ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7063/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Hârlău la data de 2 iunie 2003, precizată la 2 septembrie 2003, reclamanții O.I., ș.a. au chemat în judecată pe pârâții C.M., ș.a., revendicând un teren situat în comuna Erbiceni. Prin sentința civilă nr. 341 din 25 mai 2004, Judecătoria Hîrlău a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 7.600 mp teren. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul C.M., dar printr-o cerere ulterioară, cei trei pârâți au formulat o nouă cerere, de data aceasta, de recurs.

Prin decizia civilă nr. 911 din 6 decembrie 2004, Tribunalul Iași, calificând calea de atac drept apel, a declinat în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a cererii, invocând dispozițiile Legii nr. 195/2004 și O.U.G. nr. 65/2004. Prin decizia civilă nr. 164 din 30 martie 2005, Curtea de Apel Iași a declinat, la rândul său, competența de soluționare a apelului în favoarea Tribunalului Iași. A reținut curtea de apel că, tribunalul a calificat în mod greșit calea de atac drept apel, deoarece acțiunea în revendicare este o cerere evaluabilă în bani, iar conform art. 282 1 C. proc. civ., litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei nu sunt supuse apelului. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele. Conform art. 725 alin. (3) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de judecată rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. În cauză, Judecătoria Hîrlău s-a pronunțat asupra unei acțiuni în revendicare la data de 25 mai 2004, dată la care erau în vigoare dispozițiile O.U.G. nr. 58/2003 privind modificarea și completarea Codului de procedură civilă. Legea nr. 195/2004 a fost publicată în Monitorul Oficial la 26 mai 2004 și a intrat în vigoare, conform art. 78 din Constituția României, după trei zile. Or, conform art. 282 1 C. proc.

civ., în forma în vigoare la acea dată, nu erau supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreținere, obligații de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei, inclusiv, acțiunile posesorii, cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii, precum și în alte cazuri prevăzute de lege. Așa cum s-a arătat, la termenul din 2 septembrie 2003, reclamanții au precizat că au sesizat instanța cu o acțiune în revendicare. Acest lucru face ca hotărârea instanței de fond să fie supusă căii de atac a apelului, deoarece la 25 mai 2004, acțiunile în revendicare imobiliară erau supuse apelului, indiferent de valoarea bunului.

Stabilit fiind că hotărârea era supusă apelului, în ceea ce privește instanța competentă, se constată că la data la care calea de atac a fost exercitată, competența de soluționare aparținea curții de apel. Codul de procedură civilă a suferit, însă, modificări ulterioare, astfel încât, în prezent, conform art. 2 pct. 2 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea O.U.G. nr. 138/2005, competent să soluționeze apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță este tribunalul. Pentru cele mai sus arătate, competența de soluționare a apelului declarat de pârâți va fi stabilită în favoarea Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența soluționării căii de atac în favoarea Tribunalului Iași. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2005.