ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1601/2011

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 84/F din

25 octombrie 2010, Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins, ca nefondată plângerea formulată de petentul B.L. împotriva rezoluției

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov din data de 14 iulie 2010 pronunțată

în dosarul nr. 204/P/2010.

Prima instanță a reținut

că prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov pronunțată la data

de 14 iulie 2010 în dosarul nr. 204 /P/2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de R.C. sub aspectul comiterii infracțiunilor de amenințare, încercare de a

determina mărturia mincinoasă și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii

publice prevăzute de art. 193, art. 261 și respectiv art. 321 C. pen., pe motiv

că acestea nu există și nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.

În motivarea acestei rezoluții

s-a reținut, în esență, că petentul a formulat plângere împotriva persoanei indicate

pe considerentul că în data de 07 iulie 2010, în contextul unor discuții neprincipiale,

R.C., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Întorsura Buzăului i-a

adresat amenințări, a avut un comportament abuziv față de petent, a adoptat o atitudine

de stăpân al zonei ceea ce a provocat revoltă și indignare în rândul persoanelor

aflate în local și că l-a vătămat, cauzându-i leziuni ce au necesitat 3-5 zile îngrijiri

medicale pentru vindecare.

În esență, în fapt, procurorul

a constatat că în acea dată, 7 iulie 2010, în jurul orelor 17,00, în restaurantul

Ciucaș din Întorsura Buzăului, se aflau petentul B.L. însoțit de M.M. și la o altă

masă persoana interesată R.C., prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Întorsura Buzăului însoțit de o altă persoană pe care l-a recomandat ospătarei P.M.

ca fiind tot procuror, dar din Galați.

Martorul M.M. a fost interpelat

de R.C., în timp ce trecea pe lângă masa acestuia, cu solicitarea de a cânta, cei

doi cunoscându-se însă, martorul a refuzat, pe considerentul că a venit însoțit

de primar, adică de petent și că urma să servească masa, persoana interesată întrebând

„acesta-i primarul?”, cu o tonalitate cea fost de natură a-l deranja pe petent.

După ce au servit toți

masa, persoana interesată R., aflată vizibil sub influența alcoolului, s-a deplasat

la masa petentului având în mână un pahar cu vin și s-a adresat acestuia cu apelativul

„profesor”, inițiind o discuție pe teme filosofice și istorice, cu tendința d ea

evidenția bogate cunoștințe și a-l defavoriza pe petent, ceea ce l-a deranjat pe

acesta din urmă.

Deși R. a încercat să

se așeze la masa petentului, acesta i-a spus că nu-i permite, că nu-l cunoaște și

că nu stă la masă cu bețivi, cerându-i să se întoarcă la masa lui, ceea ce R.C.

a și făcut.

Totuși, enervat de refuzul

petentului, R.C. a revenit la masa petentului având în mână un pahar cu vin, i-a

spus că este procuror, subliniind funcția de conducere pe care o deține, petentul

afirmând că nu este impresionat de aceasta și că nu apreciază astfel de atitudine,

începând astfel un schimb de replici, R. afirmând că îl va aresta pe primar, acesta

afirmând că este „un cetățean care își cunoaște drepturile, că nu arestează procurorii

numai pentru că așa doresc”.

R.C. s-a așezat un minut

la masă și iritat de discuție, a făcut un gest de a ciocni paharul cu petentul,

spunând „hai noroc”, moment în care paharul pe care îl ținea petentul în mână s-a

spart, conținutul s-a vărsat pe pieptul petentului, iar cioburile l-au tăiat la

palmă, R. plecând spunând ceva de genul unei amenințări generice „a aranja”, astfel

încât și petentul s-a enervat, martorii M.M. și persoana de la masa lui R. au încercat

să aplaneze escaladarea conflictului.

La ieșirea din local,

R.C. a revenit către petent cu legitimația, i-a spus petentului că este prim procuror

și îl va reține, petentul replicând că este beat și nu îl bagă în seamă și a plecat.

Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, prin rezoluția din 27 august 2010

în lucrarea nr. 592/II/2/2010 a constatat că plângerea este neîntemeiată, că soluția

procurorului este conformă cu art. 203 C. proc. pen. și că în mod corect s-a apreciat

că în speță nu sunt incidente textele legale menționate în cauză.

Curtea constată că rezoluția

atacată este legală și temeinică, deoarece, așa cum s-a arătat în motivarea acesteia,

dar și în considerentele rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Brașov, plângerea nu este întemeiată, deoarece chiar petentul, în

plângerea formulată a afirmat că incidentul și atitudinea jignitoare a procurorului

îi știrbea reputația de primar al orașului Întorsura Buzăului, că s-a simțit lezat

de atitudinea și modul în care i s-a adresat procurorul, că nu l-a provocat în nici

un mod și că în momentul în care a fost amenințat cu reținerea a fost șocat, nu

de teamă, ci de o reacție atât de nepotrivită caracterului unei astfel de persoane

și de faptul că s-a trezi dintr-o dată udat.

Probele administrate în

cauză confirmă o atitudine total nepotrivită a procurorului R.C., aflat sub influența

alcoolului, ceea ce ar putea constitui abateri disciplinare aflate în competența

Serviciului de Inspecție Judiciară al Consiliului Superior al Magistraturii și nu

a acestei instanțe de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs petiționarul B.L., care a reiterat susțineri din plângerea

inițială și a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului pentru infracțiunile

reclamate.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând sentința penală

recurată, prin prisma criticilor formulate de recurent, dar și conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate aspectele apreciază că aceasta este legală și

temeinică.

Soluția procurorului de neîncepere

a urmăririi penale față de intimat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de

art.193, art. 261 și art. 321 C. pen. este corectă, constatându-se că infracțiunea

de încercare de a determina mărturia mincinoasă nu există [art. 10 lit. a) C. proc.

pen.], iar pentru infracțiunile de amenințare și ultraj contra bunelor moravuri

și tulburare a liniștii publice, nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora

[art. 10 lit. d) C. proc. pen.].

Atât persoanele prezente, dar și cele

implicate, inclusiv petiționarul, au catalogat situația drept un incident și nu

un scandal, așa cum o cer dispozițiile art. 321 C. pen.

Pentru a se reține acest text trebuie

constatat un grad de pericol care să caracterizeze infracțiunea, să se producă o

indignare cu caracter public, nu una izolată, a unei singure persoane, ceea ce în

cauză, nu s-a probat.

De asemenea, nu există temerea necesară

reținerii infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 C. pen., însuși petiționarul

declarând că nu a simțit o astfel de temere, fiind doar indignat de atitudinea intimatului

atitudine, într-adevăr total inadecvată funcției, dar care poate constitui, eventual,

o abatere disciplinară și nu o infracțiune.

Cât privește infracțiunea prev. de

art. 261 C. pen., privind încercarea de a determina mărturia mincinoasă a unor persoane

care nu au fost prezente la incident, niciunul dintre martorii oculari nu a confirmat

o atare acțiune din partea intimatului, astfel că pentru reținerea acestei infracțiuni

nu a existat niciun indiciu.

Pentru aceste considerente, Înalta

Curte în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca

nefondat recursul petiționarului, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

statului, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de petiționarul B.L. împotriva sentinței penale nr. 84/F din 25 octombrie

2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petiționar

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi

20 aprilie 2011.