ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2483/2005

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 13 noiembrie 2001, reclamanta SC V. SRL Călimănești, a chemat în judecată pe pârâții M.I., C.D., C.I., C.A. și C.L.C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâții să fie obligați la plata sumei de 3.327.131.300 lei, reprezentând despăgubiri pentru împiedicarea finalizării construcției spațiu social al firmei, locuinței și spațiilor de cazare, respectiv lipsirea de folosință a terenului pe perioada decembrie 1998-13 noiembrie 2001. Prin sentința 6458 din 26 noiembrie 2003, Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată acțiunea precizată de către reclamanta SC V SRL Călimănești.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia 286 din 1 iulie 2004, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta SC V. SRL Călimănești, împotriva sentinței 6458/2003 a Tribunalului Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâții M.I., M.V., C.L.C., D.D., C.A., C.M. și C.B. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că apelanta nu s-a conformat dispoziției instanței de a depune în original dovada achitării taxei judiciare de timbru. Instanța de apel a apreciat că apelanta reclamantă nu a respectat dispozițiile art. 20 din Legea 146/1997, referitoare la plata anticipată a taxelor judiciare de timbru.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC V. SRL Călimănești, susținând că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 20 din Legea 146/1997. Prin motivele de recurs, reclamanta a susținut că a făcut dovada achitării taxei de timbru, dovadă pe care instanța de apel nu a luat-o în considerare fiind depusă după rămânerea în pronunțare a cauzei. Se mai arată că instanța a acordat mai multe termene pentru a se depune documentele de plată în original și nu pentru a se achita taxa de timbru. Reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Examinând decizia pronunțată în cauză prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluția instanței de apel fiind legală și temeinică. Pentru considerentele care vor fi arătate, Înalta Curte constată că decizia prin care a fost anulat ca netimbrat apelul reclamantei a fost pronunțată cu respectarea art. 20 din Legea 146/1997, privind taxele judiciare de timbru. Astfel, potrivit art. 20 alin. (1) din actul normativ menționat taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. În alin. (2) se prevede, printre altele că dacă taxa judiciară nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Alin. (3) prevede că sancțiunea neîndeplinirii obligației de plată este anularea acțiunii sau a cererii. În speță, în mod corect, instanța de apel a sancționat-o pe reclamantă pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru. Astfel, la termenul din 4 martie 2004, Curtea de Apel a pus în vedere reclamantei să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 54.429.521 lei și timbru judiciar 50.000 lei. La termenul din 15 aprilie 2004, reclamanta a depus timbru judiciar și i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cont corect, pentru termenul din 6 mai 2004, când a solicitat amânarea cauzei pentru a face dovada achitării taxei de timbru. La următorul termen, 3 iunie 2004, reclamanta a depus copie de pe O.P.

din 6 mai 2004, cu care a susținut că a achitat taxa judiciară de timbru. La termenul din 1 iulie 2004, reclamanta nu s-a prezentat pentru a se conforma dispoziției instanței de a depune în original dovada achitării taxei de timbru. În raport de această situație și în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea 146/1997, Curtea de Apel a anulat apelul ca netimbrat. După cum s-a menționat, soluția este legală, instanța de apel aplicând corect legea, respectiv art. 20 din Legea 146/1997, care sancționează neîndeplinirea obligației de a timbra cu anularea cererii. Corectă este soluția instanței de apel și în raport de faptul că deși reclamanta apelantă a susținut că a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 54.429.500 lei cu O.P.

din 6 mai 2004 (a cărei copie a fost depusă și la dosar), din adresa nr. 981 din 1 iulie 2004, emisă de Primăria Craiova, la cererea reclamantei, și depusă la dosar după pronunțare, rezultă că s-a achitat cu O.P. din 6 mai 2004, 4.429.500 lei și cu chitanța din 1 iulie 2004, 50.000.000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru. Întrucât reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru (fapt care rezultă chiar și din documentele cu conținut contradictoriu depuse de aceasta la dosar), în cauză s-a aplicat art. 20 alin. (3) din Legea 146/1997. În consecință, în raport de considerentele expuse, conform art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Călimănești, prin administrator social S.N., împotriva deciziei nr. 286 din 1 iulie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 8 aprilie 2005.