ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6665/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 8073/105/2008 contestatorul

C.Ș., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N. S.A., a

solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună modificarea

Hotărârii nr. 40 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia de Aplicare a Legii nr.

198/2004 în sensul majorării cuantumului despăgubirii pe care intimata a

acordat-o în urma aplicării procedurii de expropriere pentru teren.

Tribunalul Prahova a

pronunțat la 11 martie 2010 prin Sentința civilă nr. 384, care a admis acțiunea

formulată de reclamantul C.Ș., și a modificat în parte Hotărârea de stabilire a

despăgubirilor nr. 40 din 10 ianuarie 2007 cu privire la cuantumul

despăgubirilor și a obligat pârâtul să plătească reclamantului o despăgubire în

cuantum de 33.930 RON pentru terenul expropriat de 426,528 mp ce urmează a fi

achitată în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinței.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Hotărârea de

stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 10 ianuarie 2007 s-a dispus exproprierea

terenului aparținând reclamantului în suprafață de 426,528 mp, despăgubirea ce

s-a acordat fiind de 5.375,15 RON.

Prin raportul de

expertiză care a fost întocmit în cauză s-a stabilit că terenul expropriat face

parte dintr-un teren mai mare, cu categoria de folosință teren agricol -

asolament pentru legume, care la data deplasării pe teren era productiv,

menționându-se că urmare exproprierii a fost blocată calea de acces către

terenul rămas, care va fi o zonă poluată sonor și cu reziduuri gazoase care,

din punct de vedere ecologic, sunt noxe dăunătoare activității agricole.

Cu privire la

cuantumul despăgubirilor, expertul propus de Statul Român a opinat spre

valoarea inițială stabilită prin hotărârea contestată, în timp ce expertul

propus de instanță și expertul propus de reclamant a estimat despăgubirea la

suma de 33.930 RON (426,0 mp x 79,65 RON).

Prin Decizia civilă

nr. 188 din 28 septembrie 2010, Curtea a admis apelul declarat de pârâtul

Statul Român -prin C.N.A.D.N. S.A., în contradictoriu cu reclamantul C.Ș., și a

schimbat în tot Sentința civilă nr. 384 din 11 martie 2010 pronunțată de

Tribunalul Prahova, iar pe fond a respins contestația.

Pentru a decide

astfel, Curtea a reținut următoarele:

Pe fondul cauzei, critica

invocată de apelant a fost apreciată ca fondată.

În urma efectuării

expertizei de specialitate s-a stabilit cuantumul despăgubirii la suma de

33.930 RON, luându-se în calcul valorile propuse de expertul desemnat de

instanță și cel propus de reclamant.

În atare situație,

soluția instanței de fond de obligare a Statului Român să plătească

reclamantului o despăgubire în cuantum de 79,65 RON/mp nu respectă dispozițiile

art. 26 din Legea nr. 33/1994 care stabilesc că despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului.

Analizându-se

raportul de expertiză întocmit la instanța de fond de o comisie formată din

trei experți, în condițiile art. 26 - 27 din Legea nr. 33/1994, în cadrul

căreia fiecare expert își spune punctul de vedere, a reținut punctul de vedere

al expertului M.I., desemnat de pârâtul Statul Român, care a concluzionat că la

data de 10 ianuarie 2007 - data emiterii hotărârii de stabilire a

despăgubirilor, valoarea totală a despăgubirii pentru exproprierea terenului în

cauză era de 5.375,15 RON.

Nu au fost reținute

punctele de vedere ale experților M.G. și D.L. întrucât aceștia nu au

identificat prețurile obișnuite de vânzare-cumpărare ale terenurilor din zonă

și, în plus nu s-a avut în vedere împrejurarea, că începând cu toamna anului

2008 scăderea tranzacțiilor pe piața imobiliară este evidentă.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul C.Ș., pe care a criticat-o pentru

nelegalitate, invocând motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii

apelului declarat de pârât și, pe fond, menținerea sentinței pronunțate deprima

instanță.

Prin Decizia civilă

nr. 5749 din 5 iulie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

excepția nulității recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public; a

admis recursul declarat de reclamant; a casat decizia recurată și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Pentru a decide

astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat cu prioritate, în

temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității

recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public.

În raport de aceste

considerente, precum și ținând seama de dispozițiile art. 306 alin. (3) C.

proc. civ., potrivit cărora, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din

motivele prevăzute de art. 304, excepția nulității recursului invocată de reprezentantul

Ministerului Public a fost respinsă.

În ceea ce privește

criticile invocate de reclamant și subsumate motivului de nelegalitate prevăzut

de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că

acestea sunt nefondate.

Pe de altă parte, din

concluziile raportului de expertiză se reține că terenul rămas în urma

exproprierii este fără utilitate, în condițiile blocării căii de acces de la

proprietatea expropriatului spre imobilul rămas, calea de acces fiind obturată

de traseul autostrăzii.

Instanța de apel

trebuia să verifice dacă, din cauza situației de fapt, nu se produce o

diminuare a valorii terenului rămas persoanei expropriate, cu atât mai mult cu

cât, anterior exproprierii, terenul era generator de venituri, fiind teren

agricol - asolament pentru legume, ulterior devenind, potrivit experților

"o zonă poluată sonor și cu reziduuri gazoase care, din punct de vedere

ecologic, sunt noxe dăunătoare activității agricole".

S-a statuat că

instanța de trimitere urmează să stabilească cu exactitate valoarea de

circulație a terenului expropriat, urmând ca stabilirea despăgubirilor să se

facă ținându-se seama de dispozițiile Legii nr. 198/2004, prin raportare la

art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Curtea, examinând

sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile

formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, având în vedere și

dispozițiile art. 315 C. proc. civ. privind obligativitatea dispozițiilor de

îndrumare ale instanței de casare, a constatat că apelul e nefondat din

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Hotărârea de

stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 10 ianuarie 2007 Comisia pentru aplicarea

Legii nr. 198/2004 Prahova a dispus exproprierea și acordarea despăgubirii

pentru terenul în suprafață de 426,528 mp situat în jud. Prahova, teren ce

aparține expropriatului C.Ș.

Analizându-se

raportul de expertiză întocmit la instanța de fond de o comisie formată din

trei experți, în condițiile art. 26 - 27 din Legea nr. 33/1994, în cadrul

căreia fiecare expert își spune punctul de vedere, astfel cum a și dat

dispoziție de îndrumare instanța de casare, se reține că punctul de vedere al

expertului M.I., desemnat de pârâtul Statul Român, care a concluzionat că la

data de 10 ianuarie 2007 - data emiterii hotărârii de stabilire a

despăgubirilor, valoarea totală a despăgubirii pentru exproprierea terenului în

cauză era de 5.375,15 RON, nu poate fi avut în vedere, de vreme ce acesta nu

ține seama de faptul că terenul rămas în urma exproprierii este fără utilitate,

în condițiile blocării căii de acces de la proprietatea expropriatului spre

imobilul rămas, calea de acces fiind obturată de traseul autostrăzii.

Astfel, în baza art.

296 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român

- prin C.N.A.D.N. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 384 din 11 martie 2010

pronunțată de Tribunalul Prahova.

Împotriva Deciziei

civile nr. 184 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția I

civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. S.A. care a

susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate.

Instanța de apel nu a

înțeles să respecte dispozițiile instanței de recurs, care a trimis cauza spre

rejudecare, impunându-i "să stabilească cu exactitate valoarea de

circulație a terenului expropriat, susținând, că la stabilirea despăgubirilor

să se facă ținându-se seama de dispozițiile Legii nr. 198/2004, prin raportare

la Legea nr. 33/1994, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se consideră că

expertiza care fusese efectuată la fond nu respectă dispozițiile Legii nr.

33/1994.

Atât instanța de

apel, cât și instanța de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994, astfel, instanța de fond, prin omologarea punctelor de

vedere întocmite de către experții M.G. și D.L. a ținut cont la stabilirea

despăgubirilor de prețurile de ofertare apărute pe internet și în presa

prahoveană, ignorând astfel dispozițiile legale ale art. 25 și art. 25 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994.

Cei doi experți nu au

întreprins niciun fel de demers pentru a afla care sunt prețurile de

tranzacționare, prețurile cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același

fel în unitatea administrativ-teritorială.

Pentru a putea evalua

în mod corect imobilul, aceștia aveau obligația de a studia contractele de

vânzare-cumpărare care se găseau la sediul Primăriei Bărcănești și nu prețuri

de ofertare.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs

invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat pentru considerentele ce succed:

Pentru a fi incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată

să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de

temei legal.

În cauză, instanța de

apel a interpretat în mod just dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994

coroborat cu dispozițiile Legii nr. 198/2004 care stabilesc criteriile în

raport cu care se stabilește cuantumul despăgubirilor.

Astfel, corect s-a

reținut, respectându-se și îndrumările deciziei de casare conform art. 315 C.

proc. civ., că, în raport de categoria de folosință a terenului expropriat și

de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, soluția primei

instanțe este legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente

în cauză.

Nu pot fi primite

susținerile recurentului-pârât Statul Român, deoarece, prin menținerea soluției

pronunțate de Tribunalul Prahova, instanța de apel a respectat dispozițiile

deciziei obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5749 din 5

iulie 2011, la stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat fiind

avute în vedere criteriile legale reglementate de art. 26 din Legea nr.

33/1994, despăgubirea constatând în valoarea reală a imobilului și prejudiciul

cauzat proprietarului.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român și în

baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român

prin C.N.A.D.N. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 184 din 24 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - CL