ERSEVEN AND OTHERS v. TURKEY

DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 27225/02 de către Ilhami ERSEVEN și alții împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 13 iunie 2006 în calitate de Cameră compusă din: J.-P. Costa, Președinte, A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, M. Ugrekhelidze, dna A. Mularoni, D. Jočienė, judecători și dna S. Dollé Sectoare Având în vedere cererea depusă la 22 aprilie 2002, după ce a deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții, dl İlhami Er7, dl Hikmet Yıldırım, dl Veli Ateș, dl İsmail Öztorun, dl Ellez Duman, dl İsmail Kaya, dl Kenan Atakul, dl Süleyman Cetinkaya și dl Bekir Arslan, sunt resortisanți turci, reprezentați în fața Curții de către dl F. Gümüș, avocat practicant la Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumat după cum urmează. Reclamanții au fost membri ai consiliilor executive și de supraveghere ale Asociației Culturale Pir Sultan Abdal (“Asociația”), o organizație neguvernamentală cu sediul său din Ankara. La 15 noiembrie 2000 ofițerii de la biroul guvernatorului Ankara au efectuat o inspecție la sediul Asociației. Ei au constatat că membrii consiliului executiv nu au înființat o carte de înregistrare și că membrii consiliului de supraveghere nu au efectuat o inspecție periodică a Asociației, în încălcarea articolelor 62 și 29 din Legea privind asociațiile (Legea nr. 2908). La o dată neespecificată, procurorul public Ankara a impus o amendă de 92.510.000 [1] Liras turcă (TRL) pe persoană la membrii consiliilor executive și de supraveghere ale Asociației. La 15 ianuarie 2001 a fost acordată o comandă de plată membrilor consiliilor executive și de supraveghere care, totuși, nu au plătit amendă în termenul obligatoriu de zece zile. Ulterior, la 17 aprilie 2001, procurorul public Ankara a depus un proiect de acuzație împotriva reclamanților, împreună cu alte 17 persoane care au fost, de asemenea, membri ai consiliilor de conducere și de supraveghere ale Asociației. Procurorul public a solicitat ca acuzatul să fie condamnat la o amendă, în conformitate cu art. 86 din Legea Asociațiilor și cu art. 119 § 5 din Codul Penal, pentru nerespectarea articolelor 29 și 62 din aceeași Lege. La 11 septembrie 2001, Curtea Magistratelor din Ankara (sulh ceza mahkemesi) a constatat că reclamanții și celelalte co-acusate au fost vinovate în calitate de acuzate și, prin emiterea unui ordin ( Ceza kararnamesi ), le-a condamnat la o amendă sporită de 136.890,000 de trl [2] pe persoană. La 8, 9, 12 și 22 octombrie 2001, reclamanții au depus obiecții împotriva deciziei din 11 septembrie 2001. În cererile lor, reclamanții au susținut că au fost privați de posibilitatea de a formula cereri de apărare și că, prin urmare, nu au primit un proces echitabil. În octombrie 2001, Tribunalul Penal Ankara (asliye ceza mahkemesi) a respins obiecțiile reclamanților. COMPLAINTE Reclamanții se plâng că decizia Curții din Ankara din 11 septembrie 2001 a constituit o încălcare a drepturilor acestora în temeiul articolelor 5, 7, 10, 11, 13, 14 și 17 din Convenție. Reclamanții susțin în continuare, în temeiul articolului 6 din Convenție, că nu au primit o audiere publică în determinarea acuzațiilor penale împotriva lor și că au fost privați de posibilitatea de a prezenta în persoană cererile lor de apărare. 1. Reclamanții se plâng în conformitate cu art. 6 din Convenție că nu au primit o audiere publică în determinarea acuzațiilor penale împotriva lor și că nu au fost autorizați să se apere personal în fața instanței de judecată. Curtea consideră că, pe baza cazului, nu poate determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesar, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul de procedură, să anunțe această parte a cererii guvernului contestat. 2. Reclamanții susțin că decizia din 11 septembrie 2001 și-a încălcat drepturile în temeiul articolelor 1, 3, 5, 7, 10, 11, 13, 14 și 17 din Convenție. Curtea constată că aceste plângeri nu dezvăluie nici o încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale, având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa. În consecință, această parte a cererii ar trebui respinsă ca fiind evident nefondată, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa [1] Aproximativ 158 euro (EUR) în acel moment [2] Aproximativ 107 EUR în acel moment; amendă a valorat mai puțin până atunci din cauza unei inflații ridicate.

SECOND SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 27225/02

by İlhami ERSEVEN and Others

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 13

June 2006 as a Chamber composed of:

Mr

J.-P. Costa,

President,

Mr

A.B. Baka,

Mr

I. Cabral Barreto,

Mr

R. Türmen,

Mr

M. Ugrekhelidze,

Mrs

A. Mularoni,

Ms

D. Jočienė,

judges,

and Mrs S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 22 April 2002,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr İlhami Erseven, Mr Hikmet Yıldırım, Mr Veli Ateș, Mr İsmail Öztorun, Mr Ellez Duman, Mr İsmail Kaya, Mr Kenan Atakul, Mr Süleyman Çetinkaya and Mr Bekir Arslan, are Turkish nationals. They are represented before the Court by Mr F. Gümüș, a lawyer practising in Ankara.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The applicants were members of the executive and supervisory boards of the Pir Sultan Abdal Cultural Association (“the Association”), a non

‑

governmental organisation with its headquarters in Ankara.

On 15 November 2000 officers from the Ankara governor’s office carried out an inspection at the headquarters of the Association. They found that the members of the executive board had failed to establish a membership registration book and that the members of the supervisory board had failed to conduct a periodical inspection of the Association, in breach of Articles 62 and 29 of the Law on Associations (Law no. 2908).

On an unspecified date, the Ankara public prosecutor imposed a fine of 92,510,000

[1]

Turkish Liras (TRL) per person on the members of the executive and supervisory boards of the Association.

On 15 January 2001 a payment order was served on the members of the executive and supervisory boards who, however, did not pay the fine within the obligatory ten day limit.

Subsequently, on 17 April 2001 the Ankara public prosecutor filed a bill of indictment against the applicants, along with seventeen other persons who were also members of the executive and supervisory boards of the Association. The public prosecutor requested that the accused be sentenced to a fine, under Article 86 of the Law on Associations and Article 119 § 5 of the Criminal Code, for their failure to comply with Articles 29 and 62 of the same Law.

On 11 September 2001 the Ankara Magistrates’ Court

(sulh ceza mahkemesi)

found the applicants and the other co-accused guilty as charged and, by issuing an order (

ceza kararnamesi

), sentenced them to an increased fine of TRL

136,890,000

[2]

per person.

On 8, 9, 12 and 22 October 2001, the applicants filed objections against the decision of 11 September 2001. In their petitions, the applicants maintained that they had been deprived of the opportunity to make defence submissions and that, therefore, they did not receive a fair trial.

On different dates in October 2001, the Ankara Criminal Court of First Instance

(asliye ceza mahkemesi)

dismissed the applicants’ objections.

COMPLAINTS

The applicants complain that the Ankara Magistrates’ Court’s decision of

11 September 2001 constituted a violation of their rights under Articles

1,

3,

5, 7, 10, 11, 13, 14 and 17 of the Convention.

The applicants further contend under Article 6 of the Convention that they did not receive a public hearing in the determination of the criminal charges against them and that they were deprived of the opportunity to submit their defence submissions in person.

THE LAW

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule 54 § 2 (b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

The Court finds that these complaints do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms set out in the Convention or its Protocols in the light of all the material in its possession, and in so far as the matters complained of are within its competence.

It follows that this part of the application should be rejected as being manifestly ill-founded, pursuant to Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicants’ complaint under Article 6 of the Convention;

Declares

the remainder of the application inadmissible.

S.

Dollé

J.-P. Costa

Registrar

President

[1]

.

Approximately 158 euros (EUR) at the time.

[2]

.

Approximately EUR 107 at the time; the fine was actually worth less by then because of high inflation.