ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7085/2005

Asupra contestației în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea introdusă la data de 19

aprilie 2005 și înregistrată sub nr. 2400/2005, contestatorul

B.P.

a formulat contestație în anulare,

în temeiul art. 386 lit. a) C. pen., împotriva deciziei nr. 1962 din 22 martie

2005, pronunțată în dosarul nr. 76/2005 al Înaltei Curți de Casație și

Justiției.

În motivarea cererii contestatorul a

învederat că a fost privat de calea de atac și că se impune soluționarea

recursului la completul de 9 judecători sau desființarea deciziei menționate și

rejudecarea cauzei la instanța competentă, menționând că nu este vinovat pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat reținută în sarcina sa.

Pentru dovedirea cererii,

contestatorul a solicitat atașarea dosarului nr. 76/2005, alături de care au

fost atașate și dosarele de fond, apel și recurs, inclusiv dosarul în care a

fost motivată cererea de revizuire a sentinței de condamnare.

Examinând contestația în anulare

pronunțată în raport de motivele invocate, Curtea constată că aceasta nu este

fondată.

Potrivit art. 386 lit. a) C. proc.

pen. (text invocat de contestator ca temei juridic în cuprinsul cererii

introductive) se poate face contestație în anulare când procedura de citare a

părții, pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs,

nu a fost îndeplinită conform legii.

Din verificarea actelor aflate în

dosarul nr. 76/2005 (dosar ce a avut ca obiect soluționarea unui recurs

împotriva unei hotărâri prin care s-a respins o cerere de revizuire a sentinței

penale nr. 45 din 19 august 1996 a Tribunalului Teleorman prin care B.P. a fost

condamnat, la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor

calificat) rezultă că la data de 22 martie 2005, când a fost pronunțată decizia

nr. 1962 împotriva căreia s-a formulat prezenta contestație în anulare,

contestatorul a fost prezent la dezbateri, a depus un memoriu și a avut ultimul

cuvânt.

În aceste condiții, motivul invocat

de contestator nu este aplicabil, în cauză fiind respectate dispozițiile referitoare

la procedura de citare, motiv pentru care contestația în anulare va fi respinsă

ca nefondată.

În temeiul art. 192 C. proc. pen.,

contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

în anulare formulată de condamnatul B.P. împotriva deciziei penale nr. 1962 din

22 martie 2005 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă recurentul condamnat la plata

sumei de 120 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 decembrie 2005.