ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 270/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, reclamanta M.V., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Teritorial

pentru Cetățenie Cluj, a solicitat obligarea pârâtului să răspundă imediat la

cererea formulată, precum și obligarea pârâtului la achitarea cheltuielilor de

judecată și a despăgubirilor morale în valoare de 1 RON.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că a depus personal, la Biroul Teritorial

Cetățenie Cluj, la data de 31 august 2010, cerere de redobândire a cetățeniei

române în temeiul art. 11 și actele care demonstrează îndeplinirea condițiilor

legale și constituie obiectul dosarului de cetățenie, iar până în prezent nu

s-a întocmit nici un act care să ducă la finalizarea dosarului și acordarea

cetățeniei.

Prin întâmpinare,

pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a solicitat, pe cale de excepție

declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, Curtea de Apel

Cluj nefiind competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, iar pe fond

respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

de Apel

Prin Sentința nr. 147

din 2 martie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins atât excepția necompetenței

teritoriale a Curții de Apel Cluj, cât și excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâtului Biroul Teritorial pentru Cetățenie Cluj, ca neîntemeiate.

Totodată, Curtea de

Apel Cluj a respins acțiunea formulată de reclamanta M.V. împotriva pârâților

Biroul Teritorial pentru Cetățenie Cluj și Autoritatea Națională pentru

Cetățenie, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, că excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Biroul Teritorial pentru Cetățenie Cluj

este neîntemeiată, având în vedere că reclamanta a depus dosarul de cetățenie

la acest pârât iar prin acțiune solicită și obligarea lui la expedierea către

Comisia pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut, în esență, că din actele dosarului, rezultă că

dosarul de cetățenie a fost înaintat Comisiei pentru Cetățenie iar președintele

Comisiei pentru cetățenie a dispus prin rezoluție, potrivit art. 16 alin. (2)

lit. a) din 1.21/1991, efectuarea verificărilor prevăzute de art. 8 lit. b) și

e), stabilind și termenul la care urmează să se analizeze cererea de

redobândire și anume la data de 11 aprilie 2011.

S-a mai arătat în

considerentele sentinței atacate că, din analiza actelor de la dosar rezultă că

dosarul reclamantei urmează a fi analizat de către pârâta Autoritatea Națională

în 11 aprilie 2011, termenul scurs de la data înregistrării cererii - 31 august

2010 și până la data fixată în vederea soluționării fiind unul rezonabil,

procedura de redobândire a cetățeniei fiind una complexă, ce impune numeroase

verificări și întocmiri de acte, rapoarte.

În ceea privește

solicitarea de acordare a daunelor morale, judecătorul fondului a constatat că

nu s-a făcut dovada vreunei fapte ilicite, cauzatoare de prejudicii, care să

justifice obligarea Biroului Teritorial pentru cetățenie Cluj la plata lor.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe reclamanta M.V. a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât

instanța de fond, în mod greșit, a respins ca neîntemeiat, capătul de cerere

privind soluționarea dosarului de cetățenie prin efectuarea anumitor acțiuni

administrative, pretențiile reclamantei pe acest aspect fiind deja satisfăcute

și deci acțiunea rămasă parțial fără obiect.

O altă critică adusă

sentinței de fond privește greșita respingere a capătului de cerere privind

obligarea autorității de a-i răspunde reclamantei la solicitarea referitoare la

stadiul în care se află cererea sa de redobândire a cetățeniei.

De asemenea,

recurenta-reclamantă mai arată că în mod greșit prima instanță a respins

capătul de cerere privind acordarea a daunelor morale, deși i s-a creat un

prejudiciu moral prin lezarea dreptului său la informații.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

fapt și de drept relevante

Prima instanță a

respins acțiunea reclamantului, reținând, în esență, că Autoritatea Națională

pentru Cetățenie a răspuns solicitării reclamantei cu privire la stadiul

soluționării dosarului său de redobândire a cetățeniei în termenul legal de 30

de zile, prin adresa din data de 18 noiembrie 2010.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că în cauză nu că nu se poate vorbi de un refuz nejustificat din

partea pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie de a rezolva cererea

reclamantei de redobândire a cetățeniei române.

În termenii art. 2

lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat se înțelege „exprimarea

explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane;

este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului

administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz,

a plângerii prealabile;".

Acordarea cetățeniei

române nu este un drept absolut sau o obligație pentru statul român, ci doar o

posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită și îndeplinesc

condițiile prevăzute de lege, urmând ca președintele Autorității Naționale

pentru Cetățenie să aprecieze asupra propunerilor Comisiei, potrivit art. 11

din Legea nr. 21/1991.

Pe de altă parte,

Înalta Curte are în vedere și faptul că cererea reclamantei înregistrată sub

nr. 121167/RD/2010, a fost soluționată prin Ordinul nr. 50/P/2012 din 19

ianuarie 2012.

Cu privire la critica

referitoare la acordarea daunelor morale, se constată că în mod corect instanța

de fond a respins acest capăt de cerere cu motivarea că, în cauză, nu s-a făcut

dovada vreunei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot

fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe

care o va menține.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a

sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de M.V. împotriva Sentinței nr. 147 din 2 martie 2011 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 ianuarie 2012.