din 19 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 1415/A/2005, Decizia nr. 2519 din 29 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. 3713/1/2006, precum și sentințe date în soluționarea unor cereri având ca obiect contestație în anulare sau revizuire. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, completul de 9 judecători a pronunțat Decizia nr. 95 din 23 februarie 2009, în dosarul nr. 6119/1/2008, împotriva rezoluției din 7 august 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și criminalistică, dispusă în dosarul nr. 911/P/2007.

Reclamanții au arătat că cererile lor au ca temei prevederile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Prin Sentința civilă nr. 198 din 26 mai 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, în temeiul art. 158 alin. (3) C. proc. civ. Dosarul a fost înregistrat astfel pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. 9701/63/2009, iar la termenul fixat la data de 21 septembrie 2009, reclamanții au depus completare la acțiune. Pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, în raport cu dispozițiile art. 159 pct. (1) C. proc.

civ., excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Administrației și Internelor, în raport cu dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001 și excepția inadmisibilității acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, în sensul că petenții nu au făcut dovada solicitării informațiilor de interes public către instituțiile competente. Tribunalul Dolj, prin Sentința civilă nr. 1463 din 20 octombrie 2009, a respins acțiunea astfel cum a fost completată de reclamanți, reținând că, prin decizia Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. 1374/54/2009, s-a dispus declinarea cauzei în favoarea acestuia, în raport cu dispozițiile Legii nr. 544/2001.

Tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, nu privea categoria de informații publice descrise de art. 5 din Legea nr. 544/2001 și nu se încadra în dispozițiile art. 22 din același act normativ, privind obiectul acțiunii. Nemulțumiți de această soluție, reclamanții au formulat recurs, care a fost respins de către Curtea de Apel Craiova, prin Decizia nr. 629 din 11 martie 2010, ca tardiv declarat, reținându-se că, față de comunicarea hotărârii atacate, la data de 25 noiembrie 2009, declararea recursului la data de 4 ianuarie 2010 este peste termenul de 15 zile, prevăzut de lege. Împotriva deciziei, au declarat recurs recurenții-reclamanți C.S., C.L.L., C.M., C.L., C.F., C.S.J., C.L.J.

și C.L.M., considerând-o netemeinică și nelegală. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 5057 din 17 noiembrie 2010, a respins recursul, ca inadmisibil. Instanța a reținut că soluția se impune, întrucât hotărârea atacată nu se încadrează în categoria hotărârilor care pot fi supuse reformării pe calea recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă. La data de 19 noiembrie 2010, împotriva acestei din urmă hotărâri, au declarat din nou recurs reclamanții C.S., C.L.L., C.M., C.L., C.F., C.S.J., C.L.J. și C.L.M., susținând că își mențin și reiterează aceleași motive din recursul precedent. Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., ce consacră ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța va cerceta cu prioritate admisibilitatea căii de atac cu care este învestită, soluționarea acestei chestiuni făcând de prisos analizarea altor cereri sau susțineri. Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Prin art. 129 din Constituția României, a fost statuat principiul, potrivit căruia, părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesului civil. În raport cu principiul statuat prin textul menționat, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Mai mult, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 129 alin. 1 C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri formulate sau a unei căi de atac, în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală. În cauză, completul de 9 judecători a fost sesizat cu recursul declarat împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal s-a pronunțat asupra unui recurs, declarat de aceiași recurenți, C.S., C.L.L., C.M., C.L., C.F., C.S.J., C.L.J.

și C.L.M., împotriva unei hotărâri irevocabile. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, una privește existența unei hotărâri, determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale. Hotărârea atacată de către recurenți a dobândit caracter irevocabil, odată cu soluționarea recursului, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și, prin urmare, nu mai poate fi supusă unui nou control judiciar, specific căii de reformare. Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, potrivit dreptului comun, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 299 C. proc.

civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale. Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pe de altă parte, soluționarea prezentului recurs excede competenței atribuite completului de 9 judecători prin art. 24 din Legea nr. 304/2004 republicată, coroborat cu art. 725 alin. (2) C. proc. civ. și art. XXV alin. (3) din Legea nr. 202/2010. Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Drept urmare, neobservarea acestora este sancționată cu nulitatea hotărârilor judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor. Așadar, recursul nu este admisibil nici potrivit legii speciale. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de recurenții reclamanți C.S., C.L.L., C.M., C.L., C.F., C.S.J., C.L.J. și C.L.M., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții C.S., C.L.L., C.M., C.L., C.F., C.S.J., C.L.J. și C.L.M. împotriva Deciziei nr. 5057 din 17 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 9701/63/2009. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 iunie 2011.