ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 19/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 19/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului civil și a cererii de repunere în termenul de declarare a recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Cu adresa nr. 30810/III/2/din 26 mai 2005 înregistrată la Comisia de cercetare a averilor, constituită pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, a solicitat controlul averii cercetatului P.Ș., fost deputat în Parlamentul României, legislatura 2000-2004. În motivarea cererii, s-a arătat că potrivit adresei nr. 40565 din 11 mai 2005 emisă de Ministerul Justiției, P.Ș. a avut calitatea de deputat în Parlamentul României, legislatura 2000-2004, calitate în care după expirarea mandatului în decembrie 2004 a omis să depună declarația de avere în termenul de 15 zile așa cum prevede art. 6 pct. 4 din Legea nr. 115/1996, fapt ce atrage declanșarea din oficiu a procedurii de control.
Prin Ordonanța nr. 3 din 25 august 2005, Comisia de cercetare a averilor constituită conform Legii nr. 115/1996 în cadrul Curții de Apel Alba Iulia, privind controlul averilor demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere, în baza art. 14 lit. b) din Legea nr. 115/1996 a dispus clasarea cauzei privind pe cercetații P.Ș. și P.B. Pentru a hotărî astfel, Comisia de cercetare a averilor a reținut în esență, următoarele: La începerea mandatului de deputat, conform declarației de avere, cercetatul împreună cu familia deținea un apartament, dobândit în anul 1991, un autoturism Dacia, cumpărat în anul 1995, un radiocasetofon, două televizoare și un calculator.
După încheierea mandatului de deputat, cercetatul în data de 8 februarie 2005 a depus la Camera Deputaților, declarația de avere înregistrată sub nr. 53/198 în care a arătat că împreună cu familia deține următoarele bunuri: un apartament în valoare de 500.000.000 lei, dobândit în anul 1991 și un autoturism Dacia Super Nova, cumpărat la 10 ianuarie 2005. Comisia de cercetare a averilor a reținut că în cursul mandatului de deputat, cercetatul împreună cu soția sa nu au dobândit bunuri imobile, contribuind însă cu suma de 28.250 dolari SUA la cumpărarea de către fiul lor P.Ș.S. a apartamentului nr. 27 situat în București, apartament dobândit la 9 octombrie 2003. Ca urmare, Comisia de cercetare a împărțit perioada cercetată în două subperioade: subperioada I februarie 2001-1 noiembrie 2003 și subperioada a II-a 1 noiembrie 2003-decembrie 2004. Din actele și probele administrate în cauză, comisia a reținut că cercetații și fiul acestora P.Ș.S.
au realizat în cele două subperioade venituri licite după cum urmează:
VENITURI REALIZATE ÎN SUBPERIAODA I
1. Venituri nete realizate de cercetatul P.Ș. din indemnizațiile primite în calitate de deputat conform fișelor fiscale, în sumă totală 536.649.074 lei. 2. venituri realizate de cercetatul P.Ș. din pensia pentru limită de vârstă, în sumă totală de 184.088.082 lei.
Împrumut bancar contractat la B.C.R., sucursala Petroșani, de către ambii cercetați în luna august 2003, în sumă de 200.000.000 lei.
Venituri nete realizate de cercetata P.B. din salarii conform fișelor fiscale, în sumă totală de 244.855.542 lei.
Venituri realizate din vânzarea autoturismului marca Dacia 1310 către martorul B.D. în luna septembrie 2003, cu prețul de 1500 dolari având echivalentul în lei de 50.161.500.
Donație de la părinții cercetatului conform cercetaților și a martorului B.D. în sumă de 40.000.000 lei.
Suma de 6000 dolari SUA avută în casă economisită până la data începerii mandatului de deputat conform declarației cercetaților, sumă care are ca echivalent în lei, 165.376.000 lei.
Alocația de stat pentru minora P.A.D. în sumă de 5.514.160 lei.
Venituri realizate de fiul cercetaților P.Ș.S., conform fișei fiscale în sumă de totală de 6.825.470 lei. Total venituri subperioada I 1.433.489.828 lei. Din aceste venituri, comisia a reținut că cercetații au contribuit cu suma de 945.915.250 lei (28.250 dolari SUA) la cumpărarea apartamentului de către fiul lor P.Ș.S. în București și au mai investit pentru renovarea și dotarea apartamentului cu mobilier și aparatură electro-casnică, iar diferența de 409.554.358 lei a fost cheltuită pentru întreținere, taxe, impozite, cheltuieli de școlarizare, prime de asigurare și restituire împrumut bancar, astfel că veniturile licite acoperă toate cheltuielile efectuate în această perioadă. VENITURI REALIZATE ÎN SUBPERIOADA a II-a noiembrie 2003–decembrie 2004 1. Venituri nete realizate de cercetatul P.Ș. conform fișelor fiscale întocmite de Camera Deputaților în sumă totală de 286.249.496 lei. 2. Venituri realizate de cercetatul P.Ș. din pensia acordată pentru limită de vârstă conform adeverinței nr. 6268 din 23 noiembrie 2005 eliberată de Casa de Pensii Petroșani în sumă totală de 111.571.598 lei. 3. Venituri nete din salarii realizate de cercetata P.B. de la E.M. Lupeni, Bărbăteni, conform fișelor fiscale depuse la dosar, în sumă totală de 152.903.302 lei. 4. Venituri nete realizate de fiul cercetaților P.Ș. Sebastian conform fișelor fiscale în sumă totală de 49.287.296 lei. 5. Alocația de stat pentru minora cercetaților P.A.D. în sumă totală de 2.940.832 lei. Total venituri subperioada a II-a 602.952.524 lei. În această subperioadă cercetații nu au dobândit bunuri de valoare, investind suma de 226.023.750 lei în achitarea ultimei rate la apartamentul cumpărat de fiul cercetaților și suma de 32.044.783 lei pentru tâmplărie profil PVC și geam termopan la apartamentul proprietatea cercetaților din Lupeni. Diferența de 344.883.991 lei, a fost cheltuită pentru întreținere, taxe, impozite, restituire împrumut bancar, cheltuieli școlarizare, prime asigurare, cotizații și donații. Comisia a mai reținut că, cercetații au dobândit un autoturism Dacia Super Nova, cu prețul de 136.000.000 lei, de la numitul A.S.M.I. în data de 10 ianuarie 2005, în afara perioadei supusă controlului. În consecință, existând dovezi certe că bunurile și valorile au fost dobândite din venituri legal realizate, comisia în temeiul art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996 a dispus clasarea cauzei. Împotriva ordonanței de clasare a cauzei a declarat recurs D.G.F.P. Hunedoara în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice, susținând în esență, repunerea în termenul de formulare a recursului, motivat de faptul că ordonanța i-a fost comunicată la data de 27 septembrie 2005, iar pe de altă parte, ordonanța atacată este criticabilă sub aspectul că, deși se face referire la suma de 6000 dolari SUA, economisită până la data începerii mandatatului de deputat, comisia nu a insistat asupra provenienței acestei sume. Sub un alt aspect, recurenta a mai susținut că, modalitatea de întocmire a declarației de avere din februarie 2005, este incompletă întrucât nu a fost trecut și apartamentul dobândit în București, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 din Legea nr. 115/1996. În ședința din data de 5 ianuarie 2006 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității recursului declarat de recurenta D.G.F.P. Hunedoara în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice. Examinând excepția tardivității recursului declarat, Înalta Curte a constatat următoarele: Comunicarea ordonanței instituției îndreptățite respectiv Ministerul Finanțelor Publice s-a făcut la data de 27 septembrie 2005. Mandatul în baza căruia D.G.F.P. Hunedoara a fost împuternicită să promoveze calea de atac a recursului a fost emis la 3 octombrie 2005 sub nr. 572559. La data de 10 octombrie 2005 recurenta a expediat la Curtea de Apel Alba Iulia motivele de recurs. Prin urmare, recursul a fost declarat în termenul de 10 zile prevăzut de Legea nr. 115/1996, iar cererea de repunere în termenul de recurs, este lipsită de interes. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Hunedoara acesta este nefondat pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 1 din Legea nr. 115 din 28 octombrie 1996, demnitarii, magistrații, funcționarii publici și unele persoane cu funcții de conducere sunt obligați să-și declare averea, procedura controlului averii acestora declanșându-se din oficiu, în cazul în care există dovezi certe că unele bunuri ori valori nu au fost dobândite în mod licit. Tot astfel, potrivit art. 6 pct. 4 din Legea nr. 115/1996, nedepunerea declarației de avere în termen de 15 zile, conduce la declanșarea din oficiu a procedurii de control. În vederea stabilirii valorii reale a bunurilor dobândite de cercetat și familia cestuia, Comisia de cercetare a împărțit perioada supusă cercetării în două subperioade, în funcție de datele de dobândire a unor bunuri apreciate mai importante. În subperioada I cuprinsă în intervalul februarie 2001–1 noiembrie 2003, cercetații și fiul acestora P.Ș.S. au realizat venituri în valoare de 1.433.489.828 lei, și au cheltuit 945.951.250 lei cu achiziționarea apartamentului de către fiul acestora, la care se adaugă suma de 77.984.220 lei, pentru renovarea și dotarea apartamentului, restul de 409.524.358 lei fiind cheltuită pentru întreținere, taxe, impozite, cheltuieli de școlarizare, prime de asigurare și restituire împrumut bancar. La capitolul venituri realizate, Comisia de cercetare a reținut și suma de 6000 dolari SUA pe care cercetații au economisit-o până la data începerii mandatului de deputat, neconsemnată însă în declarația de avere. Sub acest aspect, recurentul Ministerul Finanțelor Publice, a criticat ordonanța atacată pe motiv că cercetatul avea obligația să fi trecut suma în declarația de avere și nu a insistat asupra provenienței acestei sume. Critica este nefondată, întrucât din lucrările dosarului rezultă că cercetații și fiul acestora au realizat venituri licite de 1.433.489.828 lei, iar diferența de 409.554.358 lei a fost cheltuită pentru întreținere, taxe, impozite, justificând astfel și suma de 6000 dolari SUA. Pe de altă parte, cercetații în dovedirea provenienței licite s-au folosit de probe permise de lege, iar faptul că suma de 6000 dolari SUA, nu a fost trecută în declarația de avere, nu poate fi sancționată prin înlăturarea probelor administrate pe parcursul procedurii de control. Nefondată este și critica cu privire la obligația cercetatului de a menționa în declarația de avere de la încetarea mandatului, achiziționarea apartamentului din București, întrucât, nici acesta și nici fiul cercetatului nu aveau un drept de proprietate, așa cum rezultă din clauza specială stipulată în promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, în sensul că „prezenta convenție nu constituie titlu de proprietate pentru promitentul-cumpărător”, fiul cercetaților, urmând să devină proprietar asupra apartamentului după perfectarea vânzării cumpărării. Față de cele expuse, recursul declarat este nefondat astfel că în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE: Respinge ca nefondată excepția tardivității recursului. Respinge ca fiind lipsită de obiect cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de Ministerul Finanțelor Publice. Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Hunedoara împotriva Ordonanței nr.3 din 25 august 2005 dată de Comisia de Cercetare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 2/2005. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2006.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.