AFFAIRE CLEMENT c. FRANCE

A DOUA SECȚIUNE CELUZĂ c. FRANȚA Cerere n 37876/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 6 iunie 2006 DEFINITIVF 06/09/2006 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. J.-P. Costa Cabral Barreto me Mularoni Fura-Sandström Jočienė, Popović, judecători și al dlui Dolle, graffière de section Dupa ce a deliberat în camera Consiliului la 16 mai 2006, Rend l'hote, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (n 37876/02) îndreptată împotriva Republicii Franceze și al cărei resortisant al acestui stat, dl Patrick Clément ( reclamantul a sesizat Curtea la 14 octombrie 2002 în temeiul articolului 34 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a Libertăților Fundamentale ( E. Belliard, director de afaceri juridice la Ministerul Afacerilor Externe.

La 3 mai 2005, Curtea a declarat cererea parțial inadmisibilă și a decis să comunice cauza întemeiat pe durata procedurii disciplinare inițiate împotriva reclamantului la Guvern. În temeiul articolului 29 alineatul (3) din Convenție, Curtea a decis că aceasta se va pronunța în același timp asupra admisibilității și a fondului. Reclamantul este un resortisant francez cu reședința în Roubaix și exercită, în momentul faptelor în litigiu, profesia de maseur kinetoterapeut.

La 25 februarie 1995, directorul casei primare de asigurări de sănătate (CPAM) din Roubaix și medicul consilier din apropierea acesteia au depus o plângere la Consiliul regional Nord Pas-de-Calais de la l La 4 iunie 1996, Consiliul Regional Nord Pas-de-Calais de la La 11 februarie 2002, Consiliul Național al Ordinului Medicilor a anulat decizia din 4 iunie 1996 din cauza faptului că procedura nu putea fi prezentă personal în instanța de judecată și, acționând din nou, a interzis reclamantului să acorde îngrijire asiguraților sociali timp de trei luni. Reclamantul a formulat o acțiune în casație în fața Consiliului de Stat. 10. La 7 mai 2003, Consiliul de Stat a considerat că nici unul dintre mijloacele reclamantului nu a fost de natură să permită admiterea sa.

PE VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE 11. Reclamantul a susținut că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 12. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 25 februarie 1995 prin depunerea plângerii împotriva reclamantului și se încheie la 7 mai 2003 prin decizia Consiliului de a declara recursul reclamantului neacceptat, timp de mai mult de opt ani și două luni la trei grade de instanță. Cu privire la admisibilitatea 14. Curtea constată că nu există niciun motiv clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție.

În plus, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Pe fond 15. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri în care se soluționează o cauză apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând cont de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente, precum și de obiectul litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender c. Franța [GC], 30979/96, § 43, CEDO 2000-VII. 16. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Frydlender, citată anterior 17. În urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că Ön a prezentat niciun fapt sau argument care ar putea conduce la o concluzie diferită în acest caz.

Ținând seama de jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde la cerința termenului rezonabil Prin urmare, s-a încălcat art. 6 alineatul (1) al doilea paragraf din Convenție. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care a încălcat-o, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Daune 19. Reclamantul solicită 150 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material și moral pe care l-ar fi suferit. 20. Guvernul contestă aceste pretenții. El propune să se acorde reclamantului 5 000 EUR pentru prejudiciul moral.

21. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 5 000 EUR pentru prejudiciul moral. Procedură și cheltuieli de judecată 22. Reclamantul solicită 7 300 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată suportate în fața instanțelor interne și în fața Curții 23. Guvernul contestă aceste pretenții. El propune să se acorde reclamantului 1 000 EUR pentru cheltuielile efectuate în fața Curții. 24. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor. În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea privind cheltuielile și cheltuielile de judecată ale procedurii naționale și consideră că este rezonabil să se aloce reclamantului suma de 1 000 EUR pentru procedura în fața Curții.

Interese moratorii 25. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 5 000 EUR (cinci mii EUR) pentru daune materiale și daune morale, precum și 1 000 EUR (mii EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată; de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus.

Adoptată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 6 iunie 2006 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Dolle A.B. Baka Modulière Președinte

DEUXIÈME SECTION

AFFAIRE CLEMENT c. FRANCE ( Requête n o 37876/02) ARRÊT STRASBOURG 6 juin 2006 DÉFINITIF 06/09/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Clément c. France, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : MM. A.B. Baka , président , J.-P. Costa , I. Cabral Barreto , M mes A. Mularoni , E. Fura-Sandström , D. Jočienė, M. D. Popović, juges , et de M me S. Dollé, greffière de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 16 mai 2006, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE

LES CIRCONSTANCES DE L’ESPÈCE

4. Le requérant est un ressortissant français résidant à Roubaix et exerçant, au moment des faits litigieux, la profession de masseur ‑ kinésithérapeute.

SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 6 § 1 DE LA CONVENTION

11. Le requérant allègue que la durée de la procédure a méconnu le principe du « délai raisonnable » tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention, ainsi libellé : « Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...) »

SUR L’APPLICATION DE L’ARTICLE 41 DE LA CONVENTION

18. Aux termes de l ’ article 41 de la Convention, « Si la Cour déclare qu’il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d’effacer qu’imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s’il y a lieu, une satisfaction équitable. » A. Dommage