ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5085/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 284 din 9 martie 2004, Judecătoria sectorului 5 București, a admis cererea formulată de creditoarea R.A.D.E.T. București și a încuviințat executarea silită prin poprire până la concurența sumei de 1.614.339.833 lei actualizată ce se va realiza în conformitate cu dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 22/2002, creanță datorată de debitorul I.C.D.I.M.P.H.H., în mâinile terțului poprit T.S. București. Prima instanță a reținut în considerentele încheierii existența titlului executoriu, sentința civilă nr. 5395 din 27 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul București, secția comercială și a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 373 1 și art. 330 și următoarele C. proc.

civ. Împotriva încheierii a declarat apel creditoarea R.A.D.E.T., iar prin decizia nr. 303 din 15 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul creditoarei, a schimbat în parte încheierea atacată în sensul că a înlăturat dispoziția privind realizarea executării silite în condițiile art. 3 din O.G. nr. 22/2002. A menținut celelalte dispoziții ale încheierii apelate și a obligat debitorul la plata către creditor a sumei de 44.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Instanța de apel a analizat criticile aduse încheierii care vizau imposibilitatea executării silite în condițiile art. 3 din O.G. nr. 22/2002, în condițiile în care debitorul se finanțează exclusiv din surse extrabugetare și nu beneficiază de prevederile O.G.

nr. 22/2002. S-a mai reținut, în alți termeni, că debitorul este o unitate de cercetare-dezvoltare, fiind organizată ca instituție publică cu finanțare exclusiv bugetară. Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs debitorul I.C.D.I.M.P.H.H. București, care a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., solicitând ca în fond, după admiterea recursului, să fie menținută încheierea instanței de fond. A susținut recurenta că în mod greșit instanța de apel a apreciat că nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 22/2002, textul de lege nu face distincția dintre bugetar și extrabugetar, iar pe de altă parte M.F. îi interzice deschiderea altor tipuri de conturi la alte bănci, modul de cheltuire a sumelor finanțate fiind dirijat prin norme legale aplicabile instituțiilor publice.

Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 3 din O.G. nr. 22/2002 în procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii, de unde rezultă că aplicarea sa are loc numai în cazul în care sursele de venit ale debitorului instituție publică provin de la bugetul de stat. Ori, cum în mod corect a stabilit și instanța de apel, recurenta nu se afla într-o astfel de situație în calitatea sa de unitate de cercetare-dezvoltare, fiind organizată ca instituție publică cu finanțare exclusiv extrabugetară, având personalitate juridică și fiind în subordinea A.Ș.A.S.

G.I.S. Mai mult decât atât, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă cu certitudine că veniturile necesare finanțării activității provin din contracte de cercetare-dezvoltare sau servicii încheiate cu agenții economici din țară și străinătate, vânzări de licențe și alte surse astfel cum sunt menționate expres în Legea nr. 290/2002, deci în mod cert veniturile sunt extrabugetare. În aceste condiții nu poate fi reținută critica conform căreia legea nu distinge între creanțele bugetare și extrabugetare, întrucât astfel cum s-a arătat, dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 22/2002 sunt dispoziții imperative și de strictă interpretare. Prin urmare, recurenta nefiind beneficiara prevederilor textului de lege sus menționat, executarea silită nu poate fi dusă la îndeplinire în temeiul art. 3 din O.G.

nr. 22/2002. Pentru cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitorul I.C.D.I.M.P.H.H. București, împotriva deciziei nr. 303 din 15 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2005.