ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 115/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr.50 CC

din 4 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de

reclamantul A.E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, prin care

solicita executarea silită a sentinței pronunțate de aceeași instanță în

dosarul nr. 4030/2/2009, în sensul obligării pârâtului să examineze cererea

reclamantului de redobândire a cetățeniei române și să emită ordinul în regim

de urgență, cu despăgubiri pentru întârziere.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004,

procedura de executare reglementată de aceste prevederi legale aplicându-se

numai dacă hotărârea judecătorească invocată a rămas irevocabilă

iar obligația stabilită de instanță nu a fost

executată în termenul fixat, ceea ce, în

speță, nu s-a întâmplat.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul,

arătând, în esență, că instanța de fond ar fi trebuit să admită acțiunea,

întrucât hotărârea a cărei executare o solicită prin aplicarea prevederilor

art. 24 din Legea nr. 554/2004 este irevocabilă.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, soluția pronunțată de instanța de fond fiind temeinică

și legală, pentru următoarele considerente.

Obiectul

cererii de chemare în judecată, întemeiată pe dispozițiile art. 24 și art.

25 din Legea nr. 554/2004, îl constituie solicitarea

reclamantului de a se dispune „executarea silită" a sentinței nr. 4252 din

2 decembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 4030/2/2009, prin care a

fost obligat pârâtul Ministerul Justiției să examineze într-un termen rezonabil

cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române, și de a fi obligat

pârâtul să emită ordinul în regim de urgență, cu despăgubiri pentru întârziere.

Așa cum a reținut și

instanța de fond, la data soluționării acțiunii, sentința invocată de reclamant

nu devenise irevocabilă, nefiind redactată și comunicată părților în vederea

exercitării recursului în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.; așa cum

rezultă din chiar conținutul cererii de recurs, nici la data formulării căii de

atac hotărârea nu devenise irevocabilă.

Or,

potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, pe care recurentul-

reclamant le-a invocat drept temei juridic al cererii

sale, „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să

încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un

alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea

hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul

acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii" [alin. (1)] și numai „In cazul în care

termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau,

după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru

întârziere" [alin. (2)].

Rezultă din dispozițiile

legale citate că, pentru aplicarea acestora, este necesar ca hotărârea a cărei

executare se cere a fi îndeplinită sub sancțiunea despăgubirilor pentru

întârziere să fie definitivă și irevocabilă.

Cum, în speță, această

condiție nu este îndeplinită, pentru motivele arătate, recursul va fi respins

ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de reclamantul A.E. împotriva sentinței nr. 50 CC din 4 mai 2010 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie

2011.