ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2326/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul A.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S.R. – M.F.P., să se constate încălcarea dreptului său constituțional la muncă, precum și a faptului că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice,raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor – cadru cu C.E. și F.M.I. Totodată, reclamantul a solicitat exceptarea sa de la aplicarea Capitolului IV, art. 17 – art. 26 din lege. În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că este ofițer în rezervă disponibilizat din M.A.N.

în anul 2003, în condițiile O.G. nr. 7/1998 beneficiind de pensie de serviciu anticipată parțială, conform Legii nr. 164/2001, iar în prezent ocupă funcția de administrator public al comunei Sascut, județul Bacău, post obținut prin concurs în august 2008, însă, prin Legea nr. 329/2009 i-a fost încălcat dreptul constituțional la muncă și protecția socială a muncii (art. 41). Prin sentința nr. 69 din 29 ianuarie 2010, Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău. Prin sentința nr. 82 din 1 iulie 2010, Curtea de Apel Bacău a respins, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A.C., în contradictoriu cu pârâtul S.R.

– M.F.P. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul susține că dispozițiile Legii nr. 329/2009 (art. 17 - 26 - Cap. IV) îi încalcă drepturile constituționale la muncă și la pensie. Având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond a constatat că, în cauză nu este vorba de un act administrativ individual sau normativ susceptibil, prin efectele sale, să vatăme un drept, ori un interes legitim, ci de o lege, care este exclusă de la atacarea pe calea contenciosului administrativ. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A.C., susținând că, în mod greșit, acțiunea sa a fost respinsă, ca inadmisibilă, având în vedere că, în speță sunt întrunite cele patru elemente de exercitare a acțiunii civile, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală activă, existența unui drept și justificarea unui interes legitim.

Pe fondul cauzei, recurentul susține că, în calitatea sa de funcționar al P. Sascut, i-au fost încălcate drepturi și interese legitime, prin aplicarea unei legi neconstituționale, Legea nr. 329/2009, și solicitarea declarației de opțiune între pensie și salariu. Recurentul nu a indicat încadrarea în drept a motivelor de recurs. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Curtea de Apel Bacău a fost investită, prin declinare de competență de la Tribunalul Bacău cu acțiunea formulată de reclamantul A.C.

în contradictoriu cu S.R., reprezentat de M.F.P. pentru a se constata încălcarea dreptului său constituțional la muncă și a faptului că nu se încadrează în prevederile Legii nr. 329/2009; totodată, să se dispună exceptarea sa de la aplicarea dispozițiilor art. 17 – art. 26 din Capitolul IV al legii. În fapt, a motivat reclamantul că este ofițer în rezervă disponibilizat din M.A.N. în anul 2003, în condițiile O.G.

nr. 7/1998 și beneficiază de pensie de serviciu anticipată parțială, conform Legii nr. 164/2001, iar în prezent ocupă funcția de administrator public al comunei Sascut, județul Bacău, post obținut prin concurs în august 2008. A arătat reclamantul că în prezent cumulează pensia de 1784 lei cu salariul, însă, prin Legea nr. 329/2009 se încalcă dispozițiile constituționale privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii (art. 41). A mai susținut că, potrivit dispozițiilor art. 47 din Constituție, pensia este un drept fundamental garantat în întregime și se datorează pentru munca trecută. Or, legea în discuție creează o discriminare pe criteriul nivelului pensiei. Conținutul capitolului IV din Legea nr. 329/2009 este identic celui din O.U.G.

nr. 230/2008, de interzicere a cumulului pensiei cu salariul de la stat, ordonanță asupra căruia Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizia nr. 82/2009 în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate. Având în vedere că prin acțiunea formulată, reclamantul nu a indicat vreun act administrativ a cărui anulare o solicită, sau vreun refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, ci a invocat atingerea adusă dreptului său la muncă printr-o lege pe care o consideră neconstituțională, Înalta Curte constată că, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, în raport de obiectul acesteia și prevederile art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.C. împotriva Sentinței nr. 82 din 1 iulie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2011.