ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul S.R. – M.F.P., să se constate încălcarea dreptului

său constituțional la muncă, precum și a faptului că nu se încadrează în prevederile

Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții

publice,raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și

respectarea acordurilor – cadru cu C.E. și F.M.I.

Totodată, reclamantul

a solicitat exceptarea sa de la aplicarea Capitolului IV, art. 17 – art. 26 din

lege.

În motivarea

acțiunii, reclamantul arătat că este ofițer în rezervă disponibilizat din M.A.N.

în anul 2003, în condițiile O.G. nr. 7/1998 beneficiind de pensie de serviciu

anticipată parțială, conform Legii nr. 164/2001, iar în prezent ocupă funcția

de administrator public al comunei Sascut, județul Bacău, post obținut prin

concurs în august 2008, însă, prin Legea nr. 329/2009 i-a fost încălcat dreptul

constituțional la muncă și protecția socială a muncii (art. 41).

Prin sentința nr. 69

din 29 ianuarie 2010, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței materiale

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Bacău.

Prin sentința nr. 82

din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamantul A.C., în contradictoriu cu

pârâtul S.R. – M.F.P.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul susține

că dispozițiile Legii nr. 329/2009 (art. 17 - 26 - Cap. IV) îi încalcă

drepturile constituționale la muncă și la pensie.

Având în vedere

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond

a constatat că, în cauză nu este vorba de un act administrativ individual sau

normativ susceptibil, prin efectele sale, să vatăme un drept, ori un interes

legitim, ci de o lege, care este exclusă de la atacarea pe calea contenciosului

administrativ.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul A.C., susținând că, în mod greșit,

acțiunea sa a fost respinsă, ca inadmisibilă, având în vedere că, în speță sunt

întrunite cele patru elemente de exercitare a acțiunii civile, respectiv capacitatea

procesuală, calitatea procesuală activă, existența  unui drept și justificarea unui

interes legitim. Pe fondul cauzei, recurentul susține că, în calitatea sa de

funcționar al P. Sascut, i-au fost încălcate drepturi și interese legitime,

prin aplicarea  unei legi neconstituționale, Legea nr. 329/2009, și solicitarea

declarației de opțiune între pensie și salariu.

Recurentul nu a indicat

încadrarea în drept a motivelor de recurs.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate ce se

încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304

1

,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Bacău a fost investită, prin declinare de

competență de la Tribunalul Bacău cu

acțiunea formulată de reclamantul A.C. în

contradictoriu cu S.R.,

reprezentat de M.F.P.

pentru a se constata încălcarea dreptului său

constituțional la muncă și

a faptului că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 329/2009; totodată, să

se dispună exceptarea sa de la aplicarea dispozițiilor art. 17 – art. 26 din

Capitolul IV al legii.

În

fapt, a motivat reclamantul că este ofițer în rezervă disponibilizat din M.A.N.

în anul 2003, în condițiile O.G. nr. 7/1998 și beneficiază de pensie de

serviciu anticipată parțială, conform Legii nr. 164/2001, iar în prezent ocupă

funcția de administrator public al comunei Sascut, județul Bacău, post obținut

prin concurs în august 2008.

A arătat reclamantul că în prezent cumulează pensia de 1784

lei cu salariul, însă, prin Legea nr. 329/2009 se încalcă dispozițiile

constituționale privind dreptul la muncă și protecția

socială a muncii (art.

41).

A mai susținut că, potrivit dispozițiilor art. 47 din

Constituție, pensia este un drept

fundamental garantat în întregime și se

datorează pentru munca trecută. Or, legea în discuție creează o discriminare pe

criteriul nivelului pensiei.

Conținutul

capitolului IV din Legea nr. 329/2009 este identic celui din O.U.G. nr. 230/2008,

de interzicere a cumulului pensiei cu salariul de la stat, ordonanță asupra

căruia

Curtea Constituțională s-a pronunțat

prin decizia nr. 82/2009 în sensul admiterii excepției de

neconstituționalitate.

Având în vedere că

prin acțiunea formulată, reclamantul nu a indicat vreun act administrativ a cărui

anulare o solicită, sau vreun refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, ci

a invocat atingerea adusă dreptului său la muncă printr-o  lege pe care o

consideră neconstituțională, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de

fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, în raport de obiectul acesteia și

prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), constatând că hotărârea atacată

este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de A.C. împotriva Sentinței nr. 82 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2011.