ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 609/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 165 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova a fost respinsă acțiunea reclamantului D.V. în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale privind anularea hotărârii emisă de pârât, prin care a fost respinsă cererea de trecere în rezervă cu drept de pensie militară. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 2 septembrie 2008, prin raportul adresat Comandantului UM 01178, reclamantul a solicitat trecerea în rezervă cu drept de pensie militară, în conformitate cu dispozițiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare și art. 6 alin. (1) lit. b) raportat la art. 27 din O.G.

nr. 7/1998. Instanța de fond a reținut că prevederile O.G. nr. 7/1998 nu se aplică cadrelor militare care sunt în curs de exercitare a activității în cadrul Ministerului Apărării Naționale, conform dispozițiilor din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M 169 din 18 octombrie 2001. Instanța a constatat că între reclamant și ministerul pârât a fost încheiat un contract care prevede exercitarea funcției de cadru militar până la limita de vârstă în grad, iar reclamantul nu îndeplinește condiția vârstei pentru trecerea în rezervă, precum și aspectul că unitatea militară în care funcționează nu se află în proces de restructurare. 2. Recursul declarat de D.V. Împotriva hotărârii Curții de Apel a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc.

civ. Deși memoriul de recurs încorporează practic întreaga cerere de chemare în judecată, Înalta Curte decelează totuși următoarele critici aduse sentinței pronunțate de Curtea de Apel. 2.1. Instanța nu a sancționat refuzul comisiei de selecție de a aplica procedura de avizare a rapoartelor cadrelor militare prevăzută de art. 13 alin. (3) din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M 169/2001. 2.2. A fost ignorat faptul că actul administrativ este nemotivat, neindicându-se criteriile legale avute în vedere. În dezvoltarea acestui motiv recurentul arată că solicitarea sa de trecere în rezervă s-a fundamentat pe dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 7/1998, text legal care nu impune îndeplinirea vreunei condiții suplimentare.

2.3. Nu au fost lămurite unele dispoziții cu caracter contradictoriu conținute de actele normative invocate. Recurentul indică, în acest punct al recursului său, dispozițiile art. 22 din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M 169/2001 și art. 41 1 din Legea nr. 80/1995. 3. Apărările formulate de Ministerul Apărării Naționale Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 decembrie 2009 intimatul Ministerul Apărării Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a susținut că prima instanță a făcut o justă apreciere asupra situației de fapt, aplicând corect dispozițiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, precum și art. 1 și 27 din O.G. nr. 7/1998.

Referindu-se, în concret, la cererea recurentului de trecere în rezervă, intimatul a arătat că pentru a primi o rezolvare favorabilă era necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unui excedent de cadre militare în specialitatea și gradul său și, în plus, ca Ministerul Apărării Naționale să aibă fonduri alocate pentru acordarea drepturilor prevăzute de ordonanță, condiții care nu erau îndeplinite. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 , Înalta Curte constată că este legală și se impune a fi menținută.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant, căpitan, șef al personalului la Batalionul 116 Logistic „I.J.” al Brigăzii 2 Infanterie „R.”, a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Hotărârea din data de 16 octombrie 2008 a Comisiei de selecție nr. 7, pentru ofițeri cu grade de până la locotenent colonel/similar inclusiv, aprobată de șeful Statului Major al Forțelor Terestre, prin care i s-a respins cererea de trecere în rezervă în baza O.G. nr. 7/1998 privind unele măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor aplica în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea Ministerului Apărării Naționale.

1.1. Referitor la pretinsa încălcare a procedurii descrise în art. 13 alin. (3) din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M 169/18 octombrie 2001 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 7/1998, aceasta nu există, întrucât avizul în discuție se referă doar la cererile cadrelor militare din unități supuse restructurării cărora li s-a aprobat trecerea în rezervă.

Această concluzie rezultă nu numai din formularea explicită a textului art. 13 alin. (3): „Rapoartele și situațiile privind cadrele militare în activitate care urmează să treacă în rezervă, însoțite de nota de fundamentare (centralizată) a fondurilor necesare aplicării ordonanței, vor fi trimise direct șefului Direcției Financiar Contabile, pentru avizare” Dar, mai ales, din faptul că reglementarea este poziționată în Secțiunea 1 a ordinului care privește cadrele militare din structurile militare care se desființează, iar recurentului îi sunt aplicabile dispozițiilor din Secțiunea a 2-a care reglementează situația cadrelor militare din structuri militare nesupuse restructurării. 1.2. Contrar susținerilor recurentului, în preambulul actului administrativ s-a indicat temeiul legal al soluției adoptate: art. 27 din O.G.

nr. 7/1998. Cele două condiții indicate de intimat în întâmpinarea prezentată la pct. I.3 din decizie rezultă chiar din art. 27 din O.G. nr. 7/1998, text care are următorul cuprins: „În funcție de necesarul de personal al armatei și de fondurile alocate măsurilor de protecție socială a personalului disponibilizat, de prevederile prezentei ordonanțe pot beneficia și cadrele militare care optează pentru trecerea în rezervă din unități care nu sunt supuse restructurării. Trecerea acestora în rezervă se va face potrivit criteriilor și procentajelor pe corpuri de cadre, arme sau servicii și specialități militare, care vor fi stabilite de către Ministerul Apărării Naționale”. La rândul lor, dispozițiile art. 17 - 22 din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M 169/2001 detaliază procedura de verificare a îndeplinirii condițiilor menționate, Comisia de selecție apreciind asupra oportunității trecerii în rezervă/menținerii în activitate.

În cazul concret al recurentului s-a avut în vedere că „ofițerul este util structurii în care este încadrat” potrivit Raportului nr. GIS 1141/16 septembrie 2009, iar unitatea din care face parte avea la data respectivă o încadrare de 81,5%, în condițiile în care Șeful Statului Major General aprobase ca trecerea în rezervă a cadrelor militare din unități care nu sunt supuse restructurării să se facă numai dacă nivelul de încadrare al unității este de peste 90% față de necesarul prevăzut în statul de organizare la pace. Așa fiind, în mod just a stabilit judecătorul fondului că hotărârea administrativă atacată este legală, intimatul adoptând-o în limitele marjei de apreciere de care dispune în organizarea propriei activități.

1.3. Dispozițiile legale invocate de recurent în cuprinsul celui de-al treilea motiv de recurs, respectiv art. 22 din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M 169/2001 și art. 41 1 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare nu se exclud și nici nu au caracter contradictoriu, fiind evidentă voința legiuitorului de a susține prin măsuri de protecție socială adecvată în principal cadrele militare care sunt disponibilizate „din inițiativa Ministerului Apărării Naționale”. În orice caz, în măsura în care normele metodologice aprobate prin ordin de ministru contravin dispozițiilor legii, acestea din urmă au prioritate, potrivit principiului ierarhiei actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.V. împotriva Sentinței nr. 165 din 30 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.