ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 340/2012

Asupra recursului de fată; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 689/33/2011 s-a respins, în temeiul art. 160 2 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 160 8a alin. (6) C. proc. pen. cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul S.A. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, intervalul de timp de circa luni ce a trecut de la data arestării preventive a inculpatului și până în prezent nu a diminuat pericolul social reglementat de art. 148 lit. f) C. proc. pen., temei care a fundamentat menținerea arestării inculpatului și care mai subzistă, ca urmare a săvârșirii în flagrant a infracțiunii de trafic de influență, aceasta cu atât mai mult cu cât inculpatul este cercetat și de către D.N.A.

într-un alt dosar și ca atare și rezonanța socială negativă produsă în comunitate în acest moment procesual își păstrează actualitatea. Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului, cum ar de pildă situația sa familială, acestea vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție conform art. 345 C. proc. pen. De altfel inculpatul a mai invocat și în prima cerere de liberare sub control judiciar formulată la data de 01 iulie 2011 că s-a dispus suspendarea din barou a soției sale, însă nici până în acest moment la dosar nu a fost depusă vreo decizie oficială emisă de vreun barou și nici alte medicale recente care să ateste starea de sănătate a tatălui, iar în privința mamei sale inculpatul nu a depus nici un act medical.

De asemenea referitor la întreținerea fetiței minore a inculpatului nu s-a depus vreo anchetă socială care să releve necesitățile financiare și psihice ale acesteia și că ar implica de urgență prezența tatălui, adică a inculpatului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.A. prin care a solicitat, admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Recursul declarat nu este întemeiat. Potrivit art. 23 alin. (10) din Constituție și art. 5 alin. (5) C. proc. pen., liberarea provizorie reprezintă o formă de garantare a libertății persoanei pe tot parcursul desfășurării activității judiciare de natură penală.

Potrivit art. 160 1 C. proc. pen. în tot cursul procesului penal, învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. În conformitate cu dispozițiile art. 160 2 C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul S.A., a fost cercetat, în stare de arest, de Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzut de art. 257 C. pen. Raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ce constă în esență, că în perioada februarie - aprilie 2011 a pretins de la denunțătoarele M.D.C. și D.E. suma totală de 10.000 de euro, sumă pe care a primit-o efectiv la data de 2 mai 2011, pentru ca prin influența de care se prevala că se bucură asupra magistraților de la Î.C.C.J. să obțină soților denunțătoarelor pronunțarea unei soluții favorabile în dosarul penal nr. 1945/1/2011 în care aceștia sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni de crimă organizată.

Înalta Curte constată că, cererea de liberare provizorie sub control judiciar a fost în mod justificat respinsă de prima instanță, întrucât există riscul, în sensul art. 160 2 alin. (1) C. proc. pen. că inculpatul să împiedice și să influențeze buna desfășurare a urmării penale. Temeiurile de fapt care susțin motivele verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunea de care este învinuit se mențin, iar în raport de probele aflate în dosar măsura arestării preventive apare, în continuare justificată, luând în considerare gravitatea potențialelor faptei săvârșite de inculpat. Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței C.E.D.O. „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie" măsura arestării preventive și prelungirea acesteia fiind conformă scopului constituit prin art. 5 al C.E.D.O.

Privarea de libertate în continuare a inculpatului apare ca necesară și prin prisma scopului bunei desfășurări a anchetei penale și realizarea eficientă a scopului procesului penal acestea fiind garantate numai prin menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, necesară pentru apărarea ordinii de drept. Liberarea provizorie sub control judiciar este o vocație pentru inculpat, instanța este cea care apreciază dacă se impune sau nu cercetarea inculpatului în stare de libertate în raport de temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În consecință, criticile din recurs și solicitarea de admitere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar nu sunt întemeiate.

Față de circumstanțele ce preced, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 689/33/2011, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. 689/33/2011. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2012.