SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE FINALĂ Cerere nr. 64289/01 prezentată de Evtim Tzenkov TIMOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 12 iunie 2006 într-o cameră compusă din Lorenzen președinte Botoucharova dnii Jungwiert Butkevych Maruste Borrego, Jaeger, judecători și dl Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 16 noiembrie 1998, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere decizia parțială din 15 septembrie 2005, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTă Reclamantul, dl Evtim Tzenkov Timov, este cetățean bulgar, născut în 1929 și rezident în Sofia. Guvernul bulgar este reprezentat de co-agentul său, dl Karadjova, de la Ministerul Justiției. Printr-o decizie a angajatorului său din 14 august 1992, reclamantului i s-a aplicat un avertisment și o reținere de două luni de salariu ca sancțiune disciplinară, pentru nerespectarea obligațiilor sale profesionale; printr-o decizie din 28 septembrie 1992, acesta a făcut obiectul unei concedieri din cauză că nu a fost motivat de aceleași fapte, precum și printr-o absență nejustificată de cinci zile. La 9 octombrie 1992, reclamantul a contestat ambele decizii în fața Comisiei pentru litigiile de muncă. La 28 octombrie 1992, el a sesizat Tribunalul Districtual Sofia. În procedura privind concedierea, la sfârșitul unei proceduri în trei instanțe, Curtea Supremă și-a respins pretențiile printr-o hotărâre din 7 noiembrie 1996. În procedura privind reținerea salariului, tribunalul de district l-a pronunțat pe reclamant printr-o hotărâre din 1 martie 1995. La apelul reclamantului, la 3 octombrie 1995, tribunalul orașului Sofia a anulat hotărârea pentru nemotivare și a retrimis cauza instanței de district. Printr-o nouă hotărâre din 19 noiembrie 1997, Tribunalul de District a respins cererile reclamantului. În urma cererii reclamantului, la 21 iunie 1999, Tribunalul orașului Sofia a anulat prima hotărâre și, hotărând în fond, a acceptat pretențiile sale. Nerespectând sumele atribuite, semnificativ depreciate din cauza inflației ridicate care a avut loc în intervalul de timp scurs, reclamantul a depus la grefa Tribunalului orașului Sofia un recurs în casație. Recursul său a fost returnat de către instanță pe motiv că nu conținea nici un motiv de casare. În urma acțiunilor depuse de reclamant, Curtea Supremă de Casație a confirmat această decizie la 7 iulie 2000. GRIEF Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii. Cererea a fost depusă la 16 noiembrie 1998 și înregistrată la 5 ianuarie 2001. La 15 septembrie 2005, Curtea a decis să aducă la cunoștința guvernului motivul întemeiat pe durata procedurii civile și a declarat cererea inadmisibilă pentru surplus. Guvernul și-a prezentat observațiile la 22 decembrie 2005. Observațiile guvernului au fost comunicate reclamantului la 19 ianuarie 2006 și acesta a fost invitat să își prezinte observațiile ca răspuns. Întrucât reclamantul nu a prezentat informații în termenul stabilit și nici nu a solicitat prelungirea termenului respectiv, la 6 aprilie 2006 i-a fost adresată o scrisoare de rechemare, recomandând cu confirmare de primire. Cu această ocazie, atenția sa a fost atrasă asupra posibilității de eliminare a rolului prevăzut la art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Această scrisoare a revenit la gref cu mențiunea " nesolicitată printr-o scrisoare din 25 aprilie 2006, grefa a transmis reclamantului traducerea observațiilor guvernului. ÎN DREPT Curtea constată că reclamantul, invitat să își prezinte observațiile în răspuns, nu a răspuns în termenul stabilit și nici nu a solicitat o prelungire a termenului respectiv. ; nu a dat curs scrisorilor adresate de grefa Curții la 19 ianuarie 2006, la 6 aprilie 2006 și la 25 aprilie 2006. În aceste circumstanțe, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că Prin urmare, este necesar să se pună capăt aplicării articolului 3 din Convenție și să se șteargă cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Președinte
Requête n
o
64289/01
présentée par Evtim Tzenkov TIMOV
contre la Bulgarie
La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 12 juin 2006 en une chambre composée de
:
M.
P.
Lorenzen
,
président
,
M
me
S.
Botoucharova
,
MM.
K.
Jungwiert
,
V.
Butkevych
,
R.
Maruste
,
J.
Borrego Borrego,
M
me
R.
Jaeger,
juges
,
et de M
me
C.
Westerdiek,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 16 novembre 1998,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu la décision partielle du 15 septembre 2005,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Evtim Tzenkov Timov, est un ressortissant bulgare, né en 1929 et résidant à Sofia. Le gouvernement bulgare («
le Gouvernement
») est représenté par son coagent, M
me
Par une décision de son employeur en date du 14 août 1992, le requérant se vit infliger un avertissement et une retenue de deux mois de salaire à titre de sanction disciplinaire, pour avoir méconnu ses obligations professionnelles. Par une décision du 28 septembre 1992, il fit l’objet d’un licenciement pour faute motivé par les mêmes faits, ainsi que par une absence non justifiée de cinq jours.
Le 9 octobre 1992, le requérant contesta les deux décisions devant la commission des litiges du travail. Le 28 octobre 1992, il saisit le tribunal de district de Sofia.
Dans la procédure concernant le licenciement, à l’issue d’une procédure en trois instances, la Cour suprême rejeta ses prétentions par un arrêt du 7
novembre 1996.
Dans la procédure portant sur la retenue de salaire, le tribunal de district débouta le requérant par un jugement du 1
er
mars 1995. Sur appel du requérant, le 3 octobre 1995, le tribunal de la ville de Sofia annula le jugement pour défaut de motivation et renvoya l’affaire au tribunal de district.
Par un nouveau jugement du 19 novembre 1997, le tribunal de district rejeta les demandes du requérant. Suite à l’appel du requérant, le 21 juin 1999, le tribunal de la ville de Sofia annula le premier jugement et, statuant au fond, fit droit à ses prétentions.
Mécontent des montants attribués, considérablement dépréciés en raison de la forte inflation survenue dans l’intervalle de temps écoulé, le requérant déposa au greffe du tribunal de la ville de Sofia un pourvoi en cassation.
Son pourvoi lui fut retourné par le tribunal au motif qu’il ne contenait aucun moyen de cassation. Suite aux recours exercés par le requérant, la Cour suprême de cassation confirma cette décision le 7 juillet 2000.
GRIEF
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure.
La requête a été introduite le 16 novembre 1998 et enregistrée le 5
janvier 2001.
Le 15 septembre 2005, la Cour a décidé de porter à la connaissance du Gouvernement le grief tiré de la durée de la procédure civile et a déclaré la requête irrecevable pour le surplus.
Le Gouvernement a présenté ses observations le 22 décembre 2005.
Les observations du Gouvernement ont été communiquées au requérant le 19 janvier 2006 et celui-ci a été invité à présenter ses observations en réponse.
Le requérant n’ayant pas présenté d’observations dans le délai imparti, ni demandé de prorogation de ce délai, une lettre de rappel lui a été adressée le 6 avril 2006 en recommandé avec accusé de réception. A cette occasion, son attention était attirée sur la possibilité de radiation du rôle prévue à l’article 37 § 1 a) de la Convention. Cette lettre est revenue au greffe avec la mention «
non réclamée
».
Par une lettre du 25 avril 2006, le greffe a transmis au requérant la traduction des observations du Gouvernement.
La Cour constate que le requérant, invité à présenter ses observations en réponse, n’a pas répondu dans le délai imparti ni sollicité une prorogation de ce délai
; il n’a donné aucune suite aux courriers qui lui ont été adressés par le greffe de la Cour le 19 janvier 2006, le 6 avril 2006 et le 25 avril 2006.
Dans ces circonstances, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1
in fine
.
En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article
29
§
3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Claudia
Westerdiek
Peer
Lorenzen
Greffière
Président