ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2742/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În

cadrul ședinței publice din data de 7 iulie 2010 a Curții de Apel Brașov s-a

procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive

a inculpaților P.D. și M.l.N., din perspectiva dispozițiilor art. 300

2

C. proc. pen., raportat la art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen. și a

probelor administrate până în prezent, reținându-se următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Brașov din data de 30 septembrie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în

stare de arest preventiv a inculpatului P.D.M. și a inculpatului M.l.N. în

lipsă (fiind emis M.E.A. și dat în urmărire internațională, mandatul fiind

confirmat prin încheierea din 5 ianuarie 2010 a Tribunalului Brașov) pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i) C. pen.

și lipsire de libertate prev. de art. 189 alin. (1) C. pen. și în stare de

libertate a inculpaților M.R.P. și P.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art 264 alin. (1) C. pen.

În fapt s-a reținut că în noaptea de 10 iulie 2009,

în intervalul orar 0,00-5,00 inculpați M.l.N. și P.D.M. au aplicat victimei D.V.E.

timp de aproximativ 4 ore lovituri repetate cu pumnii, picioarele și o bâtă, au

deposedat-o de telefonul mobil și au lipsit-o ca atare de posibilitatea de a se

salva prin solicitarea vreunui ajutor, au sechestrat-o în beciul martorului O.I.

în prezența martorilor D.M., A.M.C., M.M.C., O.I. și O.L. după care au

spălat-o, i-au schimbat haine îmbibate de sânge, au transportat-o cu ajutorul

inculpaților M.R.P. și P.M.A. în parcarea din mun. Codlea, unde au abandonat-o

și unde a survenit decesul victimei. Se mai reține că inculpații au aruncat și

distrus probele materiale pentru a îngreuna și zădărnici urmărirea penală și

aflarea adevărului în cauză.

Prin încheierea nr. 18 din data de 24 iulie 2009 în

Dosarul penal nr. 6374/62/2009 al Tribunalului Brașov s-a dispus în temeiul art.

149

1

raportat la art. 143, 148 lit. a), d), f) C. proc. pen. arestarea

în lipsă a inculpatului M.I.L. pentru o perioadă de 29 de zile cu începere de

la data punerii în executare a prezentelor dispoziții, pe numele inculpatului

fiind mandatul de arestare preventivă numărul 20 din 24 iulie 2009. Prin

încheierea din data de 5 ianuarie 2010 în baza art. 153 alin. (3) coroborat cu art.

150 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus executarea de către inculpat a

mandatului de arestare preventivă, constatându-se că durata mandatului curge

din data de 5 ianuarie 2010.

Măsurile preventive au fost luate și menținute cu

respectarea dispozițiilor procedurale în materie.

S-a consemnat de către Curtea de Apel că dispozițiile

art. 143 C. proc. pen. subzistă și la acest moment procesual, există probe

temeinice administrate în cursul urmăririi penale dar și nemijlocit de instanță

ce conturează presupunerea rezonabilă în sensul art. 5 pct. 1 lit. c) din C.E.D.O.

că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile prev. de art. 174, 175 lit. i) C.

pen. și art. 189 alin. (1) C. pen. respectiv: declarațiile numiților D.M., D.M.,

O.I., O.L., M.M.C., declarațiile părților civile D.C., D.E., C.E.; procesul de

cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală, autopsiere

care se coroborează cu declarația inculpatului P., care a recunoscut în parte

săvârșirea faptei și cu declarațiile inculpaților M.R., P.M.A.

Relativ la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) teza

a II-a C. proc. pen., acesta subzistă și la acest moment procesual întrucât nu

a intervenit niciun element nou care să conducă la o altă soluție. Astfel, din analiza

împrejurărilor în care se presupune ca s-au săvârșit faptele - exercitarea de violențe

extreme cu pumnii, picioarele și o bâtă asupra victimei în zona capului, a

hemitoracelui și în alte zone ale corpului, lovituri cu intensitate mare și în

zone letale, cu durata în timp - 4-5 ore de către două persoane împreună, pe

timp de noapte, în curtea unei locuințe, supunerea victimei la suferințe

multiple pe parcursul unei nopți în care victima a fost sechestrată în beci, în

condițiile în care acțiunile acestora au fost observate de mai multe persoane,

denotă faptul că inculpații nu au avut nici o reținere în a acționa,

solicitându-le în mai multe rânduri martorilor prezenți să intre în locuință.

S-au avut în vedere și împrejurările ulterioare

comiterii faptelor, respectiv cooptarea celor doi inculpați cercetați în stare

de libertate pentru înlăturarea urmelor infracțiunii: abandonarea victimei încă

în viață într-o autogara din apropierea blocului unde locuia victima dar și

încercarea de a zădărnici aflarea adevărului prin abandonarea (plasa cu hainele

însângerate ale victimei) sau distrugerea mijloacelor materiale de probă

(înlăturarea mochetei cu sânge din autoturismul G. cu care a fost transportată

victima și vânzarea acestuia a doua zi cu suma de 700 lei, arderea puloverului

cu care a fost ștearsă victima după ce a fost spălată și schimbată de hainele

ude și pline de sânge).

S-a evidențiat și că temeiurile prevăzute de art. 148

lit. a), d) C. proc. pen. reținute ca temei al arestării inculpatului M.I.N. subzistă

și la acest moment procesual. Astfel din momentul declanșării cercetărilor față

de inculpat, acesta a fost căutat de mai multe ori de organele de poliție,

fiind în acest sens acte de căutare la filele 7-25 din dosarul de urmărire

penală, pentru datele de: 11 iulie, 13 iulie, 14 iulie, 15 iulie, 16 iulie, 17

iulie, 18 iulie, 19 iulie, 20 iulie, 21 iulie, din toate aceste procese verbale

reieșind că inculpatul este plecat de la domiciliu fără a se cunoaște locul în

care se află. Astfel din declarațiile coinculpaților dar și ale martorilor

audiați astăzi nemijlocit de instanță rezultă că imediat după descoperirea

faptei inculpatul le-a solicitat să nu relateze adevărul organelor de poliție

și a părăsit România, s-a aflat în Spania (fiind emis mandat european de

arestare pe numele său) unde a ținut permanent legătura telefonic cu concubina sa,

sora inculpatului M., care i-a relatat că este căutat și cercetat de organele

de poliție astfel că inculpatul s-a sustras urmăririi penale dar și cercetării

judecătorești.

În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit.

d) C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul M.l.N. nu este la prima

confruntare cu legea penală, în acest sens din fișa de cazier reiese că față de

acesta în anul 2008 și 2009 s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru

infracțiunile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 365/2002, art. 180 alin. (2),

(3) C. pen. și art. 78 din O.U.G. nr. 195/2002, prin urmare se poate considera

că inculpatul a comis o nouă infracțiune cu intenție.

Așadar, văzând stadiul procesual în care se află

cauza, necesitatea lămuririi cauzei sub toate aspectele, Curtea a dispus

menținerea stării de arest preventiv a inculpaților M.l.N. și P.D.

Împotriva hotărârii s-a exercitat calea de atac a

recursului doar de către inculpatul M.l.N. Acesta a arătat că nu prezintă

pericol concret pentru ordinea publică, că în cauză există doar ipoteze de

subzistență a motivelor rezonabilă că ar fi comis o faptă prevăzută de legea

penală.

Instanța de recurs reține următoarele:

Dispozițiile art. 143 C. proc. pen. subzistă și la

acest moment procesual față de inculpatul recurent, există probe temeinice

administrate în cursul urmăririi penale dar și nemijlocit de instanță ce

conturează presupunerea rezonabilă în sensul art. 5 pct. 1 lit. c) din C.E.D.O.

că ar fi săvârșit infracțiunea prev. de art 174, 175 lit. i) C. pen. și art 189

alin. (1) C. pen. respectiv: declarațiile numiților D.M., D.M., O.I., O.L., M.M.C.,

declarațiile părților civile D.C., D.E., C.E.; procesul de cercetare la fața

locului, raportul de constatare medico-legală autopsiere care se coroborează cu

declarația inculpatului P., care a recunoscut în parte săvârșirea faptei și cu

declarațiile inculpaților M.R., P.M.A.

Relativ la temeiul prevăzut de art 148 lit. f) teza a

II-a C. proc. pen., acesta subzistă și la acest moment procesual întrucât nu a

intervenit niciun element nou care să conducă la o altă soluție. Astfel, din

analiza împrejurărilor în care se presupune că s-ar săvârși faptele -

exercitarea de violențe extreme cu pumnii, picioarele și o bâtă asupra victimei

în zona capului, a hemitoracelui și în alte zone ale corpului, lovituri cu

intensitate mare și în zone letale, cu durata în timp - 4-5 ore de către două

persoane împreună, pe timp de noapte, în curtea unei locuințe, supunerea victimei

la suferințe multiple pe parcursul unei nopți in care victima a fost sechestrata

în beci, în condițiile în care acțiunile acestora au fost observate de mai

multe persoane, denotă faptul că inculpații nu au avut nicio reținere în a

acționa, solicitându-le în mai multe rânduri martorilor prezenți să intre în

locuință.

Curtea de Apel a avut în vedere și împrejurările

ulterioare comiterii faptelor, respectiv cooptarea celor doi inculpați

cercetați în stare de libertate pentru înlăturarea urmelor infracțiunii:

abandonarea victimei încă în viață într-o autogara din apropierea blocului unde

locuia victima dar și încercarea de a zădărnici aflarea adevărului prin

abandonarea (plasa cu hainele însângerate ale victimei) sau distrugerea

mijloacelor materiale de probă (înlăturarea mochetei cu sânge din autoturismul

G. cu care a fost transportată victima și vânzarea acestuia a doua zi cu suma

de 700 lei, arderea puloverului cu care a fost ștearsă victima după ce a fost

spălată și schimbată de hainele ude și pline de sânge).

De asemenea, temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a),

d) C. proc. pen. reținute ca temei al arestării inculpatului M.l.N. subzistă.

Astfel, din momentul declanșării cercetărilor față de inculpat, acesta a fost

căutat de mai multe ori de organele de poliție, fiind în acest sens acte de

căutare la filele 7-25 din dosarul de urmărire penală, pentru datele de: 11

iulie, 13 iulie, 14 iulie, 15 iulie, 16 iulie, 17 iulie, 18 iulie, 19 iulie, 20

iulie, 21 iulie, din toate aceste procese verbale reieșind că inculpatul este

plecat de la domiciliu fără a se cunoaște locul în care se află. Din

declarațiile coinculpaților dar și ale martorilor audiați nemijlocit de

instanță rezultă că imediat după descoperirea faptei inculpatul le-a solicitat

să nu relateze adevărul organelor de poliție și a părăsit România, s-a aflat în

Spania (fiind emis mandat european de arestare pe numele său) unde a ținut

permanent legătura telefonic cu concubina sa, sora inculpatului, care i-a

relatat că este căutat și cercetat de organele de poliție astfel că inculpatul

s-a sustras urmăririi penale dar și cercetării judecătorești.

În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit.

d) C. proc. pen. s-a constatat că inculpatul M.l.N. nu este la prima

confruntare cu legea penală, fiind de făcut trimitere la fișa de cazier din

anul 2008 și 2009.

Trebuie avut în vedere de asemenea natura valorilor

sociale lezate prin acțiunile inculpatului, dar și impactul negativ pe care

astfel de fapte îl produc în conștiința comunității în general și în special a

micilor comunități din care provin victima și inculpatul. Toate aceste elemente

conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în

continuare pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât

împotriva inculpaților s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, chiar

nedefinitivă.

O altă măsură preventivă față de inculpatul recurent

nu se justifică în acest moment, având în vedere pe de o parte gravitatea

deosebită a faptei pentru care este judecat, persoana sa, inculpatul M.I.N. nu

se află la prima confruntare cu legea penală fiind recidivist, pe de altă

parte, stadiul procesual, cauza aflându-se în apel în faza administrării unor

probe solicitate de părțile civile.

Așadar temeiurile de fapt și de drept ale arestării

preventive nu s-au modificat și nici încetat, astfel încât nu sunt incidente la

acest moment dispozițiile art. 139 C. proc. pen., sens în care va respinge ca

nefondat recursul formulat de inculpat, Curtea de Apel pronunțând sub aceste

aspecte o hotărâre în deplină legalitate și temeinicie.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul M.I.N. împotriva încheierii din 7 iulie 2010 a Curții de Apel

Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 7798/62/2009.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iulie 2010.