ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8789/2005

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La

30 septembrie 2004, I.R. și N.B.B. au formulat contestație împotriva executării

silite a sentinței nr. 55 din 3 decembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție,

secția penală, definitivă prin decizia nr. 129 din 22 martie 2004 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, investită cu formulă executorie la cererea

intimatei B.R.D. G.S.G., solicitând anularea formelor de executare, precum și

suspendarea executării.

În

motivarea contestației, întemeiate pe art. 399-402 și art. 404 C. proc. civ.,

s-a arătat că:

-

titlul executor se referă la inculpatul B.G.;

-

executarea silită are ca obiect imobilul situat în Bușteni, sechestrat în baza

Ordonanței nr. 53/P/1997 din 5 octombrie 1998 a Parchetului General de pe lângă

C.S.J., care viza bunurile inculpaților B.G. și M.F. (cercetată separat);

-

în procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator s-a consemnat că

imobilul în discuție este proprietatea SC A.T.T. SRL, conform contractului de

vânzare-cumpărare transcris la Judecătoria Câmpina sub nr. 1128 din 9 septembrie

1996;

-

în realitate, imobilul menționat a fost vândut succesiv, prin contracte

autentice, transcrise la Judecătoria Câmpina, respectiv la 11 iunie 1996 de SC

A.T.T. SRL inculpatei M.F., la 13 august 1996 de aceasta din urmă numitei S.E. și

la 17 aprilie 2003 de ultima cumpărătoare celor doi contestatori;

-

la data indisponibilizării, imobilul aparținea așadar lui S.E., și nu SC A.T.T.

SRL, cum s-a trecut în procesul verbal de aplicare a sechestrului.

Judecătoria

Sinaia, prin sentința civilă nr. 1005 din 17 decembrie 2004, a admis

contestația, a anulat formele de executare și executarea asupra imobilului, a

dispus restituirea către contestatoare a chitanței de consemnare a cauțiunii de

3.000.000 lei și a respins cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără

obiect.

S-a

reținut că, la data luării măsurii de aplicare a sechestrului asigurator asupra

bunurilor inculpaților B.G. și M.F., imobilul supus executării silite aparținea

numitei S.E.

Intimata

a declarat apel prin care a susținut că această hotărâre este greșită deoarece:

-

instanța de fond nu și-a motivat soluția și nu a analizat apărările sale,

formulate prin întâmpinare și cu ocazia dezbaterilor;

-

în baza procesului verbal de sechestru (a cărui anulare nici măcar nu s-a

solicitat), a obținut o inscripție ipotecară asupra imobilului, ceea ce îi

conferă dreptul de a urmări bunul în mâna oricui s-ar afla;

-

titlul contestatorilor nu îi este opozabil, fiind dobândit ulterior luării

inscripției ipotecare și fără respectarea formelor de publicitate imobiliară.

Curtea

de Apel Ploiești, secția civilă, prin încheierea din 30 martie 2005, a

suspendat judecata pricinii, conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la

soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 7228/2005 al Judecătoriei sectorului 1

București.

S-a

reținut că:

-

pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București se află un dosar ce are ca obiect

constatarea nulității contractelor succesive de vânzare-cumpărare a imobilului

în litigiu;

-

soluția din cauză depinde de soluția care se va pronunța în acel dosar.

Contestatorii

au declarat recurs prin care au solicitat casarea încheierii menționate și

trimiterea cauzei la Curtea de Apel Ploiești pentru continuarea judecății.

În

motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenții au

susținut că:

-

suspendarea în baza art. 244 C. proc. civ. are un caracter facultativ;

-

instanța de apel nu a explicat în ce măsură dezlegarea pricinii care formează

obiectul celuilalt dosar ar avea efecte în soluționarea contestației lor la

executare.

Aceste

critici sunt nefondate deoarece:

-

în considerentele încheierii atacate, instanța s-a referit la un certificat

emis de Judecătoria sectorului 1 București, potrivit căruia intimata creditoare

a atacat toate actele succesive de înstrăinare, solicitând constatarea

nulității lor absolute și totale;

-

deși motivarea încheierii este extrem de succintă, din cuprinsul acesteia

rezultă că soluția din cauza dedusă judecății depinde de soluția care se va

pronunța în celălalt dosar;

-

această concluzie este corectă, fiind evident că aprecierea făcută de o altă

instanță de judecată asupra legalității contractelor de înstrăinare a

imobilului urmărit va influența în mare măsură soluționarea contestației

împotriva executării lui silite.

Drept

consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de

contestatori va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

contestatorii I.R. și B.N.B. împotriva încheierii din 30 martie 2005 a Curții

de Apel Ploiești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2005.