Emil Ivanov împotriva Bulgariei

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cererea nr. 42627/02 prezentată de Emil Vulov IVANOV împotriva Bulgariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 15 septembrie 2009 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, judecători, și Claudia Westerdiek; graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 noiembrie 2002, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DE FAPT recurentul, dl Emil Vulov Ivanov, este un cetățean bulgar, născut în 1955 și rezident în Sofia.

S. Margaritova-Vuchkova. Guvernul bulgar ( În martie 1999, reclamantul a înaintat o cerere în instanță prin care a contestat concedierea sa și a solicitat plata despăgubirilor, precum și reintegrarea acesteia la postul său. Într-o hotărâre definitivă din 12 august 2008, tribunalul de apel al Sofiei a fost parțial îndreptățit să se pronunțe în favoarea instanței. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata excesivă a procedurii de contestare a concedierii sale. Invocând art. 13 în combinație cu art. Prin faxul din 24 iunie 2009, guvernul a făcut o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor ridicate de obiecțiile aduse de persoana în cauză. În această declarație, el a recunoscut că, în prezenta cauză, a avut loc o încălcare a articolelor 6 alineatul (1) și 13 din convenție din cauza duratei excesive a procedurii și a lipsei unei căi de atac efective în fața unei instanțe naționale în cazul în speță.

De asemenea, acesta a propus să se plătească reclamantului suma de 2 500 EUR (EUR) pentru satisfacția echitabilă și a invitat Curtea să șteargă cererea privind rolul în temeiul articolului 37 din convenție. Reclamantul, la rândul său, a solicitat Curții să continue examinarea cauzei și să se pronunțe printr-o hotărâre. Acesta a susținut că Ön Õ nu ar fi luat măsuri individuale și generale pentru a depăși problemele legate de durata procedurilor civile. Pe de altă parte, acesta a afirmat că valoarea satisfacției echitabile propuse nu este suficientă pentru a șterge efectele încălcării convenției asupra căreia a fost victima și că nu acoperă nici cheltuielile și cheltuielile pe care le-a suportat.

În speță, având în vedere recunoașterea încălcărilor din declarația guvernului, a sumei propuse, care constituie o despăgubire adecvată în sensul jurisprudenței sale, precum și a faptului că a examinat deja cazuri privind obiecțiuni similare celor ale reclamantului (a se vedea, printre altele, Simizov c. Bulgaria, nr 59523/00, 18 octombrie 2007, Jeliazkov și altele c. Bulgaria , n 9343/02, 3 aprilie 2008 și Stefanova c. Bulgaria , n 58828/00, 11 ianuarie 2007), Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii [art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție]. Pe de altă parte, Curtea consideră că Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol.

Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 42627/02 présentée par Emil Vulov IVANOV contre la Bulgarie La Cour européenne des droits de l’homme (cinquième section), siégeant le 15 septembre 2009 en une chambre composée de : Peer Lorenzen, président, Renate Jaeger, Karel Jungwiert, Rait Maruste, Mark Villiger, Mirjana Lazarova Trajkovska, Zdravka Kalaydjieva, juges, et de Claudia Westerdiek, greffière de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 20 novembre 2002, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Emil Vulov Ivanov, est un ressortissant bulgare, né en 1955 et résidant à Sofia.

Il est représenté devant la Cour par M me S. Margaritova-Vuchkova. Le gouvernement bulgare (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me M. Dimova, du ministère de la Justice. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 1 er mars 1999, le requérant introduisit une demande en justice par laquelle il contesta son licenciement et exigea le versement des dommages et intérêts, ainsi que sa réintégration à son poste. L’affaire fut examinée par cinq instances correspondant à trois degrés de juridiction. Par un jugement définitif du 12 août 2008, le tribunal d’appel de Sofia fit partiellement droit aux prétentions de l’intéressé. GRIEFS Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée excessive de la procédure de contestation de son licenciement.

Invoquant l’article 13 en combinaison avec l’article 6 § 1, il estime qu’il n’a pas disposé de recours interne efficace au travers duquel il aurait pu invoquer la méconnaissance de son droit à un jugement dans un délai raisonnable. EN DROIT Par une télécopie du 24 juin 2009, le Gouvernement a fait une déclaration unilatérale tendant à résoudre les questions soulevées par les griefs de l’intéressé. Dans cette déclaration, il a reconnu qu’il y avait eu, dans la présente affaire, violation des articles 6 § 1 et 13 de la Convention du fait de la durée excessive de la procédure et de l’absence de recours effectif devant une instance nationale dans le cas de l’espèce. Il a également proposé de verser au requérant la somme de 2 500 euros (EUR) au titre de la satisfaction équitable et a invité la Cour à rayer la requête du rôle en vertu de l’article 37 de la Convention.

Le requérant, pour sa part, a prié la Cour de poursuivre l’examen de l’affaire et de statuer par un arrêt. Il a argué que la déclaration du Gouvernement était tardive. Il a fait valoir que Gouvernement n’aurait pas pris de mesures individuelles et générales visant à surmonter les problèmes liés à la durée des procédures civiles. Par ailleurs, il a indiqué que le montant de la satisfaction équitable proposé ne suffisait pas à effacer les effets de la violation de la Convention dont il avait été victime et qu’il ne couvrait pas non plus les frais et dépens qu’il avait encourus.

En l’espèce, compte tenu de la reconnaissance des violations contenue dans la déclaration du Gouvernement, de la somme proposée, qui constitue une réparation adéquate au sens de sa jurisprudence, ainsi que du fait qu’elle a déjà examiné des affaires concernant des griefs similaires à ceux du requérant (voir, parmi beaucoup d’autres, Simizov c. Bulgarie , n o 59523/00, 18 octobre 2007, Jeliazkov et autres c. Bulgarie , n o 9143/02, 3 avril 2008, et Stefanova c. Bulgarie , n o 58828/00, 11 janvier 2007), la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c) de la Convention). Par ailleurs, la Cour considère qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Dans ces circonstances, il y a lieu de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Greffière Président