ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1843/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 303 din 14 iulie 2010 a Tribunalului Dolj s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de P.I.D. și V.E. S-a anulat art. 2 din Hotărârea nr. 125 din 21 noiembrie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local Brădești, în ceea ce privește cuantumul total al despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru suprafața expropriată de 231 mp și s-a stabilit cuantumul acestora la suma de 4767 lei. S-a dispus exproprierea și a terenului ocupat în plus de la reclamanți, în suprafață de 166 mp, conform schiței anexe la suplimentul raportului de expertiză efectuat în cauză. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților 3425,41 lei despăgubiri pentru această suprafață.

S-a respins cererea privind acordarea de daune pentru lipsa de folosință a terenului și a fost obligată pârâta către reclamantul P.I.D. la plata sumei de 1800 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 125 din 21 noiembrie 2008 a C.N.A.D.N.R. SA s-a dispus exproprierea suprafeței de 231 mp teren arabil extravilan, proprietatea reclamanților pentru care s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 346,5 dolari S.U.A., echivalentul a 1058,7 lei. Printr-o altă hotărâre, nr. 124 din 21 noiembrie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, s-a mai dispus exproprierea unei alte suprafețe de teren de 172 mp, ce nu face obiectul cauzei de față. S-a arătat că pentru suprafața de 4433 mp, identificată în raportul inițial de expertiză ca fiind suprafața ocupată în plus de la reclamanți, pe care se află D.N.

6, reclamanții nu dețin titlu de proprietate valabil. Titlul definitiv de proprietate din 17 iulie 1921, de care aceștia se prevalează, eliberat pe numele G.G.S. pentru suprafața de 2 ha, nu poate să facă dovada proprietății reclamanților, deoarece conform legislației anterioare Revoluției din decembrie 1989, toate terenurile agricole au fost scoase din patrimoniul persoanelor fizice și trecute în patrimoniul fostelor C.A.P. - uri. Cum în temeiul legilor reparatorii ulterioare Revoluției din decembrie 1989 reclamanților nu li s-a atribuit sau reconstituit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe, ei nu pot fi considerați proprietari. În afara celor două suprafețe de teren pentru care s-a dispus exproprierea, s-a stabilit că este afectată de expropriere o suprafață de 166 mp, pentru care reclamanții dețin titlu de proprietate și care se află în continuarea celor două suprafețe expropriate (conform suplimentului 2 la raportul de expertiză).

Pentru o altă suprafață de 47 mp expertul a făcut precizarea că excede suprafețelor din titlul reclamanților. Prin urmare, singura suprafață ocupată în plus (afectată de expropriere) de la reclamanți este 166 mp. Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți. Reclamanții au invocat prin motivele de apel faptul că instanța nu a ținut seama de concluziile scrise formulate de reclamant și de concluziile din cel de al treilea raport de expertiză, în sensul că suprafața ocupată în plus de expropriator este de 616 m.p, solicitându-se acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață ocupată, de 15121 m.p. Au susținut că s-a ocupat și o suprafață de teren din partea stângă a șoselei. În motivarea apelului declarat de pârâtă C.N.A.D.N.R.

SA s-a susținut că suprafața reală ocupată în plus de la reclamant este de 94 m.p., iar nu 166 m.p. și că prețul exproprierii nu a fost corect stabilit. În apel, s-a dispus suplimentarea probatoriilor prin completarea raportului de expertiză întocmit de comisia de 3 experți pentru a se stabili, în raport de noul titlu de proprietate depus de reclamant, ce suprafață de teren a fost ocupată din proprietatea acestuia prin construirea drumului. Prin decizia civilă nr. 176 din 21 martie 2011 Curtea de Apel Craiova a respins ambele apeluri pentru următoarele considerente. Prin titlul de proprietate din 1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru autorul reclamanților cu privire la suprafața de 5 ha teren extravilan.

Prin titlul de proprietate, aceluiași autor i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2188 m.p. În raportul de expertiză tehnică întocmit de comisia de experți în primă instanță s-a reținut că pentru construirea D.N. 6 au fost ocupate din terenul reclamanților, mai multe parcele de teren cu suprafețele de 172 m.p.; 231 m.p. și respectiv 166 m.p. Pentru primele două parcele s-a emis hotărâre de către C.N.A.D.N.R. SA, în calitate de expropriator, suprafețele de teren nefiind contestate. Pentru parcela în suprafață de 166 m.p. s-a dispus exproprierea de către instanța de judecată, ambele părți contestând întinderea suprafeței de teren. Expertizele realizate în primă instanță și în apel au stabilit că extinderea drumului județean, devenit D.N.

6, a afectat doar suprafața de 166 m.p., deoarece lărgirea drumului s-a făcut spre nord. Faptul că terenul aflat la sudul drumului, nu a fost afectat prin exproprierea în vederea realizării drumului național este confirmat nu numai prin măsurătorile și constatările experților, ci și prin adresa din 26 noiembrie 2010 a C. către D.R.D.P. și planurile anexe la această adresă. În apel, experții au arătat că lățimea inițială a drumului era de 10,5 m iar lățimea actuală este de 26 m, însă aceasta nu presupune că extinderea a privit și partea din sud a drumului, cât timp experții au confirmat că lucrările de reabilitare și extindere nu au afectat această parte de teren.

Primăria Brădești a confirmat cele constatate în teren, iar societatea specializată în întocmirea lucrărilor cadastrale, care a executat și documentația pentru înscrierea în cartea funciară a terenului proprietatea reclamanților, a concluzionat că a fost afectată chiar o suprafață mai mică decât cea reținută de experți, aflată în partea de nord a drumului, nicidecum în partea de sud. Concluzia care se impune este aceea că este nefondată susținerea apelanților reclamanți în sensul că prin lucrările efectuate li s-a încălcat dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren mai mare, cât timp toate probele administrate converg spre concluzia că extinderea drumului s-a făcut spre latura de nord, ceea ce a dus la afectarea unei suprafețe de 166 m.p.

din proprietatea reclamanților, nu și spre partea dinspre sud a drumului. În apel, reclamanții susțin că prin completarea raportului de expertiză s-a arătat că prin expropriere s-a ocupat din suprafața lor de teren o porțiune de 616 m.p. Această susținere este neconformă cu probele administrate, deoarece prin completarea expertizei, comisia a stabilit că suprafața de 616 m.p. cuprinde suprafețele de 231 m.p. (identificată în schița anexă), de 172 m.p. cu privire la care s-au emis hotărârile de expropriere, suprafața de 47 m.p., care nu este inclusă în titlul de proprietate al reclamanților, iar restul este inclus în terenul reclamanților. Efectuând un clacul aritmetic, se constată că suprafețele de 231 m.p.

plus 172 m.p. plus 47 m.p. scăzute din suprafața de 616 m.p. dau exact 166 m.p., cât s-a stabilit în primă instanță. Nu sunt întemeiate nici criticile pârâtului referitoare la stabilirea greșită a despăgubirilor. Prima instanță a fost investită în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, urmând să stabilească valoarea despăgubirilor potrivit valorii reale a imobilului expropriat, stabilită potrivit prețului de vânzare, orientându-se după prețurile practicate pe piața imobiliară și cele stabilite prin expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 771 alin. (5) C. fis., așa cum este prevăzut prin art. 4 alin. (9) din lege. Experții au stabilit un preț de vânzare al terenurilor în zonă de 5 euro/metru pătrat, așa cum rezultă și din ofertele de vânzare publicate în ziarele locale, din care au fost depuse la dosar extrase, în acest mod fiind respectate dispozițiile legale.

Solicitarea pârâtei de a se reține o sumă mai mică pentru despăgubiri contravine probelor administrate, întrucât valoarea terenului trebuie stabilită potrivit prețurilor actuale (expertiza a fost efectuată în februarie 2010) iar nu anterior, la data când procedura exproprierii a fost demarată (noiembrie 2008). Despăgubirile acordate titularului dreptului de proprietate afectat prin exproprierea reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de acesta, respectiv scăderea valorii patrimoniului său prin imposibilitatea utilizării imobilului. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamanții și pârâtul. Reclamanții și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., pentru următoarele motive, decizia cuprinde considerente contradictorii privind suprafața de teren ocupată, care este mai mare decât cea stabilită de experți, întrucât drumul nu s-a extins pe 5 m, ci pe 15 m lățime și se întinde pe o lungime de 170 m, de asemenea greșit s-a reținut că extinderea privește doar latura de nord - instanța a interpretat greșit unele probe - instanța nu a analizat trei motive inserate în completarea motivelor de apel, respectiv motivele nr. 2, 4 și 5 în care se critică faptul că nu s-a ținut cont și de titlul suplimentar de proprietate în care apare și parcela cu suprafața de 2188 mp, greșit s-a reținut că parcela de 47 mp nu ar fi inclusă în titlul de proprietate și, tot greșit a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului expropriat.

În motivarea recursului declarat de pârât, formulat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a contestat valoarea de 5 euro/mp stabilită de experți susținându-se că nu s-a avut în vedere că exproprierea s-a realizat la 21 noiembrie 2008 și nu în februarie 2012 când experții au făcut această analiză. De asemenea, nu s-a ținut seama că terenul nu dispunea de utilități. Recursurile nu sunt fondate. Referitor la recursul reclamanților. Prin decizia atacată instanța a stabilit, potrivit probelor administrate, că extinderea suprafeței de teren expropriate s-a realizat doar pe latura de nord. Faptul că instanța a menționat că și în partea de sud a D.N. 6 există o altă parcelă aparținând tot reclamanților, nu poate conduce la concluzia că extinderea s-ar fi realizat și pe această parcelă.

De asemenea, la stabilirea întinderii acestei suprafețe de teren s-a avut în vedere că lățimea inițială a drumului era de 10,5 m, iar lățimea actuală este de 26 de m, astfel că susținerea recurenților potrivit căreia instanța greșit a reținut că drumul s-a extins doar pe 5 m nu poate fi primită. Ca atare, situația de fapt a fost stabilită corect și definitiv de instanța de apel și nu mai poate fi reanalizată în recurs, față de actuala configurație a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. Motivul de recurs referitor la interpretarea probelor nu constituie un motiv de nelegalitate, ci de netemeinicie, el fiind prevăzut în dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., dispoziții ce au fost însă abrogate prin O.U.G.

nr. 138/2000, ne mai constituind, deci, motiv de recurs si respectiv de nelegalitate în reglementarea actuală a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., ce cuprinde doar 9 puncte. Prin urmare, invocarea interpretării greșite a probelor și respectiv aplicarea greșită a legii de către instanță cu raportare la interpretarea probelor sunt aspecte ce vizează temeinicia hotărârii și nu pot fi cenzurate în această cale de atac, excedând motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Nu poate fi reținută nici cea de-a treia critică întrucât instanța a analizat toate motivele de apel cu care a fost investită. Astfel, la soluționarea cauzei a fost luat în considerare și titlul suplimentar de proprietate întrucât suprafața de 166 mp asupra căreia s-a dispus exproprierea de către instanța de fond este inclusă în terenul reconstituit în baza acestui titlu.

Acest aspect este menționat de expert în suplimentul 2 la raportul de expertiză existent la dosarul de fond. Cât privește suprafața de 47 mp, pe baza concluziilor raportului de expertiză (dosar fond și a dosarului de apel), instanța, în mod corect a stabilit că aceasta excede titlurilor de proprietate prezentate de reclamanți. Prin suplimentul 1 la raportul de expertiză existent la dosarul de fond s-a concluzionat că despăgubirile pentru lipsa de folosință a celor două suprafețe expropriate sunt de 19,63 lei și, respectiv 18 lei pe ultimii trei ani înainte de expropriere. Deși sunt sume infime, instanța nu le-a acordat deoarece reclamanții nu au dovedit că în perioada respectivă au și efectuat unele lucrări agricole pe terenurile respective.

În speță însă, reclamanții nu solicită repararea unui prejudiciu cert (prezent sau viitor), ci a unui prejudiciu eventual, decurgând din probabilitatea ca în viitor să efectueze lucrări agricole, or, un asemenea prejudiciu, lipsit de certitudinea existenței sale nu justifică acordarea de despăgubiri. Referitor la recursul pârâtului. Potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Totodată, legea dispune prin art. 27 că instanța are obligația de a compara rezultatul expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat. Aceste prevederi legale nu au fost greșit interpretate sau aplicate de instanța de apel. Așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, comisia de experți tehnici stabilită de instanță în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere analiza pieței imobiliare și, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite reclamanților, a aplicat metoda comparației care presupune tocmai evaluarea raportului cerere-ofertă existent pe piața imobiliară.

În consecință, rezultă din raportul de expertiză prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor însușit de instanță, că la stabilirea valorii acestora s-au avut în vedere prețurile practicate pe piața liberă a terenurilor din zone similare (arabile extravilane) cu cea supusă exproprierii. Această modalitate de stabilire a cuantumului despăgubirilor satisface exigentele impuse de art. 26 și art. 27 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, respectarea dispozițiilor Legii nr. 33/1994 în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanților, implică și satisfacerea exigențelor art. 1 din Protocolul adițional Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Legea nr. 33/1994. Cât timp legiuitorul a prevăzut criterii de evaluare a despăgubirilor ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar instanța a aplicat și respectat aceste criterii, hotărârea astfel pronunțată nu poate reprezenta o încălcare a normei naționale sau a celei europene.

Având în vedere aceste considerente recursurile se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P.I.D. și V.E. și de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA din România, D.R.D.P. Craiova împotriva deciziei nr. 176 din 21 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2012.