ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3319/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3319/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele;

Prin Rezoluția nr. 131 /P/2009 din 27 octombrie

2010 a Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Tg.Mureș s-a dispus

neînceperea urmăririi penale

față de

executorul judecătoresc K.A. pentru comiterea infracțiunii

de abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen. cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a ajunge la această soluție s-a reținut că:

Petenta P.F. a

formulat o plângere penală împotriva

executorului

judecătoresc K.A. fiind nemulțumită de modalitatea

în care acesta a

înțeles să dea eficiență cererii de executare silită

nr. 386 din 02 decembrie 2008 arătând că cererea respectivă nu a fost

formulată de

creditorul C.I. ci în nume personal de către M.G.,

acesta din urmă neavând împuternicire de a-l

reprezenta pe C.I. în

dosarul execuțional deoarece la data formulării

cererii de executare silită nu exista vreo procură din partea lui C.I.

Persoana vătămată P.F. a formulat, în cursul

anului 2008, o

acțiune civilă

înregistrată la Judecătoria Sighișoara sub nr. 14/308/2008 în contradictoriu cu

fostul soț C.I. prin care a solicitat să se constate că

apartamentul a fost dobândit în timpul

căsătoriei, fiind achitat în întregime

de

reclamantă și să se dispună partajarea acestui imobil în sensul atribuirii

reclamantei fără a fi obligată a achita vreo sumă

de bani cu titlu de sultă s-

a susținut,

în acțiunea civilă formulată, că achitarea prețului apartamentului

s-a

realizat în întregime de către ea, împrejurare care rezulta și din declarația

autentică a numitului C.I.

Prin sentința

civilă nr. 854 pronunțată la data de 16 iulie 2008 de Judecătoria Sighișoara în

dosarul civil nr. 14/308/2008 s-a dispus admiterea, acțiunii formulate și

precizate anterior de reclamanta P.F.

și

partajarea apartamentului indicat anterior în sensul atribuirii

acestuia în natură reclamantei, fără obligarea la

plata unei sume de bani cu

titlu de sultă către pârât.

Sub nr. 332 din 02 decembrie 2008 s-a înregistrat

la BEJ K.A. cererea

de executare

silită formulată de M.G. în baza procurii speciale

dată de creditor

C.I., în dosarul execuțional

Se reține că persoana vătămată a invocat

nelegalitatea tuturor actelor de executare silită și aceasta având în vedere

însăși sesizarea biroului

executorului

judecătoresc, susținând că demararea procedurii executării

silite s-a realizat la cererea unei persoane fără

calitate, respectiv a fost

solicitată

de către M.G., neexistând o împuternicire din partea

numitului C.I.

În privința

acestor aspecte de natură infracțională invocate de persoana vătămată s-a

constatat că nu sunt întemeiate, pentru următoarele motive:

Din actele existente la dosarul execuțional a

rezultat că la data de

10 aprilie 2009 a fost întocmită o publicație de

vânzare imobiliară privind imobilul urmărit, data fixată fiind 29 mai 2009,

publicație care a fost comunicată cu M.G., P.F., C.I., Primăria mun.

Sighișoara, Judecătoria Sighișoara, fiind respectate disp. art. 504 alin. (3)

C. proc. civ.

Referitor la

depunerea actelor privitoare la imobil, după întocmirea actului de adjudecare,

la Biroul de Carte Funciară - Sighișoara, s-a

constatat

- având în vedere actele existente la dosarul de executare silită -

că actul de adjudecare nu a fost transmis de

către făptuitor biroului mai

sus-menționat.

Actul de adjudecare a fost întocmit cu

respectarea disp. art. 516 C.

proc.

civ., fiind întocmit în cinci exemplare, un exemplar fiind comunicat cu

debitoarea P.F., două exemplare fiind predate

adjudeca tarii tui,

conform art. 517 C. proc. civ., cu mențiunea -

privitor la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară - că,

potrivit alin. (1) al acestui articol, un exemplar de pe actul de adjudecare se

predă

dobânditorului spre a-i servi ca

titlu de proprietate și pentru a fi înscris în

cartea funciară.

În privința

procedurii strigării prețului cu ocazia desfășurării vânzării prin licitația

publică organizată la 29 mai 2009 s-a constatat că la data

precizată mai sus a fost întocmit procesul-verbal

de licitație imobiliară nr. 386/2008, cuprinzând împrejurările legate de

desfășurarea și rezultatul

licitației,

din cuprinsul acestui proces-verbal rezultând faptul că executorul

judecătoresc

a respectat disp. art. 509 alin. (2) C. proc. civ. privind

procedura celor trei strigări succesive privind

prețul imobilului.

S-a reținut că la data de 29 mai 2009 a fost

prezentă la licitația publică

organizată

și debitoarea P.F., care a semnat procesul-verbal

întocmit cu această ocazie fără a formula vreo

obiecție:

În fine s-a

constatat, având în vedere actele premergătoare existente la dosarul cauzei, că

executorul judecătoresc a îndeplinit, în mod corespunzător, atribuțiile sale de

serviciu, actele materiale de executare silită din dosarul 386/2008 fiind

îndeplinite cu respectarea dispozițiilor

legale,

în termenele instituite prin aceste dispoziții, cele supuse comunicării fiind

comunicate cu persoanele prevăzute de dispozițiile legale.

Împotriva rezoluției din 27 octombrie 2010 petenta

P.F. a formulat

plângere, soluționată

prin rezoluția nr. 395/11/2/2010 din 25 noiembrie 2010 a

procurorului

general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureș.

Împotriva

sus-arătatei rezoluții petenta a formulat plângere la instanță.

Prin sentința

penală nr. 3 din 8 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă ca nefondată plângerea

formulată de petentă. Curtea a reținut următoarele:

Petenta P.F. a criticat în special faptul că la

data când a fost

introdusă cererea de executare silită 01 decembrie

2008, de către M.G.

, în numele creditorului

C.I., acesta nu avea procură, fiind-i

anulată.

Trebuie remarcat faptul că pe parcursul derulării

procesului de partaj al

apartamentului cu patru camere, soluționat prin

decizia civilă

nr. 1543 din 07 decembrie

2008, C.I. l-a împuternicit pe M.G. să-l

reprezinte prin procura

autentificată la 31 mai 2005, apoi, la data de 07 februarie 1008, a revocat

procura respectivă și mai apoi, la data de 06 martie 2008, C.I. a declarat în

fața instanței că dorește să fie reprezentat de către M.G.

Cererea de executare silită se înregistrează la

01 decembrie 2008, iar petenta

P.F.

îl încunoștințează pe executor, la data de 23 martie 2009, că

procura a

fost revocată.

La data de 29 mai 2009 C.I. dă o declarație

autentificată din care

rezultă că l-a

mandatat verbal pe M.G. să îndeplinească

procedurile de punere în

executare a hotărârii judecătorești și că îl

consideră

competent și în baza procurii autentificate din 31 martie 2005.

Mai mult decât

atât în cadrul în cadrul derulării procedurii de

executare, petenta face contestație la executare care a fost respinsă.

în cadrul acestei contestații la executare a fost pusă în discuție lipsa

calității

de reprezentat a lui M.G.,

în procedura de executare silită,

apreciindu-se că această critică este

nefondată.

În raport de aceste aspecte nu se poate reține

culpa executorului

judecătoresc cu privire la modalitatea în care a

înregistrat cererea de executare silită nr. 386/2008.

Împotriva acestei din urmă sentințe, petenta P.F.

a formulat

recursul de față.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc.

pen., împotriva rezoluție de

neîncepere a urmăririi penale sau a

ordonanței, persoana vătămată, precum și orice alte persoane pot face plângere

la judecătorul de la instanță căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să

judece cauza în primă instanță.

Potrivit art.

278

1

alin. (8) C. proc. pen., judecătorul ,

soluționând plângerea o poate respinge ca nefondată prin sentință, ca

în

speță, iar potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum acesta

a fost modificat prin art.

XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010 (mica reformă) împotriva hotărârii

pronunțate de judecător potrivit alin. (8) nu se mai poate exercita nici o cale

de atac, astfel că sentința pronunțată în aceste condiții este definitivă de la

data pronunțării.

Așa fiind,

Înalta Curte , în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (

1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca

inadmisibil recursul

declarat de petiționara P.F.

În temeiul

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta

petiționară

va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara P.F.

împotriva sentinței penale

nr. 3 din 8 martie 2011 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 28 septembrie

2011.