ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6001/2005

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

La data de 05 iulie 2005,

petiționarul C.D. s-a adresat cu plângere Curții de Apel București, prin care a

solicitat tragerea la răspundere penală a intimaților D.N.P. - Procuror al

Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și A.D., comisar șef

în cadrul D.O., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 C.

pen.

S-a susținut că cei doi intimați

l-au determinat să scrie în declarații împrejurări și fapte pe care nu le-a

săvârșit, fiind condamnat la o pedeapsă mare privativă de libertate.

Curtea de Apel București a examinat

plângerea petiționarului și, în raport de conținutul acesteia și de calitatea

intimaților, prin sentința penală nr. 86 din 19 iulie 2005, a respins

plângerea, ca inadmisibilă, întrucât nu s-au respectat dispozițiile înscrise la

art. 275 – art. 278 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs petiționarul, pe considerent că, în mod nejustificat i s-a

respins plângerea și că s-a adresat instanței în mod direct, pentru că nu are

încredere în organele de urmărire penală și cercetare penală.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivele invocate, de actele și lucrările de la dosar, de sentința

pronunțată în cauză, de cazurile de casare înscrise la art. 385

9

C.

proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat, pentru motivele care

se vor dezvolta mai jos.

Potrivit art. 275 C. proc. pen.,

orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actele de urmărire

penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor personale, pentru ca

la alin. (3) legiuitorul să însereze faptul că „plângerea se adresează

procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală și se

depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală”.

De asemenea, potrivit art. 277 și art.

278 C. proc. pen., procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de

cel mult 20 de zile de la primire și să comunice persoanei care a făcut

plângerea, astfel că, împotriva actelor efectuate de procuror se poate face

plângere, după caz, la procurorul ierarhic superior.

În cazul rezoluției de neînceperea

urmăririi penale sau al ordonanței, ori după caz al rezoluției de scoatere de

sub urmărire penală sau de încetarea urmăririi penale, plângerea se face în

termen de 20 de zile de la înștiințarea persoanelor interesate la instanța,

căreia iar revenii competența să judece cauza în primă instanță, potrivit art. 278

1

C. proc. pen.

Prin urmare, petiționarul nu a urmat

procedura înscrisă la art. 275 – art. 278 C. proc. pen., astfel că, în mod just

și în conformitate cu dispozițiile imperative înscrise în textele de lege

arătate, instanța de fond a respins plângerea acestuia, ca inadmisibilă.

Conchizând că, a fost pronunțată o

sentință legală și temeinică, că nu sunt motive din conținutul cărora să

rezulte că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea

cazurilor de casare, înscrise la art. 385

9

C. proc. pen., recursul

declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1, lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de C.D., împotriva sentinței penale nr. 86 din 19 iulie 2005, a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de

120 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului de Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

25 octombrie 2005.