ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 798/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 149/CA din 26 mai

2010 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanții B.E., B.N.,

B.I.P.M. și B.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect:

- obligarea pârâtului

să emită titlu de despăgubire, conform Dispoziției nr. 31 din 14 februarie 2006

emisă de Primăria comunei C.A. Rosetti, jud. Buzău, în termen de 30 de zile de

la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești dată în

prezenta cauză;

- obligarea pârâtului

la plata penalităților de 1.000 RON/zi întârziere, până la executarea hotărârii

judecătorești dată în prezenta cauză;

- obligarea pârâtului

la sancțiunea amenzii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004;

- obligarea pârâtului

la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin acțiunea s-a

arătat că prin Dispoziția nr. 31 din 14 februarie 2006 Primarul comunei C.A.

Rosetti a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor acordarea

de titluri de despăgubire pentru imobilul presă de ulei și utilajele

industriale specifice producției de ulei în favoarea reclamanților. Deși

dosarul a fost înregistrat pe rolul pârâtei încă din anul 2006 acesta nu a fost

soluționat, el nefiind nici măcar repartizat în vederea analizării și

întocmirii procedurilor de specialitate. Au apreciat reclamanții că această

întârziere este imputabilă autorității administrative care a depășit termenul

rezonabil de soluționare a cauzei.

Instanța de fond a

reținut că pârâta a manifestat disponibilitate pentru tratarea cu prioritate,

în condițiile legii, a dosarului respectiv, a parcurs etapele prevăzute de lege

într-o manieră rezonabilă și a ajuns la faza finală, moment la care reclamanții

au înțeles să conteste legalitatea actului de sesizare a comisiei.

Astfel, s-a apreciat

că termenul rezonabil de soluționare a cererii la care fac referire reclamanții

nu a fost încălcat, întârzierea existentă neputându-i fi imputabilă pârâtei,

care așa cum rezultă din cuprinsul dosarului și corespondența dintre părți a

făcut toate demersurile pentru completarea dosarului cu documentația necesară.

Instanța de fond a

mai considerat că nu se poate reține existența unui refuz din partea Comisiei

Centrale cu privire la soluționarea dosarului privind acordarea de despăgubiri

în favoarea reclamanților, nefiind astfel îndeplinite dispozițiile art. 1 și

art. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta B.E. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În esență, s-a arătat

că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

potrivit căruia „hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.

În dezvoltarea

cererii de recurs s-a pus accent pe omisiunea instanței de a se pronunța asupra

cererii de suspendare formulată de reclamantă în temeiul art. 244(1) C. proc.

civ. și pe greșita abordare a fondului pricinii care a condus la nesancționarea

autorității pârâte de a emite decizia privind despăgubirile într-un termen

rezonabil, așa cum este definită această sintagmă de jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului (Convenția).

Potrivit acestei

jurisprudențe termenul rezonabil începe să curgă de la data declanșării

procedurii administrative prealabile acțiunii în contencios administrativ, iar

în cauză se observă că Notificarea nr. 286 a fost adresată Primăriei Comunei

C.A. Rosetti în anul 2001 pentru acordarea de despăgubiri în baza legilor

speciale, Dispoziția Primarului comunei C.A. Rosetti nr. 31 a fost emisă la 14

februarie 2006 în favoarea reclamanților și nici până în prezent nu au fost

emise titlurile de despăgubire.

Recurenta a mai

arătat că în stabilirea caracterului rezonabil al procedurii se au în vedere

mai multe criterii, cum ar fi complexitatea cauzei, comportamentul părților și

cel al autorităților, importanța pentru părți a obiectului procesului, și în

acest context doar întârzierile datorate comportamentului autorităților sunt

susceptibile să antreneze încălcarea Convenției, neputându-se imputa părților

simpla valorificare a tuturor garanțiilor prevăzute de procedura internă sau

utilizarea căilor de atac.

În mod greșit,

apreciază recurenta, instanța fondului lasă să se înțeleagă că intentarea unei

acțiuni în contencios administrativ este asimilată unei atitudini culpabile a

reclamanților, chiar abuzivă, în condițiile în care din actele dosarului

rezultă fără echivoc atât dovada în timp a procedurilor cât și cui se datorează

aceasta.

Astfel, culpa

autorității pârâte rezidă, pe de o parte în tergiversarea soluționării în

ansamblu a cauzei, iar pe de altă parte, în neîndeplinirea conformă a

obligației de comunicare a diverselor acte procedurale, mai exact a

înscrisurilor la care se face trimitere în întâmpinarea depusă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Examinând cauza prin

prisma criticii aduse de recurentă, a dispozițiilor art. 304

1

C.

proc. civ., a normelor legale incidente și a probatoriului administrat, Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru

casarea/modificarea sentinței atacate.

Acțiunea în

contencios administrativ a avut ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire conform

Dispoziției nr. 31 din 14 februarie 2006 emisă de Primarul comunei C.A.

Rosetti, județul Buzău, cu plata de penalități de 1.000 RON/zi de întârziere

până la executarea obligației și aplicarea sancțiunii cu amendă prevăzută de

art. 24(2) din Legea nr. 554/2004.

În condițiile în care

dispozițiile Cap. V din Titlul VII „Regimul stabilirii și plata despăgubirilor

aferente imobilelor preluate abuziv” al Legii nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu

modificările și completările ulterioare, Normele metodologice de aplicare a

Titlului VII al Legii nr. 247/2005 - aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005 nu

prevăd niciun termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, instanța fondului a înțeles în mod corect să complinească această

omisiune a legiuitorului prin raportare la „termenul rezonabil” consacrat de

art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului:

Sarcina de a aprecia

asupra caracterului rezonabil al unui termen revine judecătorului în

considerarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - invocată

chiar și de recurentă - în funcție de circumstanțele fiecărui caz în parte, de

criterii cum sunt: complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a

autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant.

În speță, s-a

procedat în consecință și s-a concluzionat corect că pârâta nu a încălcat

termenul rezonabil de soluționare a cererii, întârzierea constatată în emiterea

deciziei reprezentând titlu de despăgubire conform Titlului VII al Legii nr.

247/2005 nefiind imputabilă acesteia.

Observând că procedura

administrativă prevăzută de Titlul VII al actului normativ incident este una

complexă, presupunând parcurgerea mai multor etape, s-a reținut următoarea

situație de fapt, necontestată de recurenta-reclamantă:

Dispoziția nr. 54 din

23 martie 2006 a Primarului comunei C.A. Rosetti din județul Buzău a abrogat

Dispoziția nr. 31 din 24 februarie 2006 a aceluiași emitent, acordându-se

reclamanților „măsuri reparatorii în echivalent în condițiile Legii speciale,

Titlul VII - Legea nr. 247/2005 pentru imobilul presă de ulei - construcție

demolată, situată în intravilanul satului C.A. Rosetti, comuna C.A. Rosetti,

județul Buzău”.

Dosarul aferent

Dispoziției nr. 54/2006 a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, fiind înregistrat sub nr. 10839/CC/2006,

aprobându-se cererea reclamantului B.N. privind tratarea cu prioritate a

acestui dosar în ședința din 28 februarie 2007 când a și fost desemnat

evaluatorul în vederea efectuării raportului de evaluare.

La data de 8 iulie

2008, urmare a nerespectării de către evaluator a Standardelor Internaționale

de Evaluare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a reatribuit

dosarul unui alt evaluator, iar raportul de evaluare efectuat în februarie 2009

a fost comunicat Comisiei Centrale la data de 7 mai 2009, precum și

reclamanților. Aceștia din urmă au formulat obiecțiuni înregistrate sub nr.

823218 din 17 august 2009 iar răspunsul evaluatorului la aceste obiecțiuni a

fost comunicat reclamanților la data de 28 septembrie 2009.

Se remarcă faptul că

acțiunea în contencios administrativ a fost înregistrată la Curtea de Apel Alba

Iulia la data de 23 decembrie 2009, precum și că în fața instanței curții de

apel s-au depus dovezi conform cărora în lipsa unor înscrisuri privind identificarea

și descrierea imobilului pentru care se propune acordarea de despăgubiri s-au

cerut de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor aceste date

Primăriei comunei C.A. Rosetti, reclamanții fiind înștiințați de această

situație, iar Primăria a depus la Secretariatul Comisiei Centrale Adresa din 27

ianuarie 2010, respectiv declarațiile reclamanților cu privire la descrierea

imobilului construcție demolată - presă de ulei.

În acest context, se

constată că nu conduita autorității competente este cea care a cauzat

întârzierea în parcurgerea etapelor prevăzute de legea specială, complexitatea

acesteia fiind elementul care justifică neemiterea până la data promovării

acțiunii în justiție a titlului de despăgubire.

În subsidiar,

judecătorul fondului și-a argumentat soluția și prin existența acțiunii

formulate de reclamanți la data de 30 martie 2010 prin care s-a solicitat

anularea Dispoziției nr. 54 din 23 martie 2006, respectiv a actului

administrativ care stă la baza constituirii dosarului Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor nr. 10839/CC/2006.

Rațiunea acestei

motivări subsidiare constă în mod evident în explicarea concluziei că refuzul

emiterii titlului de despăgubire este unul justificat de neparcurgerea tuturor

etapelor preliminare prevăzute/impuse de lege și nicidecum de a constata că ar

aparține reclamanților vreo culpă pentru stadiul dosarului lor. Este necesar

însă a se aminti că printre criteriile în raport de care se reține dacă un

termen este rezonabil sau nu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a amintit

deseori că și conduita reclamantului este importantă.

Oricum, pornind chiar

de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului invocată atât prin

acțiune cât și prin cererea de recurs, dar și de la datele concrete ale litigiului

nu se poate reține că s-a încălcat termenul rezonabil ce constituie o

componentă a dreptului la un proces echitabil consfințit de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În privința

„neobservării” cererii de suspendare a cauzei întemeiată pe art. 244 pct. 1 C.

proc. civ. față de contestația înregistrată la Tribunalul Alba împotriva

Dispoziției nr. 54/2006 a Primarului comunei C.A. Rosetti, Înalta Curte

consideră că dacă s-ar fi dat curs unei astfel de solicitări de întrerupere a

cursului judecății având ca obiect obligarea Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubiri, aceasta ar fi implicat automat depășirea unui termen rezonabil

care se referă atât la procedura administrativă dar și la cea contencioasă,

ceea ce nu este de dorit.

În orice caz,

aparține părții interesate dreptul dar și responsabilitatea de a-și valorifica

drepturile în conformitate cu art. 723(1) C. proc. civ.

În speță, însă, nu se

poate reține că s-ar impune o altă abordare și o altă concluzie decât cele

împărtășite de prima instanță care a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile

art. 1 și cele ale art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Văzând și

dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.E., împotriva Sentinței civile nr. 149/F/CA din 26 mai 2010 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.