ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1042/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, reclamantul P.I. a solicitat în contradictoriu cu Cancelaria Primului Ministru, a i se comunica locul și data de înmânare a certificatului de despăgubire, conform raportului de evaluare. Reclamantul a susținut, în esență, că la cererea înaintată A.N.R.P. de a i se acorda despăgubiri, nu i s-a răspuns în termen de 30 de zile, astfel că a considerat tăcerea ca un refuz de a soluționa această cerere. Având în vedere tăcerea pârâtei, reclamantul solicită să se recunoască dreptul de a fi despăgubit. Curtea de Apel Constanța, invocând din oficiu excepția necompetenței materiale a curții ca Instanță de Fond în soluționarea cauzei, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei Tribunalul Constanta.

Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a reținut, în esență, că dreptul la despăgubiri solicitat a-i fi recunoscut reclamantului, este reglementat de dispozițiile Legii nr. 9/1998 - lege specială în materia acordării de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, chiar dacă reclamantul a indicat ca și temei de drept Legea nr. 554/2004, precum și împrejurarea că pârâta este instituție centrală. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul P.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele de recurs, recurentul arată că Instanța de Fond în mod eronat a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 9/1998.

Recurentul menționează că, în cauză, este vorba de Legea nr. 169/1997, modificată de Legea nr. 1/2000 și aprobată prin Legea nr. 247/2005, care în prezent reglementează despăgubirile privind Fondul Funciar. Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Obiectul acțiunii îl formează cererea de recunoaștere a dreptului la despăgubiri în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 9/1998. Conform art. 31 din O.G. nr. 94/2004, actele cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului, în raza căruia domiciliază solicitantul.

Astfel, competența de a soluționa în primă Instanță acțiunile în contencios administrativ, având ca obiect atât acte administrative tipice cât și acte administrative asimilate ale Cancelariei Primului Ministru, aparține, conform dispozițiilor legale sus menționate, tribunalului și nu Curții de Apel.

Mai mult, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 „hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul". Legiuitorul a urmărit prin Legea nr. 9/1998 că, în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului din România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, competența de soluționare a litigiilor, în primă instanță, să revină tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ, cea a autorităților locale sau cea a autorităților publice centrale.

Or, obiectul cauzei de fată nu este de natură să determine schimbarea competenței stabilită prin legea specială nr. 9/1998. Astfel fiind, Înalta Curte constată că Instanța de Fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală și în mod corect a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanta. În concluzie, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I., împotriva sentinței civile nr. 731/CA din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2008.