CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 57582/00, de către Miroslav ŠEGITA împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 8 iunie 2006 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Pellonpää Traja Pavlovschi Šikuta, judecători și grefierul de secțiune T.L. având în vedere cererea depusă la 11 mai 2000, Având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Miroslav Šegita, este un național slovac născut în 1970 și trăiește în Senec. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. Schwarz, avocat practicant în Bratislava. Guvernul Republicii Slovace (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna A. Poláčková Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Contextul cazului În momentul în care reclamantul a fost membru al unei unități speciale de poliție. La 31 august 1995, dl M. Kováč, fiul președintelui de atunci al Republicii Slovace, a fost adus forțat din Slovacia într-un sat austriac în vecinătatea graniței slovace. Poliția slovacă a început o anchetă asupra incidentului și a exprimat opinia că au fost comise mai multe infracțiuni în acest context. La 3 martie 1998 și la 7 iulie 1998 dl. Mečiar, prim-ministrul care a exercitat apoi mai multe competențe încredințate președintelui Republicii Slovace, a eliberat două decizii de amniștere. În acestea s-a ordonat să nu aducă și să înceteze orice procedură privind posibilele infracțiuni penale comise în contextul răpirii forțate a domnului Kováč. Deciziile au fost publicate în Colecția de Legi. La 18 septembrie 1998, investigatorul de poliție a hotărât să nu urmărească cazul cu privire la infracțiunile de mai sus, care, după cum a declarat decizia, au fost comise de infractori necunoscuti. Se referă la decizia de amnistia prezidențială din 7 iulie 1998. La 8 decembrie 1998, prim-ministrul nou numit, dl Dzurinda, în calitate de președinte interimar al Slovaciei, a eliberat o nouă decizie de amnistia în cazul de mai sus. În temeiul deciziei din 8 decembrie 1998, ar trebui revocate părțile deciziilor anterioare referitoare la neînceputul și discontinuarea oricărei proceduri privind posibilele infracțiuni penale comise în contextul răpirii dlui Kováč. Procedura penală împotriva reclamantului și detenția sa în reținere după părțile relevante ale deciziilor de mai sus privind amnistia prezidențială din 3 martie 1998 și din 7 iulie 1998 au fost revocate, un investigator de poliție, la 19 octombrie 1999, a acuzat reclamantul de mai multe infracțiuni din cauza faptului că a fost implicat în răpirea domnului Kováč în 1995. Într-o hotărâre dată la 21 octombrie 1999, Curtea de District Bratislava I a reținut reclamantul în reținere cu efect de la 20 octombrie 1999. Curtea regională Bratislava a respins plângerea reclamantului la 20 ianuarie 2000. La 7 martie 2000, Curtea de District Bratislava I a eliberat reclamantul din detenție în reținere. La 30 martie 2000, Curtea Regională Bratislava a respins plângerea procurorului public împotriva acestei decizii. La 27 noiembrie 2000, reclamantul și alte persoane au fost acuzate de mai multe infracțiuni în fața Curții de District Bratislava III. La 29 iunie 2001, Curtea de District a întrerupt procedura penală și a declarat, în legătură cu hotărârile din partea Curții Constituționale, că hotărârea Primului Ministru din 8 decembrie 1998 de a revoca dispozițiile relevante ale deciziei predecesorului său de a acorda o amnistia în ceea ce privește infracțiunile imputate reclamantului și co-acusate a fost nulă și nulă. La 5 iunie 2002, Curtea Regională Bratislava a respins plângerea procurorului public împotriva acestei hotărâri. Procurorul general a depus o plângere în interesul legii. Punerea respectivă a fost respinsă de Curtea Supremă la 20 decembrie 2002. Curtea Supremă a împărtășit opinia instanțelor de judecată că decizia investigatorului de a nu urmări cazul pronunțat la 18 septembrie 1998 a fost finală. Ingerențele pretenționate cu dreptul reclamantului de a fi presupus nevinovat Reclamantul a subliniat că, în timp ce procedura penală era în așteptare, funcționarii publici de rang înalt au făcut numeroase declarații care indică faptul că persoanele acuzate au comis infracțiunile imputate lor.Legea și practicile interne relevante Lexa v. Slovacia (dec.), nr. 54334/00, 5 iulie 2005). COMPLAINTĂ Reclamantul se plânge că acuzarea sa în urma amnistiei din 3 martie și 7 iulie 1998 nu a fost permisă în temeiul legii slovace și că, prin urmare, detenția sa privind retragerea în acest context nu a fost în conformitate cu o procedură prevăzută de lege. El se bazează pe art. 5 § 1 din Convenție. În conformitate cu art. 6 § 1, reclamantul s-a plâns că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat prin faptul că a fost urmărit ilegal. Reclamantul a afirmat că a încălcat art. 6 § 2 din Convenție în sensul că funcționarii publici au declarat în repetate rânduri că persoanele acuzate din care era unul au comis infracțiunile în cauză. În conformitate cu art. 4 § 1 din Protocolul nr. 7, reclamantul s-a plâns că a fost urmărit în ciuda faptului că investigatorul a hotărât să nu urmărească acest caz ca urmare a amnistiei din 3 martie și 7 iulie 1998. Curtea remarcă că, prin scrisoarea din 20 ianuarie 2006, reclamantul a fost invitat să răspundă, până la 6 martie 2006, observațiilor guvernului cu privire la cererea de mai sus și să prezinte orice reclamație pentru o justă satisfacție. Prin scrisoarea înregistrată din 3 aprilie 2006, grefierul secțiunii a patra a informat reclamantul că perioada permisă de prezentare a observațiilor sale în răspunsuri și cererile pentru o justă satisfacție a expirat și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. „Curtea poate, în orice etapă a procedurii, să decidă să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea... Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolul respectiv.” Un raport de livrare poștală (aviz de recepție ) reîntoarsă Curtea indică că scrisoarea înregistrată din 3 aprilie 2006 a fost primită de reprezentantul reclamantului la 10 aprilie 2006. Curtea nu a primit niciun răspuns la scrisorile de mai sus. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul nu intenționează să își urmeze cererea. Curtea consideră, de asemenea, că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție, nu o impune să continue examinarea cazului. Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenția. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să întrerupă aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție. Decide să scoată aplicarea din lista cazurilor sale.
Application no. 57582/00
by Miroslav ŠEGITA
against Slovakia
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 8
June
2006 as a Chamber composed of:
Sir
Nicolas
Bratza
,
President
,
Mr
J.
Casadevall
,
Mr
G.
Bonello
,
Mr
M.
Pellonpää
,
Mr
K.
Traja
,
Mr
S.
Pavlovschi
,
Mr
J.
Šikuta,
judges
,
and
Mr
T.L.
early
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 11 May 2000,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,
Having regard to the observations submitted by the respondent Government,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Miroslav Šegita, is a Slovakian national who was born in 1970 and lives in Senec. He was represented before the Court by Mr
R.
Schwarz, a lawyer practising in Bratislava. The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
1.
The background to the case
At the relevant time the applicant was a member of a special unit of the police corps.
On 31 August 1995 Mr M. Kováč, the son of the then President of the Slovak Republic, was forcibly brought from Slovakia to an Austrian village in the vicinity of the Slovakian border.
The Slovakian police started an investigation into the incident and expressed the view that several offences had been committed in that context.
On 3 March 1998 and on 7 July 1998 Mr. V. Mečiar, the Prime Minister who then exercised several powers entrusted to the President of the Slovak Republic, delivered two amnesty decisions. In them it was ordered not to bring, and to discontinue, any proceedings concerning possible criminal offences committed in the context of the forcible abduction of Mr Kováč. The decisions were published in the Collection of Laws.
On 18 September 1998 the police investigator decided not to pursue the case concerning the above offences which, as the decision stated, had been committed by unknown perpetrators. Reference was made to the presidential amnesty decision of 7 July 1998.
On 8 December 1998 the newly appointed Prime Minister, Mr
M.
Dzurinda, in his capacity as Acting President of Slovakia, delivered a new amnesty decision in the above case. Under the decision of 8
December
1998, the parts of the earlier decisions concerning the non
‑
commencement and discontinuance of any proceedings concerning possible criminal offences committed in the context of the abduction of Mr
Kováč were to be revoked.
2.
Criminal proceedings against the applicant and his detention on remand
After the relevant parts of the above decisions on presidential amnesty of 3 March 1998 and of 7 July 1998 had been revoked, a police investigator, on 19 October 1999, accused the applicant of several offences on the ground that he had been involved in the abduction of Mr
Kováč in 1995.
In a decision given on 21 October 1999 the Bratislava I District Court detained the applicant on remand with effect from 20 October 1999. The Bratislava Regional Court dismissed the applicant’s complaint on 20
January 2000.
On 7 March 2000 the Bratislava I District Court released the applicant from detention on remand. On 30 March 2000 the Bratislava Regional Court dismissed the public prosecutor’s complaint against this decision.
On 27 November 2000 the applicant and several other persons were indicted on several offences before the Bratislava III District Court.
On 29 June 2001 the District Court discontinued the criminal proceedings. It stated, with reference to decisions given by the Constitutional Court, that the Prime Minister’s decision of 8
December
1998 to revoke the relevant provisions of his predecessor’s decision to grant an amnesty in relation to the offences imputed to the applicant and his co-accused was null and void.
On 5 June 2002 the Bratislava Regional Court dismissed the public prosecutor’s complaint against this decision. The General Prosecutor filed a complaint in the interests of the law. That complaint was dismissed by the Supreme Court on 20
December
2002.The Supreme Court shared the lower courts’ view that the investigator’s decision not to pursue the case delivered on 18
September 1998 was final.
3.
Alleged interference with the applicant’s right to be presumed innocent
The applicant pointed out that, while the criminal proceedings had been pending, high-ranking public officials had made numerous statements indicating that the accused persons had committed the offences imputed to them.
B.
Relevant domestic law and practice
The relevant domestic law and practice are set out in detail in
Lexa v.
Slovakia
(dec.), no. 54334/00, 5 July 2005).
1.
The applicant complained that his prosecution following the amnesty of 3 March and 7 July 1998 had not been permissible under Slovakian law and that, therefore, his detention on remand in this context had not been in accordance with a procedure prescribed by law. He relied on Article 5 § 1 of the Convention.
2.
Under Article 6 § 1 the applicant complained that his right to a fair trial had been violated in that he had been prosecuted unlawfully.
3.
The applicant alleged a violation of Article 6 § 2 of the Convention in that public officials had repeatedly stated that the accused persons of whom he was one had committed the offences in issue.
4.
Under Article 4 § 1 of Protocol No. 7 the applicant complained that he had been prosecuted notwithstanding that the investigator had decided not to pursue the case as a result of the amnesty of 3 March and 7 July 1998.
The Court observes that by a letter of 20 January 2006 the applicant was invited to reply, by 6 March 2006, to the observations of the Government on the above application and to submit any claims for just satisfaction.
By a registered letter of 3 April 2006 the Registrar of the Fourth Section informed the applicant that the period allowed for submission of his observations in reply and claims for just satisfaction had expired and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention which provides that:
“The Court may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that
(a)
the applicant does not intend to pursue his application...
However, the Court shall continue the examination of the application if respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto so requires.”
A postal delivery report (
avis de réception
) returned to the Court indicates that the registered letter of 3 April 2006 had been received by the applicant’s representative on 10 April 2006.
The Court has received no reply to the above letters.
In the light of the above, the Court considers that the applicant does not intend to pursue his application. The Court also considers that respect for human rights as defined in the Convention does not require it to continue the examination of the case. The application should therefore be struck out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (a) of the Convention.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to discontinue the application of Article 29 § 3 of the Convention.
Decides
to strike the application out of its list of cases.
T.L.
Early
Nicolas
Bratza
Registrar
President