ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 19/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 19/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil și a cererii de repunere în termenul
de declarare a recursului de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Cu adresa nr. 30810/III/2/din 26 mai
2005 înregistrată la Comisia de cercetare a averilor, constituită pe lângă
Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a
solicitat controlul averii cercetatului P.Ș., fost deputat în Parlamentul
României, legislatura 2000-2004.
În motivarea cererii, s-a arătat că
potrivit adresei nr. 40565 din 11 mai 2005 emisă de Ministerul Justiției, P.Ș.
a avut calitatea de deputat în Parlamentul României, legislatura 2000-2004,
calitate în care după expirarea mandatului în decembrie 2004 a omis să depună
declarația de avere în termenul de 15 zile așa cum prevede art. 6 pct. 4 din
Legea nr. 115/1996, fapt ce atrage declanșarea din oficiu a procedurii de
control.
Prin Ordonanța nr. 3 din 25 august
2005, Comisia de cercetare a averilor constituită conform Legii nr. 115/1996 în
cadrul Curții de Apel Alba Iulia, privind controlul averilor demnitarilor,
magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de
conducere, în baza art. 14 lit. b) din Legea nr. 115/1996 a dispus clasarea
cauzei privind pe cercetații P.Ș. și P.B.
Pentru a hotărî astfel, Comisia de
cercetare a averilor a reținut în esență, următoarele:
La începerea mandatului de deputat,
conform declarației de avere, cercetatul împreună cu familia deținea un
apartament, dobândit în anul 1991, un autoturism Dacia, cumpărat în anul 1995,
un radiocasetofon, două televizoare și un calculator.
După încheierea mandatului de
deputat, cercetatul în data de 8 februarie 2005 a depus la Camera Deputaților,
declarația de avere înregistrată sub nr. 53/198 în care a arătat că împreună cu
familia deține următoarele bunuri: un apartament în valoare de 500.000.000 lei,
dobândit în anul 1991 și un autoturism Dacia Super Nova, cumpărat la 10
ianuarie 2005.
Comisia de cercetare a averilor a
reținut că în cursul mandatului de deputat, cercetatul împreună cu soția sa nu
au dobândit bunuri imobile, contribuind însă cu suma de 28.250 dolari SUA la
cumpărarea de către fiul lor P.Ș.S. a apartamentului nr. 27 situat în
București, apartament dobândit la 9 octombrie 2003.
Ca urmare, Comisia de cercetare a
împărțit perioada cercetată în două subperioade: subperioada I februarie 2001-1
noiembrie 2003 și subperioada a II-a 1 noiembrie 2003-decembrie 2004.
Din actele și probele administrate
în cauză, comisia a reținut că cercetații și fiul acestora P.Ș.S. au realizat
în cele două subperioade venituri licite după cum urmează:
VENITURI REALIZATE ÎN SUBPERIAODA I
Venituri nete realizate de
cercetatul P.Ș. din indemnizațiile primite în calitate de deputat conform
fișelor fiscale, în sumă totală 536.649.074 lei.
venituri realizate de cercetatul
P.Ș. din pensia pentru limită de vârstă, în sumă totală de 184.088.082 lei.
Împrumut bancar contractat la
B.C.R., sucursala Petroșani, de către ambii cercetați în luna august 2003, în
sumă de 200.000.000 lei.
Venituri nete realizate de
cercetata P.B. din salarii conform fișelor fiscale, în sumă totală de
244.855.542 lei.
Venituri realizate din vânzarea
autoturismului marca Dacia 1310 către martorul B.D. în luna septembrie 2003, cu
prețul de 1500 dolari având echivalentul în lei de 50.161.500.
Donație de la părinții cercetatului
conform cercetaților și a martorului B.D. în sumă de 40.000.000 lei.
Suma de 6000 dolari SUA avută în
casă economisită până la data începerii mandatului de deputat conform
declarației cercetaților, sumă care are ca echivalent în lei, 165.376.000 lei.
Alocația de stat pentru minora
P.A.D. în sumă de 5.514.160 lei.
Venituri realizate de fiul
cercetaților P.Ș.S., conform fișei fiscale în sumă de totală de 6.825.470 lei.
Total venituri subperioada I
1.433.489.828 lei.
Din aceste venituri, comisia a reținut
că cercetații au contribuit cu suma de 945.915.250 lei (28.250 dolari SUA) la
cumpărarea apartamentului de către fiul lor P.Ș.S. în București și au mai
investit pentru renovarea și dotarea apartamentului cu mobilier și aparatură
electro-casnică, iar diferența de 409.554.358 lei a fost cheltuită pentru
întreținere, taxe, impozite, cheltuieli de școlarizare, prime de asigurare și
restituire împrumut bancar, astfel că veniturile licite acoperă toate
cheltuielile efectuate în această perioadă.
VENITURI REALIZATE ÎN SUBPERIOADA a
II-a
noiembrie 2003–decembrie 2004
Venituri nete realizate de
cercetatul P.Ș. conform fișelor fiscale întocmite de Camera Deputaților în sumă
totală de 286.249.496 lei.
Venituri realizate de cercetatul P.Ș. din
pensia acordată pentru limită de vârstă conform adeverinței nr. 6268 din 23
noiembrie 2005 eliberată de Casa de Pensii Petroșani în sumă totală de
111.571.598 lei.
Venituri nete din salarii
realizate de cercetata P.B. de la E.M. Lupeni, Bărbăteni, conform fișelor
fiscale depuse la dosar, în sumă totală de 152.903.302 lei.
Venituri nete realizate de fiul
cercetaților P.Ș. Sebastian conform fișelor fiscale în sumă totală de
49.287.296 lei.
Alocația de stat pentru minora
cercetaților P.A.D. în sumă totală de 2.940.832 lei.
Total venituri subperioada a II-a
602.952.524 lei.
În această subperioadă cercetații nu
au dobândit bunuri de valoare, investind suma de 226.023.750 lei în achitarea
ultimei rate la apartamentul cumpărat de fiul cercetaților și suma de 32.044.783
lei pentru tâmplărie profil PVC și geam termopan la apartamentul proprietatea
cercetaților din Lupeni.
Diferența de 344.883.991 lei, a fost
cheltuită pentru întreținere, taxe, impozite, restituire împrumut bancar,
cheltuieli școlarizare, prime asigurare, cotizații și donații.
Comisia a mai reținut că, cercetații
au dobândit un autoturism Dacia Super Nova, cu prețul de 136.000.000 lei, de la
numitul A.S.M.I. în data de 10 ianuarie 2005, în afara perioadei supusă
controlului.
În consecință, existând dovezi certe
că bunurile și valorile au fost dobândite din venituri legal realizate, comisia
în temeiul art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996 a dispus clasarea
cauzei.
Împotriva ordonanței de clasare a
cauzei a declarat recurs D.G.F.P. Hunedoara în numele și pentru Ministerul
Finanțelor Publice, susținând în esență, repunerea în termenul de formulare a
recursului, motivat de faptul că ordonanța i-a fost comunicată la data de 27
septembrie 2005, iar pe de altă parte, ordonanța atacată este criticabilă sub
aspectul că, deși se face referire la suma de 6000 dolari SUA, economisită până
la data începerii mandatatului de deputat, comisia nu a insistat asupra
provenienței acestei sume.
Sub un alt aspect,
recurenta a mai susținut că, modalitatea de întocmire a declarației de avere
din februarie 2005, este incompletă întrucât nu a fost trecut și apartamentul
dobândit în București, așa cum prevăd dispozițiile art. 3
din Legea nr. 115/1996.
În ședința din data de 5 ianuarie
2006 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității
recursului declarat de recurenta D.G.F.P. Hunedoara în numele și pentru
Ministerul Finanțelor Publice.
Examinând excepția tardivității
recursului declarat, Înalta Curte a constatat următoarele:
Comunicarea ordonanței instituției
îndreptățite respectiv Ministerul Finanțelor Publice s-a făcut la data de 27
septembrie 2005.
Mandatul în baza căruia D.G.F.P.
Hunedoara a fost împuternicită să promoveze calea de atac a recursului a fost
emis la 3 octombrie 2005 sub nr. 572559.
La data de 10 octombrie 2005
recurenta a expediat la Curtea de Apel Alba Iulia motivele de recurs.
Prin urmare, recursul a fost
declarat în termenul de 10 zile prevăzut de Legea nr. 115/1996, iar cererea de
repunere în termenul de recurs, este lipsită de interes.
În ceea ce privește recursul
declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Hunedoara
acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 115
din 28 octombrie 1996, demnitarii, magistrații, funcționarii publici și unele
persoane cu funcții de conducere sunt obligați să-și declare averea, procedura
controlului averii acestora declanșându-se din oficiu, în cazul în care există
dovezi certe că unele bunuri ori valori nu au fost dobândite în mod licit.
Tot astfel, potrivit art. 6 pct. 4
din Legea nr. 115/1996, nedepunerea declarației de avere în termen de 15 zile,
conduce la declanșarea din oficiu a procedurii de control.
În vederea stabilirii valorii reale
a bunurilor dobândite de cercetat și familia cestuia, Comisia de cercetare a
împărțit perioada supusă cercetării în două subperioade, în funcție de datele
de dobândire a unor bunuri apreciate mai importante.
În subperioada I cuprinsă în
intervalul februarie 2001–1 noiembrie 2003, cercetații și fiul acestora P.Ș.S.
au realizat venituri în valoare de 1.433.489.828 lei, și au cheltuit
945.951.250 lei cu achiziționarea apartamentului de către fiul acestora, la
care se adaugă suma de 77.984.220 lei, pentru renovarea și dotarea
apartamentului, restul de 409.524.358 lei fiind cheltuită pentru întreținere,
taxe, impozite, cheltuieli de școlarizare, prime de asigurare și restituire
împrumut bancar.
La capitolul venituri realizate,
Comisia de cercetare a reținut și suma de 6000 dolari SUA pe care cercetații au
economisit-o până la data începerii mandatului de deputat, neconsemnată însă în
declarația de avere.
Sub acest aspect, recurentul
Ministerul Finanțelor Publice, a criticat ordonanța atacată pe motiv că
cercetatul avea obligația să fi trecut suma în declarația de avere și nu a
insistat asupra provenienței acestei sume.
Critica este nefondată, întrucât din
lucrările dosarului rezultă că cercetații și fiul acestora au realizat venituri
licite de 1.433.489.828 lei, iar diferența de 409.554.358 lei a fost cheltuită
pentru întreținere, taxe, impozite, justificând astfel și suma de 6000 dolari
SUA.
Pe de altă parte, cercetații în
dovedirea provenienței licite s-au folosit de probe permise de lege, iar faptul
că suma de 6000 dolari SUA, nu a fost trecută în declarația de avere, nu poate
fi sancționată prin înlăturarea probelor administrate pe parcursul procedurii
de control.
Nefondată este și critica cu privire
la obligația cercetatului de a menționa în declarația de avere de la încetarea
mandatului, achiziționarea apartamentului din București, întrucât, nici acesta
și nici fiul cercetatului nu aveau un drept de proprietate, așa cum rezultă din
clauza specială stipulată în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, în
sensul că „prezenta convenție nu constituie titlu de proprietate pentru
promitentul-cumpărător”, fiul cercetaților, urmând să devină proprietar asupra
apartamentului după perfectarea vânzării cumpărării.
Față de cele expuse, recursul
declarat este nefondat astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția
tardivității recursului.
Respinge ca fiind lipsită de obiect
cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de
Ministerul Finanțelor Publice.
Respinge ca nefondat recursul
declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Hunedoara împotriva
Ordonanței nr.3 din 25 august 2005 dată de Comisia de Cercetare a Averilor de
pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 2/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 5 ianuarie 2006.