ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 163/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin încheierea de ședință nr. 2306.2/103/2009 din 12 ianuarie 2009 a amânat din motive de ordin procedural, judecarea apelurilor declarate de procuror și inculpați la data de 26 ianuarie 2010, interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a inculpaților-apelanți N.V. și G.C.C. în conformitate cu prevederile art. 300 2 raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Dispunând astfel, instanța de control judiciar a apreciat că și la momentul procesual respectiv al judecății în apel se mențin nemodificate temeiurile inițiale prevăzute de art. 143, art. 148 lit. f) C. proc.

pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) și art. 3 din CEDO care au impus arestarea preventivă a inculpatelor în cursul urmăririi penale cu începere de la 20 decembrie 2008 avându-se în vedere că învinuirea adusă acestora a fost confirmată ulterior după efectuarea cercetării judecătorești cu respectarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 70, art. 171 C. proc. pen. prin condamnarea acestora în primă instanță la pedepse de câte 8 ani închisoare fiecare executare în regim de detenție pentru săvârșirea în coautorat a infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în împrejurări de natură a evidenția existența unui pericol concret pentru ordinea publică și comunitatea din care provine prin lăsarea în libertate a acestora [au ucis victima în vârstă de 42 ani care solicită ajutor și adăpost pe timp de noapte prin acte repetate de violență fizică iar ulterior au încercat să atribuie fapta respectivă martorului C.V.].

2. Recursul declarat de inculpați împotriva încheierii amintite, cu solicitarea de a se reaprecia situația juridică actuală a acestora și a fi eliberați în cursul procedurii în conformitate cu dispozițiile art. 160 9 alin. (2) C. proc. pen. și art. 3 paragraf 3 din CEDO este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Conform dispozițiilor art. 160 b C. proc. pen.

– aflate în deplină concordanță cu reglementările în același sens ale art. 3 paragraf 3 din CEDO – în cursul judecății instanța este obligată să „verifice periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive” [alin. (1). Dispunând prin încheierea motivată menținerea arestării preventive când „constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate alin. (3) soluția contrară de revocare a arestării preventive și punere de îndată în libertate a inculpatului potrivit alin. (3) al aceluiași text de lege, - solicitată prin recursurile pendinte – fiind adoptată numai dacă „instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate”].

În speță, arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă cu începere de la 20 decembrie 2008 prin încheierea 41/II/20 decembrie 2008 a Tribunalului Neamț iar ulterior prelungită și menținută succesiv de instanță până la momentul actual cu respectarea condițiilor legale prevăzute de art. 143, art. 148 lit. f), raportat la art. 148, art. 149 1 , art. 159, art. 300 2 și art. 160 b C. proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO și a garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 70, art. 171 C. proc. pen. și art. 5 paragraf 3 și 4 din convenția amintită. Măsura actuală de menținere în apel a arestării preventive a inculpaților dispusă prin încheierea atacată având ca bază legală dispozițiile precizate – este de asemenea justificată în considerarea condamnării în primă instanță pentru învinuirea de omor în împrejurările de fapt arătate în sentință.

În plus condamnarea în primă instanță pentru săvârșirea unei infracțiuni grave de omor în pedepse de câte 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție justifică menținerea arestării preventive a inculpaților și pentru temeiul de drept nou, nereținut de Curte, acela prevăzut de art. 160 b alin. (3) teza II C. proc. pen. raportat la art. 5 paragraf 1 lit. d) din CEDO [„dacă este deținut legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent”]. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.V. și G.C.C. împotriva încheierii din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cu minori și familie, pronunțată în dosarul nr. 2306.2/103/2009. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.