ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1853/2012

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

revizuire

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, la data de 27 decembrie 2011 sub nr. de Dosar 10214/1/2011,

revizuienta SC I.F. SA, a solicitat în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. revizuirea

Deciziei civile nr. 1448 din data de 20 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru contrarietate cu

Decizia nr. 3162 din 15 octombrie 2010 a Tribunalului Galați, Deciziei nr. 1626 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj și Decizia nr. 1872 din 9

decembrie 2010 a Tribunalului Brașov.

În motivarea cererii

formulate susține revizuienta că decizia nr. 1448/2011 a Curții de Apel Iași

este potrivnică altor trei hotărâri definitive pronunțate în dosare în care a

avut calitatea de reclamant iar A.N.A.F., reprezentată prin Direcțiile sale

județene a avut calitatea de pârâtă. Astfel, se arată că cele patru hotărâri

definitive sunt date în aceeași pricină, însă în dosare diferite, în care

există identitate de părți, de cauză și de obiect, adică elementele

caracteristice autorității de lucru judecat.

În acest sens,

susține revizuienta că obiectul celor patru dosare constă în stabilirea de

către instanța de judecată dacă permisele de călătorie în interes personal pe

căile ferate acordate angajaților și membrilor de familie ai acestora,

înregistrate conform art. 55 alin. (4) din Codul fiscal și cheltuielile cu

biletele de tratament, odihnă și transport, înregistrate conform art. 21 alin.

(3) lit. c) din Codul fiscal sunt sau nu deductibile.

În acest

sens, arată revizuienta că există contrarietate între dispozitivele celor patru

hotărâri, în condițiile în care prin Decizia nr. 1448/20 decembrie  2011 Curtea

de Apel Iași a respins cererea de chemare în judecată, stabilind astfel

caracterul nedeductibil al cheltuielilor reglementate de art. 55 alin. (4) din

Codul fiscal și respectiv de art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, în

condițiile în care prin Decizia nr. 3162/15 octombrie  2010 Tribunalul Galați a

constatat caracterul abuziv și nelegal al reverificării reglementate de art. 105

alin. (3) C. proc. fisc., prin Sentința civilă nr. 1626 din 16 noiembrie 2009

Tribunalul Dolj a constatat caracterul deductibil al cheltuielilor reglementate

de art. 55 alin. (4) din Codul fiscal iar prin sentința civilă nr. 1872 din 09

decembrie 2010 Tribunalul Brașov a constatat caracterul deductibil al

cheltuielilor reglementate de art. 55 alin. (4) din Codul fiscal și respectiv

de art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal.

Prin

urmare, având în vedere elementele mai sus enumerate, rezultă în mod clar, în

opinia revizuientei, că între cele patru cauze, referitoare la deductibilitatea

cheltuielilor ce au făcut obiectul verificărilor, există autoritate de lucru

judecat.

În drept,

au fost invocate prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

În cauză

intimata nu a formulat întâmpinare în condițiile art. 326 alin. (2) C. proc. civ.

2.

Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia civilă nr.

1448 din 20 decembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis

recursul formulat de D.G.F.P. Iași împotriva sentinței nr. 910/ CA din 31 mai 2011

a Tribunalului Iași, sentință pe care a modificat-o în parte în sensul că a

respins acțiunea prin care reclamanta SC I.F. SA a solicitat anularea Deciziei nr.

106 din 22 ianuarie 2010 emisă de către D.G.F.P. Iași, anularea Deciziei de

impunere nr. 1071 din 09 noiembrie 2009, anularea raportului de inspecție

fiscală parțială nr. C 14343 din 05 noiembrie 2009, emis de către D.G.F.P. - Activitatea

de inspecție fiscală și pe cale de consecință exonerarea de la plata sumei de

41.125 lei, din care 18.060 reprezentând impozit pe venitul din salarii și

asimilate salariilor și suma de 23.065 lei reprezentând majorări de întârziere.

în raport de care se solicită revizuirea

Prin

sentința civilă nr. 3162 din 15 octombrie 2010, irevocabilă prin Decizia nr. 2749

din 8 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, Tribunalul Galați a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.F. SA

în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F.- D.G.F.P. Galați și a dispus anularea

Deciziei de impunere nr. 317/2009 și a Deciziei de impunere nr. 590/2009, emise

de A.N.A.F. – D.G.F.P. Galați, și exonerarea reclamantei de sumele stabilite în

sarcina sa prin respectivele acte administrative.

Prin

sentința civilă nr. 1626 din 16 noiembrie 2009, irevocabilă prin Decizia nr. 784

din 29 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

Informatica Feroviară SA în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj

și a dispus anularea Deciziei nr. 437 din 20 iulie 2009, emisă de D.G.F.P.

Dolj, a raportului de inspecție fiscală parțială nr. 1958 din 20 mai 2009 și a

Deciziei de impunere nr. 128 din 20 mai 2009.

Prin

sentința civilă nr. 1872/ CA din 9 decembrie 2010, irevocabilă prin Decizia nr.

3059/ R din 13 decembrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, Tribunalul Brașov a admis acțiunea formulată de reclamanta SC I.F. SA

în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Brașov și a dispus anularea Deciziei nr. 9525

din 21 decembrie 2009, emisă de pârâtă, a raportului de inspecție fiscală nr.

6851 din 01 octombrie 2009, emis de pârâtă în ceea ce privește Capitolul III,

punctul 1, prin care s-a constatat caracterul nedeductibil al cheltuielilor

înregistrate de către reclamantă cu autorizațiile de călătorie acordate

membrilor de familie și salariaților în cuantum de 274.342 lei și exonerarea

reclamantei de la obligația modificării rezultatului fiscal pentru perioada

2004 - 2008.

instanței competente a se pronunța asupra revizuirii

Analizând

cauza prin prisma motivului de revizuire invocat de revizuientă, in raport cu

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de

revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:

În

primul rând, Înalta Curte reamintește că, revizuirea este o cale de atac

extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict

prevăzute de lege și care nu presupune efectuarea unui control al legalității

și temeiniciei hotărârile supuse revizuirii.

Astfel,

potrivit art. 322 pct. 7 C proc. civ. “revizuirea unei hotărâri ramase

definitive in instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri

dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere… dacă

există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, in una și aceeași pricină, intre aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Așadar

condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în

lipsa unor hotărâri potrivnice date in aceeași pricină, între aceleași

persoane, având aceeași calitate, adică hotărârile potrivnice să conțină

elementele caracteristice existenței lucrului judecat în condițiile in care rațiunea

reglementării izvorăște din necesitatea de a înlătura nelegalitatea comisă ca

urmare a soluționării aceleiași cauze prin două hotărâri in mod diferit, prin

nesocotirea lucrului judecat.

Înalta

Curte constată că in cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute

imperativ de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în situația in care din

simpla lecturare a hotărârilor indicate de revizuientă se poate lesne observa

că acestea au la bază raporturi juridice litigioase în care diferă atât

obiectul cât și părțile.

Astfel,

în cele patru dosare în care s-au pronunțat hotărârile judecătorești la care

face referire revizuienta, au fost contestate acte administrativ-fiscale

distincte, respectiv decizii de soluționare a contestațiilor, decizii de

impunere și rapoarte de inspecție fiscală, prin care s-au stabilit, în sarcina

revizuientei, de către diverse organe fiscale județene, obligații fiscale

diferite atât sub aspectul cuantumului cât și în ceea ce privește perioada de

calcul.

Simplu

fapt că revizuienta a avut mai multe litigii în care instanțele de judecată, în

exercitarea controlului de legalitate asupra unor acte administrativ-fiscale

contestate, au avut de dezlegat aceeași problemă de drept, respectiv

deductibilitatea unor cheltuieli prin prisma interpretării dispozițiilor art. 55

alin. (4) și art. 21 alin. (3) lit. c) din Codul fiscal, nu poate conduce la

reținerea identității de obiect, cum în mod greșit se susține prin cererea de

revizuire.

Totodată,

câtă vreme au fost contestate în instanță acte administrativ-fiscale distincte

emise de organe fiscale diferite, ceea ce a impus citarea acestora în calitate

de pârâte, în baza art. 13 din LCA, nu poate fi reținută nici identitatea de

părți, ca și condiție impusă de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., cum

în mod neîntemeiat susține revizuienta.

Faptul

că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost dată o altă interpretare

dispozițiilor art. 55 alin. (4) și, respectiv art. 21 alin. (3) lit. c) din

Codul fiscal, decât cea dată prin hotărârile judecătorești în raport de care a

fost formulată cererea de revizuire, nu atrage incidența cazului de revizuire

reglementat de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., fiind fără putere de tăgadă

faptul că jurisprudența neunitară, în interpretarea și aplicarea unor norme de

drept, nu poate determina o rejudecare a recursului și pronunțarea unei soluții

în sensul dorit de revizuentă, întrucât această situație ar conduce la

încălcarea principiului securității raporturilor juridice ce rezultă implicit

din cuprinsul art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și în mod

constant din jurisprudența CEDO și care implică respectarea principiului res

iudicata.

În

consecință, nu se poate reține încălcarea puterii de lucru judecat și nici

întrunirea condițiilor prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

întrucât nu există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de grade

diferite, în una și aceeași pricină, între aceleași părți, având același

obiect, astfel că Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuienta SC I.F. SA împotriva Deciziei civile nr. 1448

din 20 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012.