ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 609/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 165 din 30 aprilie 2009 a

Curții de Apel Craiova a fost respinsă acțiunea reclamantului D.V. în

contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale privind anularea hotărârii

emisă de pârât, prin care a fost respinsă cererea de trecere în rezervă cu

drept de pensie militară.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, la data de 2 septembrie 2008, prin

raportul adresat Comandantului UM 01178, reclamantul a solicitat trecerea în

rezervă cu drept de pensie militară, în conformitate cu dispozițiile art. 85

lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare și art. 6

alin. (1) lit. b) raportat la art. 27 din O.G. nr. 7/1998.

Instanța de fond a

reținut că prevederile O.G. nr. 7/1998 nu se aplică cadrelor militare care sunt

în curs de exercitare a activității în cadrul Ministerului Apărării Naționale,

conform dispozițiilor din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M 169 din

18 octombrie 2001.

Instanța a constatat

că între reclamant și ministerul pârât a fost încheiat un contract care prevede

exercitarea funcției de cadru militar până la limita de vârstă în grad, iar

reclamantul nu îndeplinește condiția vârstei pentru trecerea în rezervă, precum

și aspectul că unitatea militară în care funcționează nu se află în proces de

restructurare.

de D.V.

Împotriva hotărârii

Curții de Apel a declarat recurs reclamantul, invocând dispozițiile cu caracter

general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Deși memoriul de

recurs încorporează practic întreaga cerere de chemare în judecată, Înalta

Curte decelează totuși următoarele critici aduse sentinței pronunțate de Curtea

de Apel.

2.1. Instanța nu a

sancționat refuzul comisiei de selecție de a aplica procedura de avizare a

rapoartelor cadrelor militare prevăzută de art. 13 alin. (3) din Ordinul

Ministerului Apărării Naționale nr. M 169/2001.

2.2. A fost ignorat

faptul că actul administrativ este nemotivat, neindicându-se criteriile legale

avute în vedere.

În dezvoltarea

acestui motiv recurentul arată că solicitarea sa de trecere în rezervă s-a

fundamentat pe dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 7/1998, text legal care nu

impune îndeplinirea vreunei condiții suplimentare.

2.3. Nu au fost

lămurite unele dispoziții cu caracter contradictoriu conținute de actele

normative invocate.

Recurentul indică, în

acest punct al recursului său, dispozițiile art. 22 din Ordinul Ministerului

Apărării Naționale nr. M 169/2001 și art. 41

1

din Legea nr. 80/1995.

de Ministerul Apărării Naționale

Prin întâmpinarea

înregistrată la data de 17 decembrie 2009 intimatul Ministerul Apărării

Naționale a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a susținut

că prima instanță a făcut o justă apreciere asupra situației de fapt, aplicând

corect dispozițiile art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995, precum și art. 1 și

27 din O.G. nr. 7/1998.

Referindu-se, în

concret, la cererea recurentului de trecere în rezervă, intimatul a arătat că

pentru a primi o rezolvare favorabilă era necesară îndeplinirea cumulativă a

două condiții: existența unui excedent de cadre militare în specialitatea și

gradul său și, în plus, ca Ministerul Apărării Naționale să aibă fonduri

alocate pentru acordarea drepturilor prevăzute de ordonanță, condiții care nu

erau îndeplinite.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma recursului declarat, a apărărilor cuprinse în întâmpinare,

cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

, Înalta Curte constată

că este legală și se impune a fi menținută.

și de drept relevante

Recurentul-reclamant,

căpitan, șef al personalului la Batalionul 116 Logistic „I.J.” al Brigăzii 2

Infanterie „R.”, a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de

contencios administrativ Hotărârea din data de 16 octombrie 2008 a Comisiei de

selecție nr. 7, pentru ofițeri cu grade de până la locotenent colonel/similar

inclusiv, aprobată de șeful Statului Major al Forțelor Terestre, prin care i

s-a respins cererea de trecere în rezervă în baza O.G. nr. 7/1998 privind unele

măsuri de protecție socială a personalului militar și civil, care se vor aplica

în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din

compunerea Ministerului Apărării Naționale.

1.1. Referitor la

pretinsa încălcare a procedurii descrise în art. 13 alin. (3) din Ordinul

Ministerului Apărării Naționale nr. M 169/18 octombrie 2001 pentru aprobarea

normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.G. nr. 7/1998, aceasta nu

există, întrucât avizul în discuție se referă doar la cererile cadrelor

militare din unități supuse restructurării cărora li s-a aprobat trecerea în

rezervă.

Această concluzie

rezultă nu numai din formularea explicită a textului art. 13 alin. (3):

„Rapoartele și

situațiile privind cadrele militare în activitate care urmează să treacă în

rezervă, însoțite de nota de fundamentare (centralizată) a fondurilor necesare

aplicării ordonanței, vor fi trimise direct șefului Direcției Financiar

Contabile, pentru avizare”

Dar, mai ales, din

faptul că reglementarea este poziționată în Secțiunea 1 a ordinului care

privește cadrele militare din structurile militare care se desființează, iar

recurentului îi sunt aplicabile dispozițiilor din Secțiunea a 2-a care reglementează

situația cadrelor militare din structuri militare nesupuse restructurării.

1.2. Contrar

susținerilor recurentului, în preambulul actului administrativ s-a indicat

temeiul legal al soluției adoptate: art. 27 din O.G. nr. 7/1998.

Cele două condiții indicate

de intimat în întâmpinarea prezentată la pct. I.3 din decizie rezultă chiar din

art. 27 din O.G. nr. 7/1998, text care are următorul cuprins:

„În funcție de

necesarul de personal al armatei și de fondurile alocate măsurilor de protecție

socială a personalului disponibilizat, de prevederile prezentei ordonanțe pot

beneficia și cadrele militare care optează pentru trecerea în rezervă din

unități care nu sunt supuse restructurării. Trecerea acestora în rezervă se va

face potrivit criteriilor și procentajelor pe corpuri de cadre, arme sau

servicii și specialități militare, care vor fi stabilite de către Ministerul

Apărării Naționale”.

La rândul lor,

dispozițiile art. 17 - 22 din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M

169/2001 detaliază procedura de verificare a îndeplinirii condițiilor

menționate, Comisia de selecție apreciind asupra oportunității trecerii în

rezervă/menținerii în activitate.

În cazul concret al

recurentului s-a avut în vedere că „ofițerul este util structurii în care este

încadrat” potrivit Raportului nr. GIS 1141/16 septembrie 2009, iar unitatea din

care face parte avea la data respectivă o încadrare de 81,5%, în condițiile în

care Șeful Statului Major General aprobase ca trecerea în rezervă a cadrelor

militare din unități care nu sunt supuse restructurării să se facă numai dacă

nivelul de încadrare al unității este de peste 90% față de necesarul prevăzut

în statul de organizare la pace.

Așa fiind, în mod

just a stabilit judecătorul fondului că hotărârea administrativă atacată este

legală, intimatul adoptând-o în limitele marjei de apreciere de care dispune în

organizarea propriei activități.

1.3. Dispozițiile

legale invocate de recurent în cuprinsul celui de-al treilea motiv de recurs,

respectiv art. 22 din Ordinul Ministerului Apărării Naționale nr. M 169/2001 și

art. 41

1

din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare nu

se exclud și nici nu au caracter contradictoriu, fiind evidentă voința

legiuitorului de a susține prin măsuri de protecție socială adecvată în

principal cadrele militare care sunt disponibilizate „din inițiativa

Ministerului Apărării Naționale”.

În orice caz, în

măsura în care normele metodologice aprobate prin ordin de ministru contravin

dispozițiilor legii, acestea din urmă au prioritate, potrivit principiului

ierarhiei actelor normative consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și

art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative.

soluției adoptate

Pentru considerentele

expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și al

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de D.V. împotriva Sentinței nr. 165 din 30 aprilie 2009 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.