ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2972/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalul Călărași, reclamantul G.A., în contradictoriu cu pârâta

Primăria comunei Borcea, a solicitat anularea dispoziției nr. 38 din 20 august

2001, emisă de Primarul comunei Borcea și restituirea în natură a suprafeței de

275 mp teren intravilan situată, în comuna Borcea, județul Călărași.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că în anul 1966 Statul Român, prin fosta Cooperativă de Consum Borcea, a

preluat în mod abuziv, fără nici un fel de titlu, suprafața de 275 mp teren din

totalul de 1250 mp teren deținut în proprietate de părinții săi.

Prin sentința civilă nr. 1749 din 8

noiembrie 2002, Tribunalul Călărași a respins acțiunea, cu motivarea că

reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 și art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, deoarece tatăl său nu a avut calitatea de proprietar la

data preluării imobilului solicitat, ci doar de posesor al acestuia.

Prin decizia nr. 348 din 2

septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins

apelul declarat de reclamant împotriva sentinței, reținând că prin decizia nr.

45 din 18 ianuarie 1956, emisă de Sfatul Popular al comunei Cocorgana, terenul

nu a fost atribuit autorului reclamantului în proprietate, ci în folosința veșnică.

Instanța a reținut că, în aceste

condiții, decizia nr. 45 din 18 ianuarie 1956 nu conferă drept de proprietate

pentru titular sau moștenitorii săi, ci numai un drept de folosință și că

instanța de fond a făcut o apreciere corectă a actelor dosarului, reținând

lipsa calității de proprietar a autorului reclamantului asupra terenului în

cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

Recursul va fi respins, pentru

următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la 13

aprilie 2005, recurentul a solicitat Înaltei Curți să constate că recursul a

rămas fără obiect, cu motivarea că prin Ordinul Prefectului nr. 174 din 21

martie 2005, i-a fost recunoscută proprietatea și asupra celor 242 mp teren,

care fac obiectul cauzei dedusă judecății. Recurentul a precizat că deși a

solicitat restituirea a 275 mp teren, este mulțumit cu suprafața de teren ce

i-a fost acordată prin ordin.

Prin întâmpinare, Primăria comunei

Boncea a învederat că prin Ordinul Prefectului județului Călărași nr. 174 din

21 martie 2005, s-a recunoscut reclamantului dreptul de proprietate asupra

terenului în litigiu.

La dosar a fost depus Ordinul nr.

174 din 21 martie 2005, prin care Prefectul județului Călărași a atribuit reclamantului

recurent suprafața de 264,21 mp teren, în condițiile art. 23 și art. 36 din

Legea nr. 18/1991.

Față de acest înscris, soluția

respingerii acțiunii, păstrată prin hotărârea atacată, este legală, deoarece

recurentul obținând titlu de proprietate asupra terenului în condițiile Legii

nr. 18/1991, nu ar putea să obțină încă un titlu de proprietate pentru aceeași

suprafață de teren, după procedura stabilită prin Legea nr. 10/2001.

În raport și de precizările făcute

de recurent prin cererea depusă la dosare, se va respinge recursul declarat de

reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de reclamantul G.A. împotriva deciziei nr. 348 din 2

septembrie 2003 a Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 14 aprilie 2005.