DEREVYANKO v. UKRAINE

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 3480/05 de către Sergey Vladimirovich DEREVYANKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care așeză la 6 iunie 2006 ca Cameră compusă din: Președintele Lorenzen Jungwiert Butkevych dna Tsatsa-Nikolovska Maruste Borrego Borrego dna Jaeger, judecători și grefierul Secțiunii Westerdiek având în vedere cererea depusă la 11 ianuarie 2005, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondurile cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după ce a deliberat, hotărăsește după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Sergey Vladimirovich Derevyanko, este un național ucrainean care s-a născut în 1963 și locuiește în orașul Poltava, Ucraina.

Guvernul ucrainean (“Guvernul”) a fost reprezentat de agenții lor, dna V. Lutkovska și dl Y. Zaytsev, și dna I. Shevchuk, șef al Oficiului Agentului Guvernului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 2002 reclamantul s-a retras din forțele militare. În același timp, reclamantul a instituit o procedură în cadrul Curții Militare Lugansk Garrison împotriva unității militare care solicită compensare pentru diferite acorduri datorate acestuia. La 15 aprilie 2002, instanța a acordat reclamantului UAH 1.531.54 [1] Compensarea pentru uniforma și alimentele sale ( Реониенноשо местноשо суда δуפанско δарсвенно Prin scrisorile din 21 ianuarie, 14 mai și 13 octombrie 2004, și 1 februarie 2005 Departamentul Regional de Justiție din Lugansk a informat reclamantul că hotărârea în favoarea sa va fi executată treptat în conformitate cu locul său în lista creditorilor.

În conformitate cu articolele 1 și 13 din Convenție, proprietatea Forțelor Armate nu poate fi folosită pentru aplicarea unei hotărâri judiciare. Până în octombrie 2005, hotărârea a fost încheiată în întregime. De asemenea, el se plângea de o încălcare a drepturilor sale de proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Reclamantul se plângea în continuare de o încălcare a dreptului său de a respecta viața sa privată în temeiul articolului 8 din Convenție din cauza neexecuției hotărârii judecătorești în favoarea sa. HOTĂRÂREA La 14 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamant: „Eu, dl Sergey Vladimirovich DEREVYANKO, remarc că Guvernul Ucrainei sunt dispus să-mi plătească ex grație suma de 1,700 EUR, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului.

Suma de 1.700 EUR va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării [deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1] a Convenției Europene pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Ucrainei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.

Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns.” La 21 februarie 2006, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Eu, Iryna SHEVCHUK, șef al Oficiului Agentului Guvernului în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că guvernul Ucrainei propune să plătească pe dl Sergey Vladimirovich Derevyanko ex grafia suma de 1,700 EUR, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Suma de 1.700 EUR va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății și fără impozite aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării [deciziei luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1] a Convenției Europene pentru Drepturile Omului.

În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § în amendă În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă.

Din aceste motive, Curtea [în mod neobișnuit] [prin majoritate] hotărăște să ia cererea din lista sa de cazuri. Claudia Westerdiek Președintele grefierului peer Lorenzen [1] La momentul material 339,88 EUR

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 3480/05 by Sergey Vladimirovich DEREVYANKO against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 6 June 2006 as a Chamber composed of: Mr P. Lorenzen , President , Mr K. Jungwiert , Mr V. Butkevych , Mrs M. Tsatsa-Nikolovska , Mr R. Maruste , Mr J. Borrego Borrego , Mrs R. Jaeger, judges , and Mrs C. Westerdiek , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 11 January 2005, Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having regard to the observations submitted by the respondent Government, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Sergey Vladimirovich Derevyanko, is a Ukrainian national who was born in 1963 and lives in the city of Poltava, Ukraine.

The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agents, Mrs V. Lutkovska and Mr Y. Zaytsev, and Mrs I. Shevchuk, Head of the Office of the Government Agent before the European Court of Human Rights. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. In 2002 the applicant retired from the military forces. At the same time the applicant instituted proceedings in the Lugansk Garrison Military Court against the military unit claiming compensation for different allowances due to him. On 15 April 2002 the court awarded the applicant UAH 1,531.54 [1] compensation for his uniform and food ( Решение Военного местного суда Луганского гарнизона ). In June 2002 the Zhovtnevyy District Bailiffs’ Service (Отдел Государственной исполнительной службы Жовтневого районного управления юстиции г.Луганска) initiated enforcement proceedings.

By letters of 21 January, 14 May and 13 October 2004, and 1 February 2005 the Lugansk Regional Department of Justice informed the applicant that the judgment in his favour would be enforced gradually in accordance with his place in the list of creditors. It further stated that, according to the Law on the Economic Activities of the Armed Forces of Ukraine ( Закон України „Про господарську діяльність у Збройних Силах України” ), the property of the Armed Forces cannot be used to enforce a court decision. By October 2005 the judgment was enforced in full. COMPLAINTS The applicant complained under Articles 6 § 1 and 13 of the Convention about the lengthy non-enforcement of the court judgment in his favour.

He also complained of a violation of his property rights under Article 1 of Protocol No. 1. The applicant further complained of a violation of his right to respect for his private life under Article 8 of the Convention because of the non-enforcement of the court judgment in his favour. THE LAW On 14 February 2006 the Court received the following declaration, signed by the applicant: “I, Mr Sergey Vladimirovich DEREVYANKO, note that the Government of Ukraine are prepared to pay me ex gratia the sum of EUR 1,700 with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. The sum of EUR 1,700 will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the [decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1] of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. I accept the proposal and waive any further claims against Ukraine in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.” On 21 February 2006 the Court received the following declaration from the Government: “I, Iryna SHEVCHUK, Head of the Office of the Government Agent before the European Court of Human Rights, declare that the Government of Ukraine offer to pay Mr Sergey Vladimirovich Derevyanko ex gratia the sum of EUR 1,700 with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. The sum of EUR 1,700 will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable.

It will be payable within three months from the date of notification of the [decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1] of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.” The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention).

Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list. For these reasons, the Court [unanimously] [by a majority] Decides to strike the application out of its list of cases. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Registrar President [1] At the material time EUR 339.88