ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5847/2005

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 7079 din 18 octombrie

2004, Judecătoria Sibiu a admis cererea formulată de executorul judecătoresc C.H.

și a încuviințat executarea silită a titlului executoriu contract de leasing

nr. LB 03029 din 22 iulie 2003, la cererea creditoarei SC S. SRL București,

împotriva debitoarei SC H.U. SRL Sibiu.

Împotriva încheierii menționate

debitoarea SC H.I. SRL Sibiu a declarat apel.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă,

prin decizia nr. 147/A/2005 din 2 februarie 2005 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.

S-a reținut că suma supusă executării

silite este de 566.205.400 lei.

Față de valoarea litigiului, competența

soluționării căii de atac revine tribunalului, conform art. 282

1

și

art. 299 alin. (3) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 138 din 10 mai 2005,

Tribunalul Sibiu, secția civilă, a declinat competența soluționării apelului în

favoarea Curții de Apel Alba Iulia, a constatat ivirea conflictului negativ de

competență și a înaintat dosarul Înaltei Curții de Casație și Justiție,

reținând că în lipsa unei dispoziții speciale, cu referire la încuviințarea

executării silite, sunt aplicabile dispozițiile de drept comun referitoare la

competență.

Examinând conflictul negativ de

competență ivit între Curtea de Apel Alba Iulia și Tribunalul Sibiu, se

constată următoarele.

Normele de competență, astfel cum au fost

determinate prin legea procesual civilă, sunt imperative, de ordine publică,

așa încât este nulă orice hotărâre pronunțată cu nesocotirea lor.

În cauză, instanța de fond a fost

investită cu o cerere de încuviințare a executării silite.

Împotriva încheierii prin care s-a

soluționat cererea de încuviințare a executării silite s-a declarat apel.

Or, potrivit art. 339 alin. (3) C. proc.

civ. „apelul împotriva încheierii date de președintele judecătoriei se judecă

de tribunal...”

Prin urmare, competența soluționării

apelului revine tribunalului.

În consecință, pentru considerentele ce

preced, în temeiul art. 22 C. proc. civ., Curtea stabilește competența de

soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Sibiu, căruia îi va trimite

dosarul pentru a judeca calea de atac exercitată de debitorul–urmărit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

apelului în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 1

iulie 2005