ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele: Prin Sentința nr. 442 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantului G.E. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul că a fost anulată Hotărârea din 13 februarie 2008 emisă de pârâtă și a fost obligată să recunoască calitatea de refugiat a reclamantului pentru perioada 15 septembrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2007. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a reținut că reclamantul este îndreptățit să se bucure de efectele O.G.
nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât a făcut dovada faptului că a fost refugiat împreună cu familia sa din motive etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală. Recurenta Casa Județeană de Pensii Cluj a arătat faptul că nu s-a făcut dovada strămutării din motive etnice, întrucât la baza recunoașterii statutului de refugiat nu există niciun document oficial, ci doar declarații de martor, dovezi considerate precare și care nu indică data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarceri din refugiu pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului. La termenul stabilit pentru soluționarea recursului declarat, din data de 10 decembrie 2008, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.
civ., Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării cauzei. La data de 11 ianuarie 2010 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 252 C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. De la data suspendării cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților, care nu au îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei.
Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Constată perimat recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 442 din 22 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2010.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.