ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentința nr. 442 din 22 mai 2008 a
Curții de Apel Cluj a fost admisă acțiunea reclamantului G.E. în contradictoriu
cu Casa Județeană de Pensii Cluj, în sensul că a fost anulată Hotărârea din 13
februarie 2008 emisă de pârâtă și a fost obligată să recunoască calitatea de
refugiat a reclamantului pentru perioada 15 septembrie 1942 - 6 martie 1945 și
să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin
Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 octombrie 2007.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea acțiunii introductive a
reținut că reclamantul este îndreptățit să se bucure de efectele O.G. nr.
105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât a făcut dovada faptului că
a fost refugiat împreună cu familia sa din motive etnice.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică
și nelegală.
Recurenta Casa
Județeană de Pensii Cluj a arătat faptul că nu s-a făcut dovada strămutării din
motive etnice, întrucât la baza recunoașterii statutului de refugiat nu există
niciun document oficial, ci doar declarații de martor, dovezi considerate
precare și care nu indică data de plecare, localitatea de plecare, motivul
plecării, localitatea de refugiu, data întoarceri din refugiu pentru a putea fi
coroborate în favoarea reclamantului.
La termenul stabilit
pentru soluționarea recursului declarat, din data de 10 decembrie 2008, în
temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,
Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus suspendarea judecării cauzei.
La data de 11
ianuarie 2010 cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute
de dispozițiile art. 252 C. proc. civ.
În conformitate cu
dispozițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de
chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere
de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
De la data
suspendării cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în
nelucrare din vina părților, care nu au îndeplinit niciun act de procedură în
vederea judecării cauzei.
Pentru aceste
considerente Înalta Curte urmează a constata perimat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva Sentinței nr. 442
din 22 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 februarie 2010.