ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 163/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza

lucrărilor din dosarul cauzei constată următoarele:

de Apel Bacău, secția penală, prin încheierea de ședință nr. 2306.2/103/2009

din 12 ianuarie 2009 a amânat din motive de ordin procedural, judecarea

apelurilor declarate de procuror și inculpați la data de 26 ianuarie 2010,

interval de timp în care a menținut arestarea preventivă în cauză a

inculpaților-apelanți

N.V. și G.C.C. în conformitate cu prevederile art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.

Dispunând astfel, instanța de

control judiciar a apreciat că și la momentul procesual respectiv al judecății

în apel se mențin nemodificate temeiurile inițiale prevăzute de art. 143, art. 148

lit. f) C. proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) și art. 3 din CEDO care au

impus arestarea preventivă a inculpatelor în cursul urmăririi penale cu

începere de la 20 decembrie 2008 avându-se în vedere că învinuirea adusă

acestora a fost confirmată ulterior după efectuarea cercetării judecătorești cu

respectarea garanțiilor procesuale prevăzute de art. 6, art. 70, art. 171 C.

proc. pen. prin condamnarea acestora în primă instanță la pedepse de câte 8 ani

închisoare fiecare executare în regim de detenție pentru săvârșirea în

coautorat a infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. în împrejurări

de natură a evidenția existența unui pericol concret pentru ordinea publică și

comunitatea din care provine prin lăsarea în libertate a acestora [au ucis

victima în vârstă de 42 ani care solicită ajutor și adăpost pe timp de noapte

prin acte repetate de violență fizică iar ulterior au încercat să atribuie

fapta respectivă martorului C.V.].

împotriva încheierii amintite, cu solicitarea de a se reaprecia situația

juridică actuală a acestora și a fi eliberați în cursul procedurii în

conformitate cu dispozițiile art. 160

9

alin. (2) C. proc. pen. și

art. 3 paragraf 3 din CEDO este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele

arătate în continuare.

Conform dispozițiilor art. 160

b

C. proc. pen. – aflate în deplină concordanță cu reglementările în același sens

ale art. 3 paragraf 3 din CEDO – în cursul judecății instanța este obligată să

„verifice periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia

arestării preventive” [alin. (1).

Dispunând prin încheierea motivată

menținerea arestării preventive când „constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate alin. (3) soluția contrară de revocare a

arestării preventive și punere de îndată în libertate a inculpatului potrivit alin.

(3) al aceluiași text de lege, - solicitată prin recursurile pendinte – fiind

adoptată numai dacă „instanța constată că arestarea preventivă este nelegală

sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu

există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate”].

În speță, arestarea preventivă a

inculpaților a fost dispusă cu începere de la 20 decembrie 2008 prin încheierea

41/II/20 decembrie 2008 a Tribunalului Neamț iar ulterior prelungită și

menținută succesiv de instanță până la momentul actual cu respectarea

condițiilor legale prevăzute de art. 143, art. 148 lit. f), raportat la art. 148,

art. 149

1

, art. 159, art. 300

2

și art. 160

b

C.

proc. pen. și art. 5 paragraf 1 lit. c) din CEDO și a garanțiilor procesuale

prevăzute de art. 6, art. 70, art. 171 C. proc. pen. și art. 5 paragraf 3 și 4

din convenția amintită. Măsura actuală de menținere în apel a arestării

preventive a inculpaților dispusă prin încheierea atacată având ca bază legală dispozițiile

precizate – este de asemenea justificată în considerarea condamnării în primă

instanță pentru învinuirea de omor în împrejurările de fapt arătate în

sentință.

În plus condamnarea în primă

instanță pentru săvârșirea unei infracțiuni grave de omor în pedepse de câte 8

ani închisoare cu executare în regim de detenție justifică menținerea arestării

preventive a inculpaților și pentru temeiul de drept nou, nereținut de Curte,

acela prevăzut de art. 160

b

alin. (3) teza II C. proc. pen. raportat

la art. 5 paragraf 1 lit. d) din CEDO [„dacă este deținut legal pe baza

condamnării pronunțate de către un tribunal competent”].

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 300 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.V. și G.C.C. împotriva

încheierii din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cu minori

și familie, pronunțată în dosarul nr. 2306.2/103/2009.

Obligă

recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 300 lei cheltuieli

judiciare, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.