ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 116/2012

Prin sentința civilă nr. 6620 din 21

martie 2011, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale și

teritoriale a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința comercială nr. 76 din 23

iunie 2011, Secția a V-a comercială a Curții de Apel București a respins ca fiind

rămasă fără obiect contestația la executare formulată de contestatorul F.A.C.,

în contradictoriu cu intimatele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR

STATULUI și CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE TIMIȘ.

Împotriva menționatei hotărâri a formulat

recurs reclamantul F.A.C.

Cum recurentul nu a timbrat anticipat

cererea de recurs, acesta a fost legal citat pentru termenul din 19 ianuarie

2012 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 7,7 lei și

timbrul judiciar în valoare de 1,5 lei, obligație căreia nu s-a conformat.

Or, prin art. l din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia

acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor

judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de

persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat

sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă

primul termen de judecată.

Potrivit prevederilor art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia,

în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și/sau timbrul

judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient

timbrată.

Constatând netimbrarea cererii de

recurs, neconformarea recurentului obligației de timbrare potrivit mențiunii

din citația pentru termenul de judecată din 19 ianuarie 2012, când procedura de

citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală -

personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv ale art. 35 alin. (1) și alin. (5) din Normele metodologice de aplicare

a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului formulat în cauză.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul

formulat de reclamantul F.A.C., împotriva sentinței comerciale a Secției a V-a

comercială a Curții de Apel București nr. 76 din 23 iunie 2011.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 19 ianuarie 2012.