ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1843/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1843/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 303 din 14 iulie 2010 a Tribunalului Dolj s-a admis în parte acțiunea

precizată formulată de P.I.D. și V.E.

S-a anulat art. 2 din

Hotărârea nr. 125 din 21 noiembrie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, Consiliul Local Brădești, în ceea ce

privește cuantumul total al despăgubirilor cuvenite reclamanților pentru

suprafața expropriată de 231 mp și s-a stabilit cuantumul acestora la suma de

4767 lei.

S-a dispus

exproprierea și a terenului ocupat în plus de la reclamanți, în suprafață de

166 mp, conform schiței anexe la suplimentul raportului de expertiză efectuat

în cauză.

A fost obligată

pârâta să plătească reclamanților 3425,41 lei despăgubiri pentru această

suprafață.

S-a respins cererea

privind acordarea de daune pentru lipsa de folosință a terenului și a fost

obligată pârâta către reclamantul P.I.D. la plata sumei de 1800 lei, cheltuieli

de judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 125 din 21 noiembrie 2008 a

C.N.A.D.N.R. SA s-a dispus exproprierea suprafeței de 231 mp teren arabil

extravilan, proprietatea reclamanților pentru care s-au stabilit despăgubiri în

cuantum de 346,5 dolari S.U.A., echivalentul a 1058,7 lei.

Printr-o altă

hotărâre, nr. 124 din 21 noiembrie 2008 emisă de C.N.A.D.N.R. SA, s-a mai

dispus exproprierea unei alte suprafețe de teren de 172 mp, ce nu face obiectul

cauzei de față.

S-a arătat că pentru

suprafața de 4433 mp, identificată în raportul inițial de expertiză ca fiind

suprafața ocupată în plus de la reclamanți, pe care se află D.N. 6, reclamanții

nu dețin titlu de proprietate valabil. Titlul definitiv de proprietate din 17

iulie 1921, de care aceștia se prevalează, eliberat pe numele G.G.S. pentru

suprafața de 2 ha, nu poate să facă dovada proprietății reclamanților, deoarece

conform legislației anterioare Revoluției din decembrie 1989, toate terenurile

agricole au fost scoase din patrimoniul persoanelor fizice și trecute în

patrimoniul fostelor C.A.P. - uri. Cum în temeiul legilor reparatorii

ulterioare Revoluției din decembrie 1989 reclamanților nu li s-a atribuit sau

reconstituit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe, ei nu pot fi

considerați proprietari.

În afara celor două

suprafețe de teren pentru care s-a dispus exproprierea, s-a stabilit că este

afectată de expropriere o suprafață de 166 mp, pentru care reclamanții dețin

titlu de proprietate și care se află în continuarea celor două suprafețe

expropriate (conform suplimentului 2 la raportul de expertiză).

Pentru o altă

suprafață de 47 mp expertul a făcut precizarea că excede suprafețelor din

titlul reclamanților.

Prin urmare, singura

suprafață ocupată în plus (afectată de expropriere) de la reclamanți este 166

mp.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel ambele părți.

Reclamanții au

invocat prin motivele de apel faptul că instanța nu a ținut seama de

concluziile scrise formulate de reclamant și de concluziile din cel de al

treilea raport de expertiză, în sensul că suprafața ocupată în plus de

expropriator este de 616 m.p, solicitându-se acordarea de despăgubiri pentru

întreaga suprafață ocupată, de 15121 m.p.

Au susținut că s-a

ocupat și o suprafață de teren din partea stângă a șoselei.

În motivarea apelului

declarat de pârâtă C.N.A.D.N.R. SA s-a susținut că suprafața reală ocupată în

plus de la reclamant este de 94 m.p., iar nu 166 m.p. și că prețul exproprierii

nu a fost corect stabilit.

În apel, s-a dispus

suplimentarea probatoriilor prin completarea raportului de expertiză întocmit

de comisia de 3 experți pentru a se stabili, în raport de noul titlu de

proprietate depus de reclamant, ce suprafață de teren a fost ocupată din

proprietatea acestuia prin construirea drumului.

Prin decizia civilă

nr. 176 din 21 martie 2011 Curtea de Apel Craiova a respins ambele apeluri

pentru următoarele considerente.

Prin titlul de

proprietate din 1997 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru autorul

reclamanților cu privire la suprafața de 5 ha teren extravilan. Prin titlul de

proprietate, aceluiași autor i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru

suprafața de 2188 m.p.

În raportul de

expertiză tehnică întocmit de comisia de experți în primă instanță s-a reținut

că pentru construirea D.N. 6 au fost ocupate din terenul reclamanților, mai

multe parcele de teren cu suprafețele de 172 m.p.; 231 m.p. și respectiv 166

m.p. Pentru primele două parcele s-a emis hotărâre de către C.N.A.D.N.R. SA, în

calitate de expropriator, suprafețele de teren nefiind contestate.

Pentru parcela în

suprafață de 166 m.p. s-a dispus exproprierea de către instanța de judecată,

ambele părți contestând întinderea suprafeței de teren. Expertizele realizate

în primă instanță și în apel au stabilit că extinderea drumului județean,

devenit D.N. 6, a afectat doar suprafața de 166 m.p., deoarece lărgirea

drumului s-a făcut spre nord. Faptul că terenul aflat la sudul drumului, nu a

fost afectat prin exproprierea în vederea realizării drumului național este

confirmat nu numai prin măsurătorile și constatările experților, ci și prin

adresa din 26 noiembrie 2010 a C. către D.R.D.P. și planurile anexe la această

adresă.

În apel, experții au

arătat că lățimea inițială a drumului era de 10,5 m iar lățimea actuală este de

26 m, însă aceasta nu presupune că extinderea a privit și partea din sud a

drumului, cât timp experții au confirmat că lucrările de reabilitare și

extindere nu au afectat această parte de teren. Primăria Brădești a confirmat

cele constatate în teren, iar societatea specializată în întocmirea lucrărilor

cadastrale, care a executat și documentația pentru înscrierea în cartea

funciară a terenului proprietatea reclamanților, a concluzionat că a fost

afectată chiar o suprafață mai mică decât cea reținută de experți, aflată în

partea de nord a drumului, nicidecum în partea de sud.

Concluzia care se

impune este aceea că este nefondată susținerea apelanților reclamanți în sensul

că prin lucrările efectuate li s-a încălcat dreptul de proprietate pentru o

suprafață de teren mai mare, cât timp toate probele administrate converg spre

concluzia că extinderea drumului s-a făcut spre latura de nord, ceea ce a dus

la afectarea unei suprafețe de 166 m.p. din proprietatea reclamanților, nu și

spre partea dinspre sud a drumului.

În apel, reclamanții

susțin că prin completarea raportului de expertiză s-a arătat că prin

expropriere s-a ocupat din suprafața lor de teren o porțiune de 616 m.p.

Această susținere este neconformă cu probele administrate, deoarece prin

completarea expertizei, comisia a stabilit că suprafața de 616 m.p. cuprinde

suprafețele de 231 m.p. (identificată în schița anexă), de 172 m.p. cu privire

la care s-au emis hotărârile de expropriere, suprafața de 47 m.p., care nu este

inclusă în titlul de proprietate al reclamanților, iar restul este inclus în

terenul reclamanților. Efectuând un clacul aritmetic, se constată că

suprafețele de 231 m.p. plus 172 m.p. plus 47 m.p. scăzute din suprafața de 616

m.p. dau exact 166 m.p., cât s-a stabilit în primă instanță.

Nu sunt întemeiate

nici criticile pârâtului referitoare la stabilirea greșită a despăgubirilor.

Prima instanță a fost

investită în condițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, urmând să stabilească

valoarea despăgubirilor potrivit valorii reale a imobilului expropriat,

stabilită potrivit prețului de vânzare, orientându-se după prețurile practicate

pe piața imobiliară și cele stabilite prin expertiza actualizată de Camera Notarilor

Publici, potrivit art. 771 alin. (5) C. fis., așa cum este prevăzut prin art. 4

alin. (9) din lege.

Experții au stabilit

un preț de vânzare al terenurilor în zonă de 5 euro/metru pătrat, așa cum

rezultă și din ofertele de vânzare publicate în ziarele locale, din care au

fost depuse la dosar extrase, în acest mod fiind respectate dispozițiile

legale.

Solicitarea pârâtei

de a se reține o sumă mai mică pentru despăgubiri contravine probelor

administrate, întrucât valoarea terenului trebuie stabilită potrivit prețurilor

actuale (expertiza a fost efectuată în februarie 2010) iar nu anterior, la data

când procedura exproprierii a fost demarată (noiembrie 2008). Despăgubirile

acordate titularului dreptului de proprietate afectat prin exproprierea

reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de acesta, respectiv scăderea

valorii patrimoniului său prin imposibilitatea utilizării imobilului.

Împotriva deciziei

instanței de apel au declarat recurs reclamanții și pârâtul.

Reclamanții și-au

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., pentru

următoarele motive, decizia cuprinde considerente contradictorii privind

suprafața de teren ocupată, care este mai mare decât cea stabilită de experți,

întrucât drumul nu s-a extins pe 5 m, ci pe 15 m lățime și se întinde pe o

lungime de 170 m, de asemenea greșit s-a reținut că extinderea privește doar

latura de nord

- instanța a

interpretat greșit unele probe

- instanța nu a

analizat trei motive inserate în completarea motivelor de apel, respectiv

motivele nr. 2, 4 și 5 în care se critică faptul că nu s-a ținut cont și de

titlul suplimentar de proprietate în care apare și parcela cu suprafața de 2188

mp, greșit s-a reținut că parcela de 47 mp nu ar fi inclusă în titlul de

proprietate și, tot greșit a fost respinsă cererea de acordare a despăgubirilor

pentru lipsa de folosință a terenului expropriat.

În motivarea

recursului declarat de pârât, formulat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., s-a contestat valoarea de 5 euro/mp stabilită de experți susținându-se că

nu s-a avut în vedere că exproprierea s-a realizat la 21 noiembrie 2008 și nu

în februarie 2012 când experții au făcut această analiză. De asemenea, nu s-a

ținut seama că terenul nu dispunea de utilități.

Recursurile nu sunt

fondate.

Referitor la recursul

reclamanților.

Prin decizia atacată

instanța a stabilit, potrivit probelor administrate, că extinderea suprafeței

de teren expropriate s-a realizat doar pe latura de nord. Faptul că instanța a

menționat că și în partea de sud a D.N. 6 există o altă parcelă aparținând tot

reclamanților, nu poate conduce la concluzia că extinderea s-ar fi realizat și

pe această parcelă. De asemenea, la stabilirea întinderii acestei suprafețe de

teren s-a avut în vedere că lățimea inițială a drumului era de 10,5 m, iar

lățimea actuală este de 26 de m, astfel că susținerea recurenților potrivit

căreia instanța greșit a reținut că drumul s-a extins doar pe 5 m nu poate fi

primită.

Ca atare, situația de

fapt a fost stabilită corect și definitiv de instanța de apel și nu mai poate

fi reanalizată în recurs, față de actuala configurație a dispozițiilor art. 304

C. proc. civ.

Motivul de recurs

referitor la interpretarea probelor nu constituie un motiv de nelegalitate, ci

de netemeinicie, el fiind prevăzut în dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc.

civ., dispoziții ce au fost însă abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000, ne mai

constituind, deci, motiv de recurs si respectiv de nelegalitate în

reglementarea actuală a dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., ce cuprinde doar

9 puncte.

Prin urmare,

invocarea interpretării greșite a probelor și respectiv aplicarea greșită a

legii de către instanță cu raportare la interpretarea probelor sunt aspecte ce

vizează temeinicia hotărârii și nu pot fi cenzurate în această cale de atac,

excedând motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Nu poate fi reținută

nici cea de-a treia critică întrucât instanța a analizat toate motivele de apel

cu care a fost investită.

Astfel, la

soluționarea cauzei a fost luat în considerare și titlul suplimentar de

proprietate întrucât suprafața de 166 mp asupra căreia s-a dispus exproprierea

de către instanța de fond este inclusă în terenul reconstituit în baza acestui

titlu. Acest aspect este menționat de expert în suplimentul 2 la raportul de

expertiză existent la dosarul de fond.

Cât privește

suprafața de 47 mp, pe baza concluziilor raportului de expertiză (dosar fond și

a dosarului de apel), instanța, în mod corect a stabilit că aceasta excede

titlurilor de proprietate prezentate de reclamanți.

Prin suplimentul 1 la

raportul de expertiză existent la dosarul de fond s-a concluzionat că

despăgubirile pentru lipsa de folosință a celor două suprafețe expropriate sunt

de 19,63 lei și, respectiv 18 lei pe ultimii trei ani înainte de expropriere.

Deși sunt sume infime, instanța nu le-a acordat deoarece reclamanții nu au

dovedit că în perioada respectivă au și efectuat unele lucrări agricole pe

terenurile respective.

În speță însă,

reclamanții nu solicită repararea unui prejudiciu cert (prezent sau viitor), ci

a unui prejudiciu eventual, decurgând din probabilitatea ca în viitor să

efectueze lucrări agricole, or, un asemenea prejudiciu, lipsit de certitudinea

existenței sale nu justifică acordarea de despăgubiri.

Referitor la recursul

pârâtului.

Potrivit art. 26 din

Legea nr. 33/1994, despăgubirea acordată expropriatului se compune din valoarea

reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar la calcularea

cuantumului despăgubirilor, instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se

vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel, la data întocmirii raportului

de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Totodată, legea

dispune prin art. 27 că instanța are obligația de a compara rezultatul

expertizei cu oferta și cu pretențiile formulate de părți, despăgubirea

acordată de către instanță neputând fi mai mică decât cea oferită de

expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.

Aceste prevederi

legale nu au fost greșit interpretate sau aplicate de instanța de apel.

Așa cum rezultă din

conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, comisia de experți tehnici

stabilită de instanță în baza art. 25 din Legea nr. 33/1994, a avut în vedere

analiza pieței imobiliare și, pentru determinarea despăgubirilor cuvenite

reclamanților, a aplicat metoda comparației care presupune tocmai evaluarea

raportului cerere-ofertă existent pe piața imobiliară.

În consecință,

rezultă din raportul de expertiză prin care s-a stabilit cuantumul

despăgubirilor însușit de instanță, că la stabilirea valorii acestora s-au avut

în vedere prețurile practicate pe piața liberă a terenurilor din zone similare

(arabile extravilane) cu cea supusă exproprierii.

Această modalitate de

stabilire a cuantumului despăgubirilor satisface exigentele impuse de art. 26

și art. 27 din Legea nr. 33/1994. Pe de altă parte, respectarea dispozițiilor

Legii nr. 33/1994 în stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite

reclamanților, implică și satisfacerea exigențelor art. 1 din Protocolul

adițional Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 din Legea nr.

33/1994. Cât timp legiuitorul a prevăzut criterii de evaluare a despăgubirilor

ce pot fi acordate persoanelor expropriate, iar instanța a aplicat și respectat

aceste criterii, hotărârea astfel pronunțată nu poate reprezenta o încălcare a

normei naționale sau a celei europene.

Având în vedere

aceste considerente recursurile se vor respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanții P.I.D. și V.E. și de pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N.R. SA din România, D.R.D.P. Craiova împotriva deciziei nr. 176

din 21 martie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și

pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 martie 2012.