ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 445/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 445/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.C.D., în contradictoriu cu
pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a solicitat, pe calea
ordonanței președințiale, instituirea sechestrului asigurător constând în
indisponibilizarea a 175.314.935 acțiuni, reprezentând contravaloarea sumei de
88.411.322 RON din Fondul Proprietatea, aferente pachetului Autorității
Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care se află la Depozitarul
Central, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentului litigiu.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că
prin Sentința civilă nr. 4407 din 24 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr.
1697/3/2009*, în care a avut calitatea de reclamant, a fost admisă acțiunea pe
care a formulat-o în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor și a fost obligată pârâta să emită titlurile de
despăgubire în dosarul nr. 14623/FFCC din 02 septembrie 2008.
Reclamantul precizează că a solicitat
instituirea sechestrului asigurător pe 175.314.935 acțiuni, întrucât în dosarul
nr. 14623/FFCC, aflat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
există un raport de expertiză prin care s-a stabilit valoarea de piață a
imobilului la suma de 23.011.200 euro, respectiv 88.411.322 RON. La calculul
valorii pachetului a utilizat un preț mediu ponderat, folosit de pârâtă, de
0,5043 RON/acțiune.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile
art. 591 - 595 și art. 597 - 601 C. proc. civ.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea pronunțată în data de 19
octombrie 2011, a respins Cererea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a
reținut, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile
de drept incidente în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 591 C. proc.
civ., sechestrul asigurător este măsura asigurătorie care se aplică în cazul în
care obiectul litigiului de fond îl reprezintă plata unei sume de bani și
constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau imobile ale debitorului
pârât.
Arată că, în speță, reclamantul a făcut
dovada introducerii acțiunii civile prin cererea pentru emiterea titlului de
despăgubire, iar prin Sentința civilă nr. 4407 din 24 iunie 2011, s-a dispus
obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea
titlurilor de despăgubire, sentința nefiind irevocabilă.
De asemenea, mai arată instanța, reclamantul
nu a făcut dovada faptului că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările
date creditorului sau nu a dat asigurările promise sau există pericolul ca
debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori risipească
averea, conform art. 591 alin. (3) C. proc. civ.
Prin urmare, întrucât creanța reclamantului
nu este constatată printr-un înscris, sunt incidente dispozițiile art. 591
alin. (2) C. proc. civ., fiind necesară depunerea de către reclamant, odată cu
cererea de înființare a sechestrului, a unei cauțiuni de jumătate din valoarea
pretinsă, respectiv în sumă de 44.205.661 RON.
În fine, instanța a constatat că reclamantul
nu a achitat cauțiunea în sumă de 44.205.661 RON, astfel că nu sunt îndeplinite
condițiile înființării sechestrului asigurător.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs
reclamantul G.C.D. pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 304
1
C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.,
invocându-se greșita aplicare a dispozițiilor art. 591 alin. (2) C. proc. civ.
de către instanța de fond în ceea ce privește soluția recurată prin care s-a
respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială prin care recurentul
solicită instituirea sechestrului asigurător constând în indisponibilizarea a
175.314.935 acțiuni reprezentând contravaloarea sumei de 88.411.322 RON din
Fondul Proprietatea.
În motivele de recurs se arată că cererea sa
nu se încadrează în dispozițiile art. 591(2) C. proc. civ., în dispozițiile
art. 591(3) C. proc. civ., respectiv creanța nu este exigibilă, dar este
pericol ca debitorul să-și risipească averea și în consecință trebuia fixat de
instanța de fond un cuantum al cauțiunii conform încadrării corecte în
dispozițiile art. 591(3) C. proc. civ.
La dosar recurentul-reclamant a depus
concluzii scrise.
Analizând recursul declarat, Curtea îl
apreciază ca fondat în cauză fiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs
prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. atât în ceea ce privește
calificarea și admisibilitatea acțiunii formulate în raport de dispozițiile
Legii nr. 554/2004 cât și admisibilitatea cererii de ordonanță președințială
prin care se solicită instituirea sechestrului conform art. 591 C. proc. civ.
Curtea apreciază, pentru următoarele motive
că cererea de ordonanță președințială prin care se solicită instituirea
sechestrului, ca măsură asigurătorie este inadmisibilă, în cauză nefiind
admisibilă cererea de ordonanță, deci nefiind aplicabile dispozițiile art. 581
și 591 C. proc. civ. în raport de dispozițiile speciale ale Legii nr. 554/2004.
Sentința instanței de fond este dată cu
aplicarea greșită a legii pe motiv că a apreciat ca admisibilă cererea de
ordonanță președințială formulată și a aplicat dispozițiile art. 591 C. proc.
civ. apreciind pe fond că această cerere nu este întemeiată, în condițiile în
care această cerere, care privește în fapt o măsură asigurătorie este
inadmisibilă în raport de dispozițiile Legii nr. 554/2004 care nu sunt
aplicabile.
Procedurile speciale prevăzute de dispozițiile
art. 581 și 591 C. proc. civ. respectiv cererea de ordonanță președințială și
cererea de instituire a sechestrului nu sunt admisibile în contencios
administrativ în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 28 din Legea nr.
554/2004, Curtea apreciind că aceste dispoziții generale din C. proc. civ. sunt
incompatibile cu specificul raporturilor de putere reglementate conform
dispozițiilor Legii nr. 554/2004.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea
în baza art. 312 (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și va modifica
hotărârea recurată în sensul că va respinge cererea formulată în condițiile
art. 581 C. proc. civ., de instituire a sechestrului asigurător ca inadmisibilă
la instanța de contencios administrativ.
Soluția de admitere a recursului declarat de
recurentul-reclamant privește exclusiv admisibilitatea cererii formulate în
raport de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, neputându-se reține
înrăutățirea situației în propria cale de atac formulată și admisă pentru
motivele expuse mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul
G.C.D. împotriva încheierii din 19 octombrie 2011 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că
respinge cererea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31
ianuarie 2012.
Procesat
de GGC - GV