ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2101/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 6 august 2002, reclamanții H.N.A.M. și B.A.D.C. au chemat în judecată pârâții SC A. SA București, A.P.A.P.S. București și S.R. prin M.F. pentru ca prin hotărârea ce veți pronunța să constatați nulitatea absolută a actelor de privatizare a pârâților 1 și 2 cu privire la Atelierele mecanice productive, fabrica de cerneluri și tipografia, care au aparținut autorului lor. În motivare reclamanții au arătat că sunt moștenitorii defunctului H.A., care a fost proprietarul unității productive din Str. Olimpului, bunuri ce au fost preluate abuziv de către stat de la acesta fără despăgubiri.

Se menționează că într-o serie de adrese înaintate F.P.S. - ului, M.C. și G.R. încă din 1998 s-a cerut sistarea privatizării acestor unități productive, adrese la care nu s-a comunicat nici un răspuns. Se mai arată că la 16 martie 2001 au solicitat prin executorul judecătoresc pârâtei SC A. SA să le fie restituite imobilele în discuție, dar cu toate acestea prin adresa nr. 1951 din 2 mai 2001 pârâta de mai sus le-a comunicat că s-a privatizat integral. Reclamanții apreciază că privatizarea s-a făcut cu rea credință prin fraudarea drepturilor adevăraților proprietari, prin fraudă la lege și fiind fondată pe o cauză ilicită. În drept reclamanții au invocat dispozițiile art. 948, 966, 968, C. civ.

și Legea 10/2001. Prin întâmpinarea formulată, pârâta SC A. SA a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamanților, arătând că procesul de privatizare a debutat din 1990 prin transformarea acestei societăți conform Legii 15/1990 și 31/1990, iar în baza Legii 55/1995, 60% din acțiunile societății au fost transmise către cetățenii români, ulterior prin contractul de vânzare – cumpărare de acțiuni și actul adițional la acesta A.P.A. a achiziționat 25,586% din capitalul social, procesul de privatizare fiind încheiat în anul 1999 prin achiziționarea de către A.S. a ultimului pachet de acțiuni reprezentând 14,07% din valoarea capitalului subscris.

Pârâta a mai susținut că demersurile făcute în 1998 de către reclamanți au fost premature din moment ce actul normativ care le permitea revendicarea a intrat în vigoare în anul 2001. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 397 din 13 ianuarie 2004 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B.A.D.C., și a lipsei calității procesuale pasive a SC A. SA. A admis excepției lipsei calității procesuale pasive a G.R. A admis excepția lipsei de interes și a respins ca lipsită de interes cererea principală formulată de reclamanții H.N.A.M. și B.A.D.C. în contradictoriu cu pârâții A.P.A.P.S. București, SC A. SA București și S.R. prin M.F. Prin aceeași sentință a respins cererea formulată împotriva pârâtei G.R., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței reclamanții au declarat apel. Prin decizia comercială nr. 262 din 4 iunie 2004 a Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul reclamanților H.N.A.M. și B.A.D.C., a anulat sentința atacată și a acordat termen la 17 septembrie 2004, cu citarea părților pentru soluționarea cauzei pe fond. Cu petiția înregistrată la data de 16 iulie 2004, pârâta SC A. SA București a declarat recurs împotriva deciziei nr. 262 din 4 iunie 2004. Prin motivele de recurs pârâta invocă pct. 4 al art. 304, instanța a depășit atribuțiile judecătorești, adăugând la lege. Astfel, potrivit art. 46 din Legea 10/2001 pot fi formulate acțiuni în justiție prin care să se constate nulitatea absolută și a actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobile ”și nicidecum acțiuni”.

Recurenta arată în contextul acestui motiv că instanța asimilează fără nici un temei legal acțiunile cu imobilele, deoarece apreciază că în aceste acțiuni ar fi cuprinsă valoarea imobilelor. Printr-un alt motiv de recurs, pârâta invocă pct. 9 al art. 304, instanța de apel a pronunțat o hotărâre fără temei legal. Recurenta arată că instanța de apel a apreciat că reclamanții au interes în cauză deoarece acțiunile reflectă valoric imobilul și prin urmare o restituire în natură a imobilului ar conduce la diminuarea capitalului social, la modificarea valorică a acțiunilor și nu la anularea acțiunilor societății.

Astfel, recurenta concluzionează că dacă scoaterea din capitalul societății a imobilului nu conduce la anularea acțiunilor ci la diminuarea lor, acționarii având posibilitatea să reîntregească acest capital social și să mențină valoarea acțiunilor prin hotărâri proprii și nicidecum prin decizii ale instanțelor de judecată, interesul reclamanților nu poate fi justificat. Pentru motivele arătate, pârâta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea dispozițiilor sentinței nr. 397/2004 pronunțată de tribunal. La termenul de judecată fixat pentru judecarea recursului declarat de pârâtă, intimatul pârât S.R. prin M.F. a invocat excepția inadmisibilității recursului motivat de faptul că este declarat împotriva unei hotărâri cu caracter intermediar.

Înalta curte, analizând excepția invocată de intimatul – pârât constată că este întemeiată, având în vedere că recursul pârâtei SC A. SA a fost declarat împotriva unei hotărâri care nu a judecat fondul. Așa fiind, urmează a se admite excepția de inadmisibilitate a recursului pârâtei, invocată de intimatul – pârât S.R. prin M.F. și pe cale de consecință va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de inadmisibilitate a recursului invocată de intimatul – pârât S.R. prin M.F. București. Respinge recursul declarat de pârâta SC A. SA București împotriva deciziei nr. 262 din 4 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 martie 2005.