Tichy împotriva Cehiei

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere nr. 32099/02 prezentată de Jiří TICH Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 22 august 2002, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei. După ce a făcut acest lucru, face următoarea decizie în cunoștință de cauză. Reclamantul, dl Jiří Tichý, este cetățean ceh, născut în 1960 și rezident în Hodonín. El este reprezentat în fața Curții de către dl P. Pisarovič, avocat în barou ceh. Guvernul ceh ( La 14 ianuarie 1993, reclamantul a fost acuzat de o amenințare generalizată în bandă organizată și a fost pus în detenție provizorie.

La 5 decembrie 1995, Parchetul regional al lui Brno a emis un act de acuzare împotriva reclamantului pentru instigarea la deteriorarea bunurilor și la amenințarea generalizată. Prin prima sa hotărâre din 13 mai 1996, Tribunalul Regional (Krajský Soud) de Brno nu l-a recunoscut pe reclamant vinovat decât de la chitanță la amenințarea generalizată, l-a condamnat la șase ani de închisoare fermă și la o pedeapsă pecuniară și l-a obligat în solidar cu complicii săi să despăgubească victima. Prin a doua sa hotărâre din 18 decembrie 1997, tribunalul a stabilit vinovăția reclamantului șefului de culpă la amenințarea generalizată, precum și de deteriorare a bunurilor din afara acesteia, i-a acordat nouă ani de închisoare fermă și o pedeapsă pecuniară și l-a obligat în solidar cu complicii săi la De asemenea, la 16 noiembrie 1998, Curtea Supremă a decis să anuleze această hotărâre și să retrimite cauza în primă instanță.

Prin cea de-a treia hotărâre din 9 iulie 2003, Tribunalul l-a recunoscut pe reclamant vinovat de instigare la deteriorarea bunurilor de la o parte la alta și, ținând seama de dreptul la pedeapsa cu moartea și de durata procedurii, l-a condamnat la 18 luni de închisoare cu suspendare, la o pedeapsă pecuniară și la plata solidară între complici a unei sume determinate victimei. În recursul la care se face referire în art. 6 alin. (1) din Convenție, Curtea a reformulat parțial această hotărâre cu privire la aceasta la 19 februarie 2004. GRIEF Invocă art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plângea de durata excesivă a procedurii. Subsemnatul Vít A. Schorm, agent guvernamental, declară că guvernul ceh oferă domnului Jiří Tichý suma de 9 000 de euro în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda națională a statului membru pârât la rata aplicabilă la data plății și se înțelege fără orice impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa decontării în termenul menționat mai sus, statul membru în cauză trebuie să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale.

Această plată va valora decontare definitivă a cauzei Curtea a primit de la reclamantă următoarea declarație Eu, Jiří Tichý, observ că guvernul ceh este pregătit să-mi plătească suma de 9 000 EUR în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda națională a landului restant la rata aplicabilă la data plății și se înțelege fără orice impozit aplicabil. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 37 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.

De la expirarea termenului respectiv și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. În plus, accept această propunere și renunț la orice altă pretenție împotriva Republicii Cehe cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar cauza soluționată definitiv Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și că nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) în fine din Convenție).

În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 29 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen greenzen Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 32099/02 présentée par Jiří TICHÝ contre la République tchèque La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 6 juin 2006 en une chambre composée de : M. P. Lorenzen , président , M me S. Botoucharova , MM. K. Jungwiert , V. Butkevych , M me M. Tsatsa-Nikolovska , M. R. Maruste, M me R. Jaeger, juges , et de M me C. Westerdiek, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 22 août 2002, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Jiří Tichý, est un ressortissant tchèque, né en 1960 et résidant à Hodonín.

Il est représenté devant la Cour par M e P. Pisarovič, avocat au barreau tchèque. Le gouvernement tchèque (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. V.A. Schorm. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 14 janvier 1993, le requérant fut inculpé de menace généralisée commise en bande organisée et fut mis en détention provisoire. Le 5 décembre 1995, le parquet régional de Brno émit l’acte d’accusation contre le requérant pour incitation à la détérioration des biens d’autrui et à la menace généralisée. Par son premier jugement du 13 mai 1996, le tribunal régional (Krajský soud) de Brno ne reconnut le requérant coupable que du délit d’incitation à la menace généralisée, le condamna à six ans de prison ferme et à une peine pécuniaire et l’obligea solidairement avec ses complices à indemniser la victime.

À l’appel de l’intéressé et de ses complices ainsi que du parquet, la haute cour (Vrchní soud) d’Olomouc annula ledit jugement et renvoya l’affaire en première instance. Par son deuxième jugement du 18 décembre 1997, le tribunal établit la culpabilité du requérant du chef d’incitation à la menace généralisée ainsi que de détérioration des biens d’autrui, lui infligea neuf ans de prison ferme et une peine pécuniaire et l’obligea solidairement avec ses complices à indemniser la victime.

L’intéressé et ses complices ainsi que le parquet firent appel, ce qui avait conduit la haute cour à annuler ce jugement et à renvoyer l’affaire en première instance le 16 novembre 1998. Par son troisième jugement du 9 juillet 2003, le tribunal reconnut le requérant coupable d’incitation à la détérioration des biens d’autrui et, tenant compte de l’antécédent judiciaire de l’intéressé et de la durée de la procédure, le condamna à dix-huit mois de prison avec sursis, à une peine pécuniaire et au paiement solidaire entre complices d’une somme déterminée à la victime. À l’appel de l’intéressé, la haute cour réforma partiellement ce jugement à son égard le 19 février 2004. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée excessive de la procédure.

EN DROIT La Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, Vít A. Schorm, agent du Gouvernement, déclare que le gouvernement tchèque offre de verser à M. Jiří Tichý la somme de 9 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en monnaie national de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement et s’entend hors tout impôt éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire ». La Cour a reçu de la partie requérante la déclaration suivante : « Je soussigné, Jiří Tichý, note que le gouvernement tchèque est prêt à me verser la somme de 9 000 euros en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie en monnaie nationale de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et s’entend hors tout impôt éventuellement applicable.

Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendu conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la République tchèque à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée ». La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties.

Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Greffière Président