ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 259/2011

Deliberând asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 5804 din 13 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 26649/3/2004, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, respinge excepțiile invocate de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S. în contradictoriu cu pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.801.627,5 dolari SUA, reprezentând penalități calculate ca urmare a neefectuării investiției la SC P.L. SA, conform clauzei 7.6 din contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 428/1998.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei de interes și a lipsei de obiect. De asemenea, în cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei SC P.L. SA, solicitând admiterea în principiu a cererii și invocând excepția prescrierii dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei. Prin cerere separată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea investiției în sumă de 53.453.577 dolari SUA, conform clauzei 7.6. din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii , precum și la plata sumei de 30.165.563 dolari SUA, în echivalent în lei, reprezentând penalități de întârziere calculate conform clauzei 7.6.1 datorate pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate conform clauzei 7.6.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității și excepția lipsei de obiect a primului capăt de cerere. A fost formulată de către SC P.L. SA o cerere de intervenție în interesul pârâtei prin care au fost invocate excepțiile prescrierii dreptului material la acțiune, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei. Prin încheierea din data de 3 aprilie 2006 instanța a respins excepția prescrierii dreptului material la acțiune. Prin încheierea din data de 5 iunie 2006 cele două cereri au fost conexate, la același termen fiind respinsă excepția lipsei de interes, fiind unite cu fondul excepțiile inadmisibilității și excepția lipsei de obiect. Prin încheierea de ședință din data de 14 septembrie 2006 a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material la acțiune, unind cu fondul excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes.

Pe excepțiile unite cu fondul, judecătorul fondului a reținut următoarele: excepția inadmisibilității acțiunii privind daunele cominatorii a fost apreciată ca neîntemeiată în raport de Decizia nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A apreciat, totodată că reclamanta are calitate procesuală și interes în formularea acțiunii conexate, în raport de prevederile art. 16 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002, excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost calificată ca fiind o apărare de fond. Pe fondul cauzei, judecătorul a reținut că privatizarea SC P.L. SA a avut loc în anul 1998, pârâta angajându-se să efectueze în termen de 5 ani, o investiție de 75 milioane dolari SUA, repartizat pe fiecare an în parte, conform anexei nr. 1 la contractul de vânzare cumpărare acțiuni.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a reținut că până la scadența finală – 31 decembrie 2002 – au fost realizate investiții în cuantum de 21.546,424 dolari SUA; de asemenea, în perioada 2000 – 2001 societatea a încheiat contracte de leasing financiar pentru achiziționarea de echipamente tehnologice, înregistrate în contabilitatea societății. Mijloacele fixe achiziționate în regim de leasing au fost înregistrate în contabilitate și au făcut obiectul majorării de capital social o dată cu achitarea ultimelor rate, în perioada 2005-2006. S-a reținut că în raport de prevederile O.G. nr. 25/2002 și de scopul investiției declarat prin clauza 7.6 din contract, se consideră că pârâta a realizat o investiție în cuantum de 55.072.214 dolari SUA la care se adaugă suma de 6.111.464 dolari SUA, cu titlu de capital intelectual.

În consecință, a reținut că investiția realizată de pârâtă este de 79.756.935 dolari SUA. Nu a fost reținute apărările referitoare la prelungirea perioadei de investiții cu 5 ani și rescadențarea Programului de investiții, din probatoriul administrat rezultând că intenția părților nu a fost materializată într-un act adițional. Judecătorul a mai apreciat că pârâta nu datorează penalități reclamantei, ci ele se cuvin societății, conform art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002. Pentru toate considerentele judecătorul a reținut caracterul neîntemeiat al acțiunii reclamantei. Pe cale de consecință, a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A.V.A.S., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii.

Reclamanta a criticat sentința de fond sub aspectul greșitei aprecieri a situației de fapt, raportat la textele legale incidente. Pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA a formulat cerere de aderare la apelul reclamantei, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei A.V.A.S.

pentru capetele de cerere privind obligarea la plata penalităților de întârziere pentru neefectuarea în termen a investițiilor; a solicitat, totodată, admiterea excepției prescrierii dreptului material la acțiune în ceea privește obligarea sa la efectuarea investițiilor aferente anilor 1999 – 2001 și la plata penalităților de întârziere pentru neefectuarea în termen a investițiilor pentru anii 2000 – 2001. Prin decizia comercială nr. 135 din 26 februarie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca neîntemeiat apelul declarat de AVAS; a admis cererea de aderare la apel formulată de pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea A.V.A.S.

privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru neefectuarea la termen a investiților asumate pe perioada 1998-1999 și respectiv 2000-2002 ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a menținut restul dispozițiilor sentinței de fond. Completul de apel a reținut următoarele: apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. a fost considerat ca nefondat, judecătorul fondului apreciind în mod corect că în cauză sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 25/2002 în forma avută la data scadenței finale a obligației investiționale. A constatat, în consecință, că s-a reținut corect de către judecătorul fondului că achizițiile în sistem de leasing sunt guvernate de prevederile art. 7.6 din contract, fiind aplicabilă dispoziția art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G.

nr. 25/2002. Cu privire la penalitățile de întârziere s-a reținut corect de către judecătorul fondului aplicabilitatea prevederilor art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, potrivit cărora aceste penalități se cuvin societății, iar nu instituției implicate în privatizare. În raport de acest considerent, completul de apel a apreciat temeinicia cererii de aderare la apel, formulată de pârâtă, constatând lipsa calității procesuale active a reclamantei pentru cererea de obligarea la plata penalităților de întârziere pentru neefectuarea la termen a investițiilor asumate.

În ce privește greșita soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru cererea de obligare la efectuarea investițiilor aferente anilor 1999-2001 și de plată a penalităților ca urmare a neefectuării investițiilor pentru anii 2000-2001, completul de apel a reținut că această excepție a fost soluționată în ședința publică din 14 septembrie 2006, și nu prin sentința apelată, iar calea de atac a aderării la apel nu poate fi exercitată în condițiile în care pârâta și intervenienta nu au formulat apel împotriva acestei încheieri. Împotriva deciziei de apel au formulat recurs reclamanta A.V.A.S. și pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA. Reclamanta a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii acțiunii, criticând decizia de apel sub aspectul greșitei aplicări a legii, cu privire la incidența prevederilor art. 27 și art. 16 alin. (3) din O.G.

nr. 25/2002. Pârâta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei de apel în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului material la acțiune în ceea privește obligarea sa la efectuarea investițiilor aferente anilor 1999 – 2001 și la plata penalităților de întârziere pentru neefectuarea în termen a investițiilor pentru anii 2000 – 2001, criticând decizia de apel sub aspectul aplicării greșite a legii cu privire la limitele apelului incident, apreciind că acesta nu este limitat doar la cele dispuse prin hotărârea apelată, ori la aspectele criticate în apelul principal. Intimata intervenientă SC P.L. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanta A.V.A.S.

și admiterea apelului declarat de pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA, în sensul modificării în parte a deciziei recurate și admiterii excepției prescrierii dreptului material la acțiune. Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de recurente și de apărările invocate, se rețin următoarele: în cauză a fost formulat un apel principal de către reclamanta a cărei acțiune s-a respins, și o cerere de aderare la apel (un apel incident) de către pârâtă. Potrivit art. 293 alin. (1) C. proc. civ., intimatul este în drept să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

Din analiza acestui text legal se desprinde concluzia că pentru a fi în prezența apelului incident este necesar ca solicitarea intimatului să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe. Textul legal nu conține limitări în sensul că acea schimbare spre care tinde intimatul să vizeze doar cele consemnate în dispozitivul hotărârii apelate. În speță, anterior soluționării cauzei pe fond, judecătorul s-a pronunțat în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune, încheierea în care s-a consemnat această soluție nefiind atacabilă separat cu apel. Potrivit art. 282 alin. (3) C. proc. civ., apelul împotriva hotărârii se socotește făcut și împotriva încheierilor premergătoare.

Reclamanta, în mod evident, nu avea interes să critice hotărârea din perspectiva soluționării excepției prescripției dreptului material la acțiune, dispoziție ce îi era favorabilă. Acest aspect nu este, însă, de natură, de a înlătura dreptul pârâtei intimate de a invoca, în apelul său incident, greșita soluționare a acestei excepții care, evident, tinde spre schimbarea hotărârii primei instanțe. Raportat la cele reținute, se constată că judecătorii apelului au făcut o greșită aplicare a legii nesoluționând apelul incident al pârâtei și sub aspectul greșitei soluționări a excepției prescripției dreptului material la acțiune. În raport ce cele reținute, constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc.

civ., raportat și la necesitatea soluționării unitare a cauzei, în temeiul art. 312 C. proc. civ., vor fi admise ambele recursului, decizia de apel urmând a fi casată, cu trimiterea cauzei spre judecarea apelurilor declarate de părți. În rejudecare, în conformitate cu prevederile art. 315 C. proc. civ., completul de apel va analiza atât susținerile părților, dar și motivele invocate de pârâtă în apelul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta A.V.A.S. și de pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA împotriva deciziei comerciale nr. 135 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2011.