ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 122/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Satu-Mare, secția comercială

de contencios administrativ, a respins acțiunea comercială formulată de

reclamanta SC P.M. SA Homorodu de Jos prin lichidator judiciar A.I., prin

sentința civilă nr. 64/LC din 9 februarie 2010, reținând că în baza

principiului disponibilității procesului civil și prevederilor art. 1169 C.

civ., reclamanta nu a probat acțiunea împrejurare față de care acordarea

despăgubirilor solicitate nu este justificată.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței instanței de fond a fost respins ca nefondat prin decizia

nr. 70/2010 – A/C din 29 iunie 2010, prin care Curtea de Apel Oradea, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a reținut că obligația de a aduce

probe incumbă reclamantei, astfel cum prevede art. 129 alin. (1) C. proc. civ.,

că instanța doar în mod subsidiar are posibilitatea de a ordona administrarea

probelor pe care le consideră necesare [art. 129 alin. (5) C. proc. civ.] și în

condițiile în care reclamantul a fost asistat de avocat care nu a solicitat alte

probe, instanța nu era obligată să le ordone din oficiu în locul reclamantului,

art. 129 alin. (5) C. proc. civ. neputând constitui temeiul substituirii

instanței în poziția procesuală a unei părți și în apărarea intereselor

acesteia.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta a declarat recurs și în temeiul art. 312 și urm. C. proc. civ. a

solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei criticate și în consecință

admiterea acțiunii inițiale, așa cum a fost precizată.

Prin cererea de recurs formulată

reclamanta a reiterat situația de fapt, după care a invocat încălcarea gravă a

principiului disponibilității și principiul rolului activ al judecătorului,

învederând probatoriile administrate în cauză referitoare la dovedirea

existenței prejudiciului, apreciind că acțiunea este admisibilă din moment ce

însăși partea care trebuia să fie obligată la plata sumelor solicitate

recunoaște temeinicia pretențiilor afirmând că dacă nu exista plantația de pomi

fructiferi, nu ar fi încheiat contractul asupra terenului, existând intenția ca

element constitutiv al răspunderii, existența prejudiciului fiind și ea

dovedită din moment ce bunurile i-au fost folosite de către pârât fără drept și

că niciunde în contractele încheiate cu

Agenția Domeniilor Statului

nu se face vorbire despre livadă.

A mai susținut că instanța a greșit

atunci când constatând lipsa unor probe, nu le-a administrat din oficiu, în

baza rolului activ, reclamanta considerând că recunoașterea pârâtului G.V. este

evidentă, nemaifiind necesară nicio altă probă.

Prin cererea de recurs recurenta a

făcut o prezentare a situației de fapt cu referire la aprecierea probatoriilor

administrate în cauză, neindicând un temei de drept care să fi justificat

modificarea hotărârii atacate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Conform art. 137 C. proc. civ.

potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de

procedură și asupra celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a

pricinii, Curtea, analizând excepția nulității cererii de recurs invocată din

oficiu în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., o va

admite urmând a constata nulitatea recursului pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Potrivit art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc.

civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de

către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Cum casarea sau modificarea deciziei

atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.,

iar conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) același cod, cererea de

recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate

și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale,

având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care

să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate

de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304

C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția invocată și va

constata nulitatea cererii de recurs dedusă judecății.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta SC P.M. SA Homorodu de Jos prin

lichidator judiciar A.I. împotriva deciziei nr. 70/2010-A/C din 29 iunie 2010 a

Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 13 ianuarie 2011.