ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2570/2015

Decizia nr. 2570/2015

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, A. din cadrul B. Bacău a trimis Ordinul nr. 1 din 12 iulie 2011 prin care a fost admisă sesizarea C. în ceea ce privește pe D.

Ca urmare a strămutării cauzei de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, aceasta a fost înregistrată sub nr. x/32/2011* la B. Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 113/F din 28 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus închiderea dosarului având ca obiect controlul averii persoanei cercetate D. și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de acesta de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că persoana cercetată, D. a fost numit în funcția publică la data de 27 iulie 1996, raportul de serviciu încetând la data de 11 ianuarie 2011.

Perioada de timp supusă evaluării s-a stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 176/2010, potrivit cu care:

„(1) Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

(2) Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităților, exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice.”

Însă, obligația persoanei cercetate de a-și declara averea a fost instituită prin Legea nr 115/1996, publicată în M. Of. din 28 octombrie 1996.

La dosarul C. nu există declarația de avere dată de persoana cercetată urmare a intrării în vigoare a legii menționate, prima declarație de avere existentă fiind dată în anul 2006.

De asemenea, analiza concretă a veniturilor și cheltuielilor familiei D. s-a realizat pentru anii 2002-2010 și nu pentru întreaga perioada 1996-2010.

Modificările patrimoniale intervenite în familia persoanei cercetate, atât având ca obiect bunuri mobile cât și imobile și exprimate în contractele de vânzare-cumpărare ale căror copii se află la dosar, nu au fost contestate, ba din contră, au fost confirmate de martorii audiați, astfel cum s-a arătat mai sus.

Astfel, perioada de analiză a averii este 1996-2010 conform dispozițiilor legale anterior expuse care prevăd că evaluarea se realizează exclusiv pentru perioada exercitării funcției publice.

La obiectivul 1 al expertizei, s-au examinat de către expert adeverințele emise de plătitorii de venituri, fișele fiscale, adresa Casa Județeană de Pensii Iași, declarația privind cedarea folosinței bunurilor, declarația privind veniturile realizate din profesii liberale, adeverința privind diurna, contractele privind achiziția/ vânzarea de bunuri, contracte de credite și s-a concluzionat în sensul că veniturile identificate în baza analizării tuturor documentelor, tranzacțiilor și operațiunilor efectuate în perioada 27 iulie 1996-2010 sunt în cuantum de 3.747.714,08 lei.

Răspunsul la obiectivul al doilea s-a conturat de către expert pe baza examinării extraselor de cont în care s-au identificat plățile aferente prestatorilor se servicii, rambursările de credite, achizițiile de imobile, achizițiile de autoturisme, achitarea chiriilor, plata excursiilor, plățile privind construirea imobilului din str...., stabilindu-se că în perioada mai sus menționată cuantumul cheltuielilor este în sumă de 2.517.586,66 lei.

Diferența dintre total venituri și total cheltuieli în perioada 27 iulie 1996-2010, reprezintă răspunsul la obiectivul nr 3 și constă în suma de 1.230.127,42 lei.

La obiectivul 4 al raportului, s-a realizat de către expert o comparație a diferențelor dintre raportul C. și calculele expertului, după cum urmează:

- anul 2002;

- diferența venituri: - 36.107.916, 00 lei (3.610,7 lei);

- diferență cheltuieli: - 588.000 lei (58 lei);

- anul 2003;

- diferență venituri: - 606.186.394, 12 lei (60.618,3 lei);

- diferență cheltuieli: 611.117.093, 16 lei (61.111,7 lei);

- anul 2004;

- diferență venituri: - 85.873.101,00 lei (8.587,3 lei);

- diferență cheltuieli: - 5.405.615,00 lei (540,56 lei)

- anul 2005;

- diferență venituri: - 1.723,70 lei;

- diferență cheltuieli: - 119,71 lei;

- anul 2006;

- diferență venituri: - 23.477,44 lei;

- diferență cheltuieli: - 32.099,48 lei;

- anul 2007;

- diferență venituri: - 520.505,29 lei;

- diferență cheltuieli: - 314.386,35 lei;

- anul 2008;

- diferență venituri: - 711.152,35 lei;

- diferență cheltuieli: - 67.588,30 lei;

- anul 2009;

- diferență venituri: - 84.337,88 lei;

- diferență cheltuieli: - 340.663,61 lei;

- anul 2010;

- diferență venituri: - 75.822,45 lei;

- diferență cheltuieli: - 40.716,56 lei;

Expertul judiciar a explicat în mod amănunțit modalitatea în care a stabilit aceste diferențe.

Pentru a răspunde la obiectivul nr 5, s-au examinat extrasele de cont anexate la dosarul cauzei tranzacțiile derulate prin E., F., G. și H., precum și Raportul C., identificându-se cuantumul sumelor ridicate în numerar în perioada 2006-2010, precizându-se că aceste sume nu au fost considerate în raportul de expertiză, cheltuieli sau avere întrucât aceste sume, în cadrul fiecărui an au fost transferate din conturile bancare astfel încât aceste tranzacții per total sunt zero. Din analiza informațiilor transpuse în raportul C., expertul a constatat că în anii 2007, respectiv 2008, sunt cuprinse în coloana avere/bănci sumele de 11.537,68 lei și 40.305,20 lei, în mod eronat întrucât acestea nu reprezintă cheltuieli care să ducă la diminuarea venitului anual.

La obiectivul nr 6 s-au identificat și sumele avute la dispoziție în numerar în perioada 2006-2010. Astfel, pe baza înscrisurilor existente la dosar privind achitarea/ încasarea sumelor cu numerar aferente imobilelor, autoturismelor, facturilor de servicii, excursiilor, declarație notarială, fișa fiscală, defalcându-se pe fiecare an în parte, s-a stabilit o sumă totală de 1.999.927,56 lei, iar corespunzător acesteia s-a identificat o sumă de 915.158,01 lei care reprezintă direcții de cost ale acestui numerar, iar din această ultimă sumă, 394.245,12 lei reprezintă plăți către constructorul imobilului din Piatra Neamț, și către alți furnizori de materiale de construcții.

Pentru anul 2006, expertul a identificat o majorare a cheltuielilor în raportul C. la pozițiile înscrise sub denumirea „cheltuieli conform extras E. 17 ianuarie 2006-31 decembrie 2006” în sumă de 9.012,94 lei, sumă ce nu reprezintă cheltuială conform algoritmului expus la fila 63 din raport și „cheltuieli diverse C.F. extras F. în sumă de 26.064, 99 lei, sumă ce nu reprezintă cheltuială conform algoritmului expus la fila 64 din raportul de expertiză.

Pentru anul 2007, s-a identificat o majorare a cheltuielilor la pozițiile „cheltuieli diverse extrase F. (05 decembrie 2007)” în sumă de 55.014, 20 lei și „cheltuieli diverse conform extras F., 01 martie-12 mai 2007, în sumă de 43.785,00 lei, sume ce nu reprezintă cheltuială astfel cum se prezintă la filele 64-65 din raportul de expertiză.

Pentru anul 2008, expertul a identificat o majorare a cheltuielilor în raportul C. la poziția „cheltuieli diverse conform extras F.” în sumă de 176.339, 44 lei, sumă ce nu reprezintă cheltuială conform algoritmului de la fila 66 din raportul de expertiză.

Pentru anul 2009 s-a identificat o majorare a cheltuielilor în raportul C. la poziția „Cheltuieli diverse C.F. extrase ale F. în sumă de 30.268,52 lei, astfel cum s-a explicat la fila 67 din raportul de expertiză.

La obiectivul nr 8, s-a concluzionat în sensul că, în baza contractului cu F. din 27 februarie 2009, s-a aprobat un plafon de creditare în limită de 21.000 lei cu data primei rambursări în 25 martie 2009 pe un interval de 300 de rate. În perioada supusă analizei, 25 martie 2009-31 decembrie 2010, cheltuielile datorate și achitate de titularul creditului sunt: cheltuiala cu dobânda bancară aferentă utilizării plafonului, în sumă de 588, 63 lei, cheltuiala conform graficului de rambursare atașat la contractul de aprobare a descoperirii de cont pentru aceeași perioadă, în sumă de 5.724,62 lei (2.602,10 lei + 3.122,52 lei).

S-a menționat că prima cheltuială cu dobânda este înregistrată în baza extrasului de cont, iar ce-a de a doua, privind rambursarea ratelor, în raportul C., este cuprinsă la valoarea de 5.204,20 lei (2.602,10 lei + 2.602,10), iar în raportul de expertiză aceasta nu se regăsește datorită faptului că la dosarul cauzei nu a avut documente care să ateste achitarea acestor sume (factură/chitanță), omițând să le solicite.

La data de 29 iulie 2010, soldul contului arată o utilizare a plafonului de creditare, sumă care nu reprezintă o cheltuială pentru titularul contului întrucât acesta este determinat în urma operațiunilor de încasări și plăți și au primit destinația în momentul efectuării acestora. În raportul C., în mod eronat este cuprinsă suma de 12.735, 35 lei încă o dată sub denumirea „cheltuieli din limita a 21.000 lei la data de 29 iulie 2010”.

În obiecțiunile la raportul de expertiză, C. reia modalitatea de calcul a veniturilor și cheltuielilor expusă în raport.

De asemenea, se menționează faptul că în perioada 2003-2006 evaluarea C. și calculul efectuat de expert nu evidențiază diferențe de natură să influențeze balanța finală. Obiecțiunile aduse privesc perioada 2007-2010.

Urmare a lămuririlor date de expert în ședința publică din 12 martie 2013, s-a depus la dosar o completare a raportului de expertiză.

Excluzând fluxurile de numerar și aporturile făcute de către fratele soției persoanei cercetate, expertul a stabilit un cuantum total al veniturilor în sumă de 2.397.218,74 lei.

De asemenea, s-a procedat la identificarea și cuantificarea cheltuielilor realizare de familia D. fără a ține cont de fluxurile de numerar ce au fost încadrate inițial în categoria cheltuieli, rezultând un total de 1.411.774,98 lei.

Diferența dintre venituri și cheltuieli astfel stabilite, a fost calculată la 985.443,76 lei.

S-au prezentat din nou veniturile defalcate obținute de persoana cercetată pe anii analizați.

Din analiza întregului raport de expertiză rezultă faptul că sumele reprezentând venituri salariale sunt justificate de înscrisurile existente la dosar, obiecțiunile C. nefiind întemeiate.

Obiecțiunea privind sumele provenind de la I., fratele soției persoanei cercetate, este întemeiată, completarea la raportul de expertiză având în vedere înlăturarea acesteia. De altfel, raportul de expertiză a suferit modificări în privința sumelor evidențiate drept venituri provenind de la această persoană, pentru întreaga perioadă analizată, sumele indicate de expert nefiind avute în vedere în analiza averii persoanei cercetate D.

Cu privire la anul 2007, deși se critică reținerea de către expert a unor sume cu titlu de încasare dobândă și venit, nu se menționează motivele pentru care se aduc obiecțiuni acestora.

Constituirea depozitului la termen la G. ce face obiectul criticii în obiecțiunile C. fila 6 vol. III, și cu privire la care s-a arătat că „nu rezultă din patrimoniul administrat”, este dovedită cu înscrisul de la filele 148 și 149 din primul vol. C., reprezentând extras de cont în cuprinsul căruia, se menționează, la data de 01 iunie 2007, deschiderea a două depozite la termen a câte 61.000 euro curs F. 3.2724 lei, pe două conturi diferite.

Suma de 34.780 lei menționată de expert la poziția 24 din tabel fila 313, este identificată în raportul C. la fila la fila 11 verso cu titlu „rambursare anticipată credit F.” Suma de 33.500 lei este corect reținută cu același titlu de expert întrucât este vorba în mod evident de „rambursare anticipată”, pe contul menționat în raportul de expertiză. Dovada în acest sens o face extrasul de cont aflat la fila 211 din vol. C. în care se află informațiile furnizate de F. De altfel, înainte de data acestei operațiuni, 16 mai 2007, soții D. au contractat un singur credit în lei la F., neputând fi vorba despre rambursarea unul alt contract.

Modalitatea de stabilire a cursului de schimb pentru suma de 10.150 euro reprezentând contravaloarea autoturismului, nu este explicată de expert, astfel că nu va fi avută în vedere valoarea de 1.743,77 lei cu care expertul a majorat cheltuiala reprezentând achiziția autoturismului. (diminuare cheltuieli cu suma de 1.743,77 lei).

Contractele de închiriere au fost prezentate de persoana cercetată, acestea aflându-se la dosarul cauzei, fiind de notorietate că plata chiriei de către instituția publică nu se face decât sub forma decontării, adică după prezentarea dovezii de plată și, bineînțeles, cu condiția înregistrării contractului de J.

Evaluarea averii unei persoane se realizează în condițiile art. 11 din Legea nr. 176/2010, evidențiindu-se într-o balanță, veniturile și cheltuielile. C. nu oferă nicio justificare a afirmației potrivit cu care suma de „394.122,11 lei” depozit la termen G. reprezentând lichidări de depozite în timpul anului 2006 constituite din 61.000 euro, ar trebui corelată, ea însăși, distinct de celelalte cheltuieli, cu veniturile anterioare. Conturile de la G. de pe care au avut loc lichidările de depozite, nu au înregistrat operațiuni anterioare depunerilor de câte 61.000 euro.

La poziția 9 din anexa 20

1

la raportul de expertiză, s-a trecut suma de 36.770 lei ca preț al achiziției imobilului din Piatra Neamț.

Prețul vânzării, în contract, este de 46.700 lei, iar explicația expertului dată în ședință publică nu este în măsură să lămurească stabilirea unei astfel de diferențe, obiecțiunea C. fiind justificată. (majorare cheltuieli anul 2007 cu suma de 10.000 lei).

Obiecțiunea referitoare la exemplificarea sumei de 994,08 lei ca una dintre motivele diferenței dintre raportul de expertiză și raportul C. pe anul 2007, nu este întemeiată întrucât expertul a inclus-o în mod eronat la exemple. În tabelul din anexa 12 la raportul de expertiză, sumele de la fila 187 vol. 1 C., extras al contului creditului de 5.000 euro, suma de 5.193 euro achitată de persoana cercetată în vederea rambursării anticipate a creditului, este defalcată în două sume după destinația acestora, respectiv rambursare anticipată și comision pentru această operațiune. În raportul C. suma este trecută global, respectiv 5.190 lei. O diferență există într-adevăr, însă este determinată de cursul valutar reținut de C., dar și de faptul că la capitolul venituri, C. nu a avut în vedere că suma de 5.000 euro nu a fost acordată în întregime, ci s-a reținut cu titlu de comision de acordare, suma de 97,50 euro.

Aceeași este situația și pentru creditele în lei acordate de F. în anul 2007 soților D. și rambursate anticipat de aceștia, operațiunile existente în extrasele de cont emise de bancă fiind corect evidențiate de expert, astfel cum rezultă din Anexele 12 și 18 la raportul de expertiză.

În ceea ce privește suma de 173.057,50 lei, evidențiată în raportul C. în subcoloana Bănci a coloanei avere și inexistentă cu un astfel de titlu în raportul de expertiză, se constată că nu există niciun temei al contestării nereținerii acestei sume globale drept cheltuială întrucât așa cum rezultă din extrasul contului de pe care s-au făcut retragerile de numerar de la G. (filele 206 și urm vol. II C.), contul a fost deschis cu ocazia vânzării imobilului din Iași, prețul obținut fiind evidențiat în raportul C., la rubrica Venituri. Nu poate fi primită ipoteza C. potrivit cu care orice retragere de numerar reprezintă o cheltuială, în lipsa oricărei dovezi de utilizare în vreun scop a sumei respective, în sensul ieșirii acesteia din patrimoniul persoanei. Retragerea de numerar nu poate fi considerată o ieșire din patrimoniu, suma aflându-se tot în posesia persoanei, cu același titlu de venit cu care a intrat când a fost virată în cont, până la momentul probării efectuării de cheltuieli sau alte forme de ieșire din patrimoniu. Nu există vreo prezumție legală din punct de vedere contabil potrivit cu care retragerea de numerar dintr-un cont echivalează cu ieșirea sumei din patrimoniu. În mod corect a stabilit expertul că nu este vorba despre o cheltuială în privința acestei sume.

Aceleași considerente justifică și lipsa unei rețineri cu titlu de cheltuială a sumelor globale de „11.537,68 lei” reținută în raportul C. cu titlu de „eliberări numerar pe cont de credit F. și de „56.228,78 lei” reținută sub denumirea „cheltuieli diverse cf extras F. (05 decembrie 2007).

De altfel, mergând pe raționamentul C., și retragerile de numerar ale sumelor acordate de bănci cu titlu de credit, ar fi trebuit considerate cheltuieli, după care rambursarea anticipată reprezenta o nouă cheltuială, astfel că de fapt, cheltuielile sunt dublate. Această concluzie rezidă și din neindicarea de către C. a sursei cheltuielilor justificate prin înscrisuri.

Pentru aceleași motive, instanța constată că nici suma de 43.965,60 lei „cheltuieli diverse conform Băncii Comerciale a României din 01 martie - 12 mai 2007” nu reprezintă o cheltuială.

Analiza „modificărilor patrimoniale intervenite” despre care face vorbire art. 11 din Legea nr 176/2010, nu înseamnă aplicarea unor reguli aleatorii, fără justificare din punct de vedere contabil și fără o egalitate de tratament al acestora. Astfel, instanța nu identifică nicio rațiune pentru care diferența dintre suma obținută ca preț al apartamentului din Iași, și suma depusă la G., este considerată de către C. drept cheltuială, iar salariile soților D. nu. Suma de 19.612 lei a intrat în patrimoniul familiei D. intrând în suma globală a veniturilor din care se scad cheltuielile astfel cum au fost dovedite. Ca urmare, această sumă nu poate fi reținută drept cheltuială.

Și explicația dată de expert în legătură cu suma de 32.988,45 lei este justificată în extrasele de cont emise de F. evidențiindu-se întocmai operațiunile descrise în raportul de expertiză.

Pornind de la dispozițiile art. 11 din Legea nr 176/2010, analiza averii unei persoane se impune a fi realizată în raport de modificările patrimoniale intervenite care se materializează în intrări și ieșiri dovedite cu probe prevăzute de lege, iar nu cu prezumții.

În mod corect expertul judiciar a avut în vedere, în analiza solicitată de instanță, cheltuielile efectuate de familia D. în construcția imobilelor, iar nu valoarea exprimată în procesele-verbale de recepție care nu au vreun rol prevăzut de lege de a statua relativ la contravaloarea totală a cheltuielilor efectuate până la momentul întocmirii acestuia.

Cu privire la anul 2008, respectiv obiecțiunile aduse raportului de expertiză întocmit de un expert contabil, C. nu a indicat în vreun fel de ce contestă stabilirea sumei de „4.625,56 lei” cu titlu de „dobânzi încasate aferente conturilor de depozit pe anul 2008”.

Doar din analiza extrasului contului de la G., se evidențiază multiple sume intrate în cont cu titlul de dobândă depozit, fiind sume intrate în patrimoniul familiei D. cu titlu de venituri.

Diferențele de curs valutar sunt nesemnificative cu privire la anul 2008, neputând constitui un motiv de cenzurare a raportului de expertiză.

Cu privire la suma de 30.456, 69 lei (venit) intitulată ”depozit la termen”, reținută cu titlu de venit de către expert și cu privire la care s-au formulat obiecțiuni, instanța constată că în extrasul aferent acestui cont nu se identifică o astfel de sumă.

Explicația dată de expert în legătură cu reflectarea constituirilor și lichidărilor de depozite în cont în perioada 27 august 2008-29 decembrie 2008 este pertinentă întrucât evidențiază toate mișcările cu acest titlu, astfel cum rezultă și din analiza extrasului de cont de la filele 156-159, fără a influența balanța totală dintre venituri și cheltuieli pentru anul 2008.

Cu privire la cheltuielile aferente anului 2008, expertul a depus lista tranzacțiilor comercianți, verificarea acesteia prin raportare la extrasele de cont F. reliefând acuratețea identificării lor.

Prin raportul de expertiză se rețin cheltuieli mai mici decât cele reținute de C. pentru edificarea imobilelor, însă se vor avea în vedere sumele stabilite de expert pe baza înscrisurilor atestând ieșiri din patrimoniul familiei persoanei cercetate, astfel cum s-a arătat și mai sus.

Referitor la sumele de 30.305,20 lei, 220.544,53 lei și 10.000 lei evidențiate drept ridicări de numerar în cursul anului 2008, în extrasele de cont, F. și H., instanța aplică același raționament anterior prezentat potrivit cu care nu se prezumă că retragerea de numerar reprezintă, din punct de vedere contabil, o cheltuială, fiind doar o mișcare a sumei dar în patrimoniul aceleiași persoane.

De asemenea, și cu privire la sumele de 189,37 lei, 7.942,97 lei și 1.980,66 lei, explicația dată de expert este fundamentată întrucât din extrasul de cont F. (filele 114, 121 și 126 și urm vol. III C.), rezultă că aceste sume au fost încasate de titularul contului cu depășirea soldului existent, fiind reținute apoi de bancă din sumele intrate în cont.

Pentru anul 2009, suma de 50.482,37 lei este considerată în mod corect venit de către expert întrucât, fiind diferența analizată anterior, dintre constituirile și lichidările de depozite la H. efectuate în anul 2008, a fost reintrodusă în contul curent la data de 29 ianuarie 2009 și, alături de dobânda de 364, 44 lei, a fost transferată într-un cont de economii, reprezentând o sumă luată cu titlu de credit și existentă la dispoziția persoanei cercetate pentru a putea fi utilizată. În mod corect a fost calificată această sumă drept ultimul venit obținut ca urmare a constituirii depozitelor în cont.

Aprobarea unei descoperiri de cont nu echivalează de plano cu nașterea unui venit în patrimoniul titularului contului, acesta din urmă având opțiunea de a utiliza sau nu o parte sau întreaga sumă. Modalitatea în care expertul a prezentat mișcările în contul pentru care a existat descoperirea de 21.000 lei reflectă fidel toate aceste operațiuni și modificările intervenite în patrimoniul familiei D. Nu este justificată reținerea drept venit a sumei de 21.000 lei la momentul aprobării descoperitului, ci a sumelor retrase spre a fi utilizate la momentul fiecărei operațiuni în parte.

Reglementările F. invocate de C. au o cu totul altă logică și au în vedere faptul că, prin punerea la dispoziție către titularul contului a sumei reprezentând descoperire de cont, acesta are posibilitatea retragerii oricând a sumei pe perioada acordării, cu consecința diminuării veniturilor sale lunare cu dobânda aferentă sumei, astfel că, din punct de vedere bancar, descoperitul de cont este tratat ca un credit și, în consecință, ca un venit.

Acest mod de tratament juridic din punct de vedere bancar nu poate avea consecințe asupra aplicării dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 176/2010.

C. nu a explicat în concret motivele pentru care a contestat suma stabilită de expert ca venit din profesii liberale obținut în anul 2009 de K., simpla mențiune că „nu rezultă din probatoriu administrat” neputând conduce la înlăturarea modalității de calcul efectuată de un specialist expert judiciar.

Același raționament este valabil și pentru stabilirea, de altfel necontestată prin obiecțiuni, de către expert, a unor venituri obținute de K. din cedarea folosinței bunurilor, dar și pentru diferența înscrisă în raportul de expertiză cu titlu de venit rezultând din cuprinderea venitului final obținut de persoana menționată în anul 2010.

Și cu privire la anul 2010 instanța are în vedere aceleași raționamente legate de corecta reținere de către expert a faptului că retragerile de numerar nu pot fi prezumate ca reprezentând cheltuieli din punct de vedere contabil.

Per ansamblu, analiza raportului de expertiză, a completării la acesta și a înscrisurilor existente la dosar conduc la concluzia că din suma totală stabilită de expert cu titlu de venituri aferente perioadei 27 iulie 1996-2010 (3.747.714,08 lei) se impune a fi scăzute sumele menționate ca fiind primite de la fratele soției persoanei cercetate, I. și suma de 30.456,69 lei anterior menționată.

În privința cheltuielilor, din suma totală de 2.517.586, 66 lei stabilită de expert, se va scădea suma de suma de 1.743,77 lei și se va adăuga suma de 10.000 lei astfel cum s-a arătat mai sus.

Diferența dintre veniturile și cheltuielile familiei D., în perioada în care persoana cercetată D. a exercitat o funcție publică, este în mod evident pozitivă, astfel că nu s-a făcut dovada dobândirii vreunui bun sau a unei cote-părți din avere în mod nejustificat.

Față de dispozițiile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 115/1996, instanța a dispus închiderea dosarului.

Cu privire la cererea formulată de persoana cercetată, de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța constată că, raportat la natura cauzei și la calitatea persoanelor care participă la judecarea cauzei, respectiv persoanele chemate de Agenție și cu participarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor, C. si procurorului (art. 16 din Legea nr. 115/1996 ), în cadrul acestei proceduri speciale nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 274 C. proc. civ. și a respins cererea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, C. și persoana cercetată D.

I. În recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a fost criticată soluția instanței de fond pentru că nu a fost făcută p corectă stabilire a împrejurărilor de fapt ale cauzei și se impunea casarea cu trimitere spre rejudecare.

În primul rând, a fost criticată soluția instanței de fond pentru că nu rezultă cu claritate care este perioada supusă controlului, deoarece din conținutul Ordonanței nr. 1 din 12 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Bacău - A. constituită conform Legii nr. 115/1996 rezultă că perioada supusă evaluării a fost 1996-2010 (avându-se în vedere că cercetatul a deținut funcția publică din data de 27 iulie 1996), însă instanța de fond, la stabilirea obiectivelor expertizei, a avut în vedere și perioada 1993-2010, dar și pe cea menționată la raportul C., respectiv 1996-2010.

Legea nr. 115/1996 nu poate fi aplicată pentru situații anterioare intrării sale în vigoare (28 octombrie 1996) întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legii, iar pentru persoanele care ocupau funcțiile prevăzute de Legea nr. 115/1996 la data intrării sale în vigoare, perioada supusă controlului va începe de la data intrării în vigoare a legii și se va încheia la data încetării funcției.

S-a solicitat să se constate și că printre înscrisurile trimise nu se regăsesc declarațiile de avere ale cercetatului, cu excepția celei din 2011, or, era absolut necesară depunerea acestora pentru a se verifica consemnarea operațiunilor juridice, cum ar fi transportul proprietăților imobiliare.

În ceea ce privește probatoriul administrat în cauză recurentul solicită să se constate că atât cheltuielile cât și veniturile familiei au fost calculate anual și nu pe sub-perioade, așa cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți.

Pe de altă parte, s-a invocat faptul că nu s-au făcut discuții în legătură cu existența unor bunuri despre care cercetatul a susținut că le-a avut în proprietate.

Deși s-a aretat că soția cercetatului K., așa cum rezultă din cartea de muncă, a fost angajată încă din 1997 nu au fost depuse decât două declarații anuale de venit ale acesteia din anii 2009 - 2010, astfel că sumele obținute de aceasta nu sunt relevante la stabilirea balanței de venituri și cheltuieli.

De asemenea, nu apar evidențiate cheltuielile cu coșul minim de consum lunar în care se includ cheltuielile prevăzute în Anexa I la O.U.G. nr. 217/2000 pentru achiziționarea produselor alimentare, nealimentare și a serviciilor, iar la venituri sunt menționate sumele reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului, dar nu se face nicio mențiune cu privire la cheltuielile necesare pentru creșterea copilului.

Chiar dacă atât expertul cât și C. au reținut la capitolul cheltuieli plata unor servicii, acestea sunt și ele sporadice (facturi pentru anii 2006, 2009, 2010, cheltuieli cu întreținerea locuinței pe anii 2007-2009 și serviciul de apă doar pentru anul 2008).

A fost criticată soluția instanței de fond și pentru că s-a limitat la a răspunde la câteva dintre obiecțiunile formulate de părți, dar, în rest, a preluat conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, deși referitor la forța probantă a expertizei, se recunoaște că aceasta constituie un element de convingere dar instanța trebuie să-și motiveze părerea.

În cazul soților D., circuitul bunurilor și banilor nu a fost unul obișnuit, ci unul extrem de dinamic, recurentul a apreciat că era absolut necesar să se stabilească, dacă la momentul achiziționării fiecărui bun, cercetații dispuneau de sumele necesare și nu în modalitatea stabilită de expert.

S-a solicitat să se observe că în perioada 1996-2001, la capitolul plăți apare suma de 0,00 lei și abia în anul 2002 apare și suma la rubrica plăți constând în cheltuieli telefonie și taxe notariale, la cheltuieli apar: cheltuieli de telefonie, asigurări bunuri, dobândă depusă pe card, cheltuieli telefonie Romtelecom, or, este de neconceput că în această perioadă cercetații nu au efectuat cheltuieli cu hrană, îmbrăcăminte, achiziționarea de bunuri de uz casnic, servicii (Tv., energie, etc.).

Nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la cheltuielile necesare pentru întreținerea imobilelor cumpărate, a celor construite, cu privire la plata impozitelor pentru toate imobilele aflate în proprietate și a celor efectuate cu întreținerea autoturismului proprietate personală.

Recurentul a invocat și neconcordanțele ce se pot constata între raportul C. și raportul de expertiză și, de exemplu, raportul C. pentru anul 2006 menționează vânzarea a două autoturisme, iar raportul de expertiză indică vânzarea a două autoturisme la alte date.

Neconcordanța există și cu privire la autoturismele achiziționate, deși instanța avea obligația să stabilească cu exactitate bunurile achiziționate de persoanele cercetate în perioada supusă controlului.

Referitor la venituri, deși se susține că perioada de analiză a averii este 1996-2010 conform dispozițiilor legale, instanța de fond a reținut și veniturile în sumă de 3.747.714,08 lei obținute în perioada 27 iulie 1996 - 2010, sumă ce rezultă din diminuarea venitului total obținut în perioada 1993-2010 cu valoarea salariului încasat în perioada 1993 - 227 iulie 1996, respectiv suma de 1.004,34 lei, însă suma adunată pe anii 1993-1996 este de 6.238,167 lei.

În privința retragerilor de numerar din bănci, cu titlu de credit, instanța de fond le-a apreciat ca fiind venituri, iar recurentul consideră că se impune ca acestea să fie considerate cheltuieli pentru că retragerile în numerar sunt, de fapt, debitări de conturi, ceea ce presupune diminuarea sumelor de bani existente în conturile bancare, deși exista posibilitatea ca acei bani să fie economisiți, persoanele cercetate trebuiau să facă dovezi în acest sens.

Referitor la imobilele construcții edificate de cercetați, s-a arătat că în raportul e expertiză tehnică dispus în cauză nu apare menționată o sumă globală care să includă manopera și contravaloarea materialelor de construcție necesare pentru edificarea celor două imobile construite în Piatra Neamț, respectiv a imobilului locuință (S+P+E+M) și clădire (P+M, magazie și zid).

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri conforme cu criticile expuse.

II. În recursul declarat de C. a fost criticată soluția instanței de fond conform disp.art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ..

În motivele de recurs, după o prezentare a istoricului dosarului, a fost criticată soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.

S-a arătat că pentru anul 2002, în urma activităților de evaluare C., au reieșit venituri de 89.776 lei și cheltuieli de 39.240 lei +6.641 lei, concluzie identică cu cea a activității de evaluare a A.

Pentru anul 2003, în urma activității de evaluare a C., au rezultat venituri de 139.398 lei și cheltuieli în sumă de 108.055 lei +5.768,55 lei, iar A. a ajuns la aceeași concluzie.

Situația rezultatelor celor două activități de evaluare a fost identică și pentru anii următori.

Recurenta a considerat că hotărârea este netemeinică și nelegală pentru că s-a bazat în special pe concluziile raportului de expertiză, deși concluziile sunt eronate întrucât:

- suma înregistrată în raportul de expertiză cu titlu de salariu al D. este greșită, nefiind probată cu documente diferite de 17.777 lei;

- suma de 100.000 lei pe care persoana cercetată o justifică cu titlu de sumă primită de la I., fratele d-nei K. nu este probată, nefiind susținută de documente justificative;

- depozitul la termen de 363.862,36 lei nu rezultă din probatoriul administrat în cauză;

- transferul de 2.061 lei F. credit de 33.500 lei nu rezultă din probatoriul administrat în cauză;

- suma de 14.400 lei reprezentând chirie nu rezultă din nici un înscris prezentat de persoana cercetată;

- suma de 394.122 lei reprezentând lichidări de depozite în timpul anului 2007 nu ar fi corelată cu veniturile anterioare;

- instanța de fond a achiesat la concluziile expertului dar este ilogic ca o persoană să procedeze la retragerea unor sume mari de bani pentru care beneficia de dobânzi, cu scopul de a le păstra în casă;

- suma de 40.000 euro pe care persoana cercetată o justifică cu titlu de dar în anul 2008 ar fi neprobată în ansamblul cauzei;

- proveniența sumei de 30.456 lei - depozit la termen, nu este justificată iar constituirea depozitului trebuie evaluată în ansamblul probatoriului administrativ;

- nu este probată constituirea depozitului de 50,482.37 lei;

- pârâtului i-a fost alimentat contul de către persoana cu sume ce nu au fost avute în vedere la evaluarea averii, iar faptul că ar fi „împrumuturi” nu este dovedit cu documente justificative și nu au fost menționate în declarațiile de avere;

- nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi primit în anul 2007 suma de 100.000 lei de la fratele soției, suma nu apare în declarațiile de avere, iar aceștia ar fi fost donați în anul 2007 din sume obținute în urma vânzării unui imobil în anul 2008.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecând, să se dispună confiscarea sumei de 365.865 lei ca fiind nejustificată.

III. În recursul declarat de pârâtul D. au fost invocate disp.art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că respingerea solicitării sale de acordare a cheltuielilor de judecată este o consecință a stabilirii unei calificări necorespunzătoare a cadrului procesual, cu încălcarea și interpretarea greșită a normelor de procedură civilă deoarece instanța de fond a apreciat că derularea procesului s-a efectuat într-o procedură specială, dar aceasta nu conduce la inaplicabilitatea prevederilor art. 274 C. proc. civ.

C. proc. civ., susține recurentul, nu definește termenii de reclamant și pârât, dar se înțelege că reclamantul este inițiatorul procesului civil, cel care înaintează cereri de chemare în judecată, iar pârâtul este cel chemat în judecată.

Prin normele prevăzute de art. 10

4

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 115/1996 aplicabile în speță, legiuitorul a recunoscut și a instituit calitatea procesuală activă în sarcina C., în condițiile în care i se admit sesizări de către A. de pe lângă Curtea de apel și respectiv, calitatea procesuală-pasivă în sarcina persoanei supusă controlului.

Indiferent de modul în care participă la proces, a arătat recurentul, există un inițiator al unei proceduri care l-a determinat pe cel chemat în judecată - persoana supusă controlului echivalentă pârâtului - să efectueze cheltuielile considerabile pentru ca apoi să se dovedească că această procedură este nefondată fără însă ca, în opinia instanței de fond, acestea să mai poată fi recuperate, deși nu s-a căzut în pretenții, de pârâtul supus controlului.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 cap. 5 C. proc. civ.

Din perspectiva acestui motiv de nelegalitate, recurentul a susținut că a fost încălcat principiul dreptului la un proces echitabil și în condițiile în care nu există o normă specială care să interzică acordarea cheltuielilor de judecată și procedura specială se completează cu cea de drept comun, instanța era obligată să facă aplicarea art. 274 C. proc. civ., raportat la culpa procesuală, ce constituie fundamentul acordării cheltuielilor de judecată.

Chiar și în domeniul penal, în caz de condamnare, cheltuielile de judecată se impută reclamantului, iar în caz de achitare rămân în sarcina statului român și, de aceea, apreciază recurentul că în cadrul unei proceduri contencioase, nimeni nu poate fi obligat să plătească o expertiză, în scopul dovedirii/infirmării unor aspecte pentru care este cercetat, indiferent de soluția ce va fi adoptată de instanță.

S-a solicitat să se țină seama de argumentele procurorului, să se constate că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost soluționată greșit de instanță și să se modifice sentința în sensul admiterii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, prin obligarea la plata acestora.

Intimatul D. a formulat întâmpinare la recursurile formulate de C. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a solicitat respingerea lor ca nefondate.

După examinarea motivului de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursurile declarate pentru următoarele considerente:

Curtea de Apel Bacău a fost sesizată de A. de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin Ordonanța nr. 1 din 12 iulie 2011 ce vizează persoanele cercetate D. și K., în baza Legii nr. 115/1996.

Prin Încheierea nr. 6067 din 14 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, unde a fost înregistrat sub nr. x/32/2011*.

Prin sentința atacată în prezenta cauză s-a hotărât închiderea dosarului având ca obiect controlul averii persoanei cercetate D. și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de persoana cercetată de acordare a cheltuielilor de judecată.

Recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de C. vizează soluția de închidere a dosarului, iar recursul declarat de persoana cercetată D. se referă la respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Referitor la primele două recursuri se impune admiterea lor pentru următoarele considerente:

În litigiile referitoare la controlul averilor este important de stabilit situația de fapt pentru că numai în acest mod se poate stabili dacă averea dobândită de persoana cercetată poate fi sau nu justificată.

În activitatea de verificare a provenienței bunurilor, pentru a se evita situația în care achiziționarea unor bunuri să poată fi justificată cu venituri ce au fost dobândite ulterior, se efectuează o eșalonare a veniturilor și cheltuielilor pe anumite perioade, în funcție de dobândirea unor bunuri mai importante, iar esențial este stabilirea perioadei supusă controlului.

Instanța de fond, după invocarea disp.art. 11 din Legea nr. 176/2010, a apreciat că în cauză perioada supusă controlului ar fi 1996-2010, dar în același timp, se susține că analiza concretă a veniturilor și cheltuielilor familiei D. s-a realizat pentru anii 2002-2010 și nu pentru întreaga perioadă 1996-2010, dar fără a se motiva reducerea perioadei de analiză a veniturilor și cheltuielilor persoanei cercetate, deși la pag.15 a sentinței se apreciază de către instanța de fond că diferența dintre total venituri și total cheltuieli în perioada 27 iulie 1996 - 2010 ar fi de 1.230.127,42 lei.

Chiar dacă și intimata de fond a considerat că evaluarea averii unei persoane se realizează în condițiile art. 11 din Legea nr. 176/2010 și se evidențiază într-o balanță veniturile și cheltuielile, la motivarea soluției s-au făcut referiri numai la obiectivele expertizei dispuse și s-a răspuns punctual la unele critici în privința veniturilor și cheltuielilor pe anii 2007, 2008 și 2009, dar fără a se evidenția separat veniturile și cheltuielile.

Toate acestea dovedesc faptul că nu s-a ținut seama de specificul litigiilor referitoare la controlul averilor și nu s-a procedat la o eșalonare a veniturilor și cheltuielilor pe anumite perioade, chiar și anual, dar în raport de înstrăinarea și/ sau achiziționarea unor bunuri mai importante.

În acest fel, instanța de fond nu a stabilit care a fost numărul de autoturisme deținute sau achiziționate de persoanele cercetate în perioada supusă controlului și nici care au fost înstrăinate în aceeași perioadă, dar nici dacă anterior achiziționării imobilelor în anii 2002-2003 dețineau sumele necesare plății prețului.

Este important de stabilit cum instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză (anexele la raport) din care rezultă la capitolul cheltuieli numai cu telefonia orange și Romtelecom și n u există cheltuieli referitoare la întreținerea familiei, a imobilelor pe care persoana cercetată le avea în proprietate (căldură, electricitate, gaze, apă).

Dată fiind perioada mare de timp pentru care a existat activitatea de evaluare a averii este important de stabilit care au fost cheltuielile efectuate de către persoanele cercetate pentru satisfacerea traiului zilnic și nici nu s-a stabilit dacă acestea aveau sau nu în întreținere copii, mai ales că prin O.U.G. nr. 2177/2000 privind aprobarea coșului minim de consum lunar, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 554/2001 s-a stabilit structura și componentele coșului minim de consum lunar.

Nu s-a stabilit de către instanța de fond proveniența sumelor trecute în raportul de expertiză la capitolul cheltuieli pentru achiziționarea unor materiale de construcții în numerar și dacă acestea vor putea fi cele retrase în numerar din contul bancar al persoanelor cercetate.

Referitor la sumele primite cu titlu de dar manual de la fratele persoanei cercetate, K. (după susținerile persoanei cercetate, D. de la părinții persoanei cercetate), instanța de fond a considerat că acele sume de 100.000 lei și 145.688 lei ar fi fost retrase de la capitolul venituri de către expert, dar din răspunsul la obiecțiuni nu se deduce exact acest fapt deoarece calculele au fost refăcute în privința situației cumulate a veniturilor pe anul 2010.

Nu rezultă din soluția instanței de fond și nici din raportul de expertiză dacă s-au avut în vedere declarațiile martorilor care au precizat că au făcut diferite depuneri de sume în numerar în contul persoanei cercetate, D., iar dacă s-ar lua în considerare aceste declarații, ele ar trebui coroborate cu alte probe din care să rezulte că acele persoane aveau venituri care să le dea posibilitatea de a împrumuta cu bani persoanele cercetate, situație care s-ar impune a fi verificată și în cazul în care s-ar reține ca venituri și sumele primite cu titlu de dar manual, mai ales că nici sumele împrumutate și nici cele primite nu au fost înscrise în declarațiile de avere întocmite de persoana cercetată.

Toate acestea dovedesc că situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită, astfel că Înalta Curte nu poate verifica respectarea prevederilor legale.

Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite.

De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și C., va fi casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

La rejudecare, instanța de fond va putea dispune fie refacerea raportului de expertiză, fie întocmirea unuia nou, dar cu stabilirea unor sub-perioade în raport de achiziționarea și înstrăinarea unor bunuri mobile sau imobile și nu ține seama de toate criticile formulate de către părți în privința veniturilor și cheltuielilor, inclusiv cele legate de întreținerea familiei și a bunurilor aflate în proprietatea persoanelor cercetate.

În raport de această soluție se impune și admiterea recursului formulat de persoana cercetată, D., ce vizează neacordarea cheltuielilor de judecată, deoarece în raport de soluția ce se va adopta de instanța de fond după rejudecare, va fi admisă sau nu cererea formulată de acesta.

La soluționarea admisibilității cererii formulate de persoana cercetată, de acordare a cheltuielilor de judecată, vor fi avute în vedere disp.art. 274 C. proc. civ., dar și cele cuprinse în art. 30 din Legea nr. 115/1996, privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanta C., pârâtul D. și pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva sentinței civile nr. 113/F din 28 mai 2013 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2015.