ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2483/2005

Deliberând asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13

noiembrie 2001, reclamanta SC V. SRL Călimănești, a chemat în judecată pe

pârâții M.I., C.D., C.I., C.A. și C.L.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța pârâții să fie obligați la plata sumei de 3.327.131.300 lei,

reprezentând despăgubiri pentru împiedicarea finalizării construcției spațiu

social al firmei, locuinței și spațiilor de cazare, respectiv lipsirea de

folosință a terenului pe perioada decembrie 1998-13 noiembrie 2001.

Prin sentința 6458 din 26 noiembrie

2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins ca nefondată acțiunea precizată de către reclamanta SC V SRL

Călimănești.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia 286 din 1 iulie 2004, a anulat ca netimbrat apelul declarat de

reclamanta SC V. SRL Călimănești, împotriva sentinței 6458/2003 a Tribunalului

Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu

pârâții M.I., M.V., C.L.C., D.D., C.A., C.M. și C.B.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a reținut în esență că apelanta nu s-a conformat dispoziției instanței de

a depune în original dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Instanța de apel a apreciat că

apelanta reclamantă nu a respectat dispozițiile art. 20 din Legea 146/1997,

referitoare la plata anticipată a taxelor judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs reclamanta SC V. SRL Călimănești, susținând că a fost

pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 20 din Legea

146/1997.

Prin motivele de recurs, reclamanta

a susținut că a făcut dovada achitării taxei de timbru, dovadă pe care instanța

de apel nu a luat-o în considerare fiind depusă după rămânerea în pronunțare a

cauzei.

Se mai arată că instanța a acordat

mai multe termene pentru a se depune documentele de plată în original și nu

pentru a se achita taxa de timbru.

Reclamanta a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de

apel.

În drept, recursul a fost întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând decizia pronunțată în

cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Înalta Curte constată

că recursul nu este fondat, soluția instanței de apel fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele care vor fi

arătate, Înalta Curte constată că decizia prin care a fost anulat ca netimbrat

apelul reclamantei a fost pronunțată cu respectarea art. 20 din Legea 146/1997,

privind taxele judiciare de timbru.

Astfel, potrivit art. 20 alin. (1)

din actul normativ menționat taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

În alin. (2) se prevede, printre

altele că dacă taxa judiciară nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul

înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să

achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Alin. (3) prevede că sancțiunea

neîndeplinirii obligației de plată este anularea acțiunii sau a cererii.

În speță, în mod corect, instanța de

apel a sancționat-o pe reclamantă pentru neîndeplinirea obligației de plată a

taxei judiciare de timbru.

Astfel, la termenul din 4 martie

2004, Curtea de Apel a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de

timbru în cuantum de 54.429.521 lei și timbru judiciar 50.000 lei.

La termenul din 15 aprilie 2004,

reclamanta a depus timbru judiciar și i s-a pus în vedere să achite taxa

judiciară de timbru în cont corect, pentru termenul din 6 mai 2004, când a

solicitat amânarea cauzei pentru a face dovada achitării taxei de timbru.

La următorul termen, 3 iunie 2004,

reclamanta a depus copie de pe O.P. din 6 mai 2004, cu care a susținut că a

achitat taxa judiciară de timbru.

La termenul din 1 iulie 2004,

reclamanta nu s-a prezentat pentru a se conforma dispoziției instanței de a

depune în original dovada achitării taxei de timbru.

În raport de această situație și în

conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea 146/1997, Curtea de Apel a

anulat apelul ca netimbrat.

După cum s-a menționat, soluția este

legală, instanța de apel aplicând corect legea, respectiv art. 20 din Legea

146/1997, care sancționează neîndeplinirea obligației de a timbra cu anularea

cererii.

Corectă este soluția instanței de

apel și în raport de faptul că deși reclamanta apelantă a susținut că a achitat

taxa judiciară de timbru în cuantum de 54.429.500 lei cu O.P. din 6 mai 2004 (a

cărei copie a fost depusă și la dosar), din adresa nr. 981 din 1 iulie 2004,

emisă de Primăria Craiova, la cererea reclamantei, și depusă la dosar după

pronunțare, rezultă că s-a achitat cu O.P. din 6 mai 2004, 4.429.500 lei și cu

chitanța din 1 iulie 2004, 50.000.000 lei reprezentând taxă judiciară de

timbru.

Întrucât reclamanta nu a făcut

dovada achitării taxei judiciare de timbru (fapt care rezultă chiar și din

documentele cu conținut contradictoriu depuse de aceasta la dosar), în cauză

s-a aplicat art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997.

În consecință, în raport de

considerentele expuse, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC V. SRL Călimănești, prin administrator social S.N., împotriva

deciziei nr. 286 din 1 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2005.