ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 259/2011

Deliberând asupra recursurilor

comerciale de față, reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 5804

din 13 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 26649/3/2004, judecătorul

fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, respinge

excepțiile invocate de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanta A.V.A.S.

în contradictoriu cu pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la

plata sumei de 1.801.627,5 dolari SUA, reprezentând penalități calculate ca

urmare a neefectuării investiției la SC P.L. SA, conform clauzei 7.6 din

contractul de vânzare cumpărare acțiuni nr. 428/1998. Prin întâmpinare, pârâta

a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, a lipsei de interes și a

lipsei de obiect. De asemenea, în cauză a formulat cerere de intervenție în

interesul pârâtei SC P.L. SA, solicitând admiterea în principiu a cererii și

invocând excepția prescrierii dreptului material la acțiune, excepția lipsei

calității procesuale active și excepția lipsei de interes a reclamantei.

Prin cerere separată, reclamanta a

solicitat obligarea pârâtei la efectuarea investiției în sumă de 53.453.577 dolari

SUA, conform clauzei 7.6. din contractul de vânzare cumpărare acțiuni, sub

sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 1.000.000 lei/zi de

întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii , precum și la plata

sumei de 30.165.563 dolari SUA, în echivalent în lei, reprezentând penalități

de întârziere calculate conform clauzei 7.6.1 datorate pentru neîndeplinirea

obligațiilor asumate conform clauzei 7.6.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat

excepția inadmisibilității și excepția lipsei de obiect a primului capăt de

cerere. A fost formulată de către SC P.L. SA o cerere de intervenție în

interesul pârâtei prin care au fost invocate excepțiile prescrierii dreptului

material la acțiune, a lipsei calității procesuale active și a lipsei de

interes a reclamantei.

Prin încheierea din data de 3

aprilie 2006 instanța a respins excepția prescrierii dreptului material la

acțiune.

Prin încheierea din data de 5 iunie

2006 cele două cereri au fost conexate, la același termen fiind respinsă

excepția lipsei de interes, fiind unite cu fondul excepțiile inadmisibilității

și excepția lipsei de obiect.

Prin încheierea de ședință din data

de 14 septembrie 2006 a fost respinsă excepția prescrierii dreptului material

la acțiune, unind cu fondul excepția lipsei calității procesuale active și

excepția lipsei de interes.

Pe excepțiile unite cu fondul,

judecătorul fondului a reținut următoarele: excepția inadmisibilității acțiunii

privind daunele cominatorii a fost apreciată ca neîntemeiată în raport de

Decizia nr. XX/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. A apreciat,

totodată că reclamanta are calitate procesuală și interes în formularea

acțiunii conexate, în raport de prevederile art. 16 alin. (2) din O.G. nr.

25/2002, excepția lipsei de obiect a acțiunii a fost calificată ca fiind o

apărare de fond.

Pe fondul cauzei, judecătorul a

reținut că privatizarea SC P.L. SA a avut loc în anul 1998, pârâta angajându-se

să efectueze în termen de 5 ani, o investiție de 75 milioane dolari SUA,

repartizat pe fiecare an în parte, conform anexei nr. 1 la contractul de

vânzare cumpărare acțiuni. Din raportul de expertiză efectuat în cauză s-a

reținut că până la scadența finală – 31 decembrie 2002 – au fost realizate

investiții în cuantum de 21.546,424 dolari SUA; de asemenea, în perioada 2000 –

2001 societatea a încheiat contracte de leasing financiar pentru achiziționarea

de echipamente tehnologice, înregistrate în contabilitatea societății.

Mijloacele fixe achiziționate în regim de leasing au fost înregistrate în

contabilitate și au făcut obiectul majorării de capital social o dată cu

achitarea ultimelor rate, în perioada 2005-2006. S-a reținut că în raport de

prevederile O.G. nr. 25/2002 și de scopul investiției declarat prin clauza 7.6

din contract, se consideră că pârâta a realizat o investiție în cuantum de

55.072.214 dolari SUA la care se adaugă suma de 6.111.464 dolari SUA, cu titlu

de capital intelectual. În consecință, a reținut că investiția realizată de

pârâtă este de 79.756.935 dolari SUA.

Nu a fost reținute apărările

referitoare la prelungirea perioadei de investiții cu 5 ani și rescadențarea

Programului de investiții, din probatoriul administrat rezultând că intenția

părților nu a fost materializată într-un act adițional.

Judecătorul a mai apreciat că pârâta

nu datorează penalități reclamantei, ci ele se cuvin societății, conform art.

16 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002.

Pentru toate considerentele

judecătorul a reținut caracterul neîntemeiat al acțiunii reclamantei. Pe cale

de consecință, a admis cererea de intervenție în interesul pârâtei.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta A.V.A.S., solicitând admiterea apelului și schimbarea

sentinței de fond în sensul admiterii acțiunii. Reclamanta a criticat sentința

de fond sub aspectul greșitei aprecieri a situației de fapt, raportat la

textele legale incidente.

Pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA a

formulat cerere de aderare la apelul reclamantei, solicitând schimbarea în

parte a hotărârii apelate în sensul admiterii excepției lipsei calității

procesuale active a reclamantei A.V.A.S. pentru capetele de cerere privind

obligarea la plata penalităților de întârziere pentru neefectuarea în termen a

investițiilor; a solicitat, totodată, admiterea excepției prescrierii dreptului

material la acțiune în ceea privește obligarea sa la efectuarea investițiilor

aferente anilor 1999 – 2001 și la plata penalităților de întârziere pentru

neefectuarea în termen a investițiilor pentru anii 2000 – 2001.

Prin decizia comercială nr. 135 din

26 februarie 2010, completul de judecată din cadrul Curții de Apel București,

secția a V-a comercială, a respins ca neîntemeiat apelul declarat de AVAS; a

admis cererea de aderare la apel formulată de pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA

și a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis excepția lipsei

calității procesuale active și a respins cererea A.V.A.S. privind obligarea

pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru neefectuarea la termen a

investiților asumate pe perioada 1998-1999 și respectiv 2000-2002 ca fiind

formulată de o persoană fără calitate procesuală activă; a menținut restul

dispozițiilor sentinței de fond.

Completul de apel a reținut

următoarele: apelul formulat de reclamanta A.V.A.S. a fost considerat ca

nefondat, judecătorul fondului apreciind în mod corect că în cauză sunt

aplicabile prevederile O.G. nr. 25/2002 în forma avută la data scadenței finale

a obligației investiționale. A constatat, în consecință, că s-a reținut corect

de către judecătorul fondului că achizițiile în sistem de leasing sunt

guvernate de prevederile art. 7.6 din contract, fiind aplicabilă dispoziția

art. 27 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2002. Cu privire la penalitățile de

întârziere s-a reținut corect de către judecătorul fondului aplicabilitatea

prevederilor art. 16 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002, potrivit cărora aceste

penalități se cuvin societății, iar nu instituției implicate în privatizare.

În raport de acest considerent,

completul de apel a apreciat temeinicia cererii de aderare la apel, formulată

de pârâtă, constatând lipsa calității procesuale active a reclamantei pentru

cererea de obligarea la plata penalităților de întârziere pentru neefectuarea

la termen a investițiilor asumate.

În ce privește greșita soluționare a

excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru cererea de obligare

la efectuarea investițiilor aferente anilor 1999-2001 și de plată a penalităților

ca urmare a neefectuării investițiilor pentru anii 2000-2001, completul de apel

a reținut că această excepție a fost soluționată în ședința publică din 14

septembrie 2006, și nu prin sentința apelată, iar calea de atac a aderării la

apel nu poate fi exercitată în condițiile în care pârâta și intervenienta nu au

formulat apel împotriva acestei încheieri.

Împotriva deciziei de apel au

formulat recurs reclamanta A.V.A.S. și pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA.

Reclamanta a solicitat admiterea

recursului și modificarea hotărârilor pronunțate în cauză în sensul admiterii

acțiunii, criticând decizia de apel sub aspectul greșitei aplicări a legii, cu

privire la incidența prevederilor art. 27 și art. 16 alin. (3) din O.G. nr.

25/2002.

Pârâta a solicitat admiterea

recursului și modificarea deciziei de apel în sensul admiterii excepției

prescrierii dreptului material la acțiune în ceea privește obligarea sa la

efectuarea investițiilor aferente anilor 1999 – 2001 și la plata penalităților

de întârziere pentru neefectuarea în termen a investițiilor pentru anii 2000 –

2001, criticând decizia de apel sub aspectul aplicării greșite a legii cu

privire la limitele apelului incident, apreciind că acesta nu este limitat doar

la cele dispuse prin hotărârea apelată, ori la aspectele criticate în apelul

principal.

Intimata intervenientă SC P.L. SA a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de

reclamanta A.V.A.S. și admiterea apelului declarat de pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA,

în sensul modificării în parte a deciziei recurate și admiterii excepției

prescrierii dreptului material la acțiune.

Nu au fost administrate înscrisuri

noi în recurs.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului în raport de criticile formulate de recurente și de apărările

invocate, se rețin următoarele: în cauză a fost formulat un apel principal de

către reclamanta a cărei acțiune s-a respins, și o cerere de aderare la apel

(un apel incident) de către pârâtă. Potrivit art. 293 alin. (1) C. proc. civ.,

intimatul este în drept să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o

cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

Din analiza acestui text legal se

desprinde concluzia că pentru a fi în prezența apelului incident este necesar

ca solicitarea intimatului să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

Textul legal nu conține limitări în sensul că acea schimbare spre care tinde

intimatul să vizeze doar cele consemnate în dispozitivul hotărârii apelate.

În speță, anterior soluționării cauzei

pe fond, judecătorul s-a pronunțat în sensul respingerii excepției prescripției

dreptului material la acțiune, încheierea în care s-a consemnat această soluție

nefiind atacabilă separat cu apel. Potrivit art. 282 alin. (3) C. proc. civ.,

apelul împotriva hotărârii se socotește făcut și împotriva încheierilor

premergătoare.

Reclamanta, în mod evident, nu avea

interes să critice hotărârea din perspectiva soluționării excepției

prescripției dreptului material la acțiune, dispoziție ce îi era favorabilă. Acest

aspect nu este, însă, de natură, de a înlătura dreptul pârâtei intimate de a

invoca, în apelul său incident, greșita soluționare a acestei excepții care,

evident, tinde spre schimbarea hotărârii primei instanțe.

Raportat la cele reținute, se

constată că judecătorii apelului au făcut o greșită aplicare a legii

nesoluționând apelul incident al pârâtei și sub aspectul greșitei soluționări a

excepției prescripției dreptului material la acțiune.

În raport ce cele reținute,

constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.,

raportat și la necesitatea soluționării unitare a cauzei, în temeiul art. 312 C.

proc. civ., vor fi admise ambele recursului, decizia de apel urmând a fi

casată, cu trimiterea cauzei spre judecarea apelurilor declarate de părți.

În rejudecare, în conformitate cu

prevederile art. 315 C. proc. civ., completul de apel va analiza atât

susținerile părților, dar și motivele invocate de pârâtă în apelul incident.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta A.V.A.S. și de pârâta K.E.A.S.V.T.S. AS TURCIA împotriva deciziei

comerciale nr. 135 din 26 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a

V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20

ianuarie 2011.