ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6665/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 8073/105/2008 contestatorul C.Ș., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N. S.A., a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună modificarea Hotărârii nr. 40 din 10 ianuarie 2007 emisă de Comisia de Aplicare a Legii nr. 198/2004 în sensul majorării cuantumului despăgubirii pe care intimata a acordat-o în urma aplicării procedurii de expropriere pentru teren.

Tribunalul Prahova a pronunțat la 11 martie 2010 prin Sentința civilă nr. 384, care a admis acțiunea formulată de reclamantul C.Ș., și a modificat în parte Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 10 ianuarie 2007 cu privire la cuantumul despăgubirilor și a obligat pârâtul să plătească reclamantului o despăgubire în cuantum de 33.930 RON pentru terenul expropriat de 426,528 mp ce urmează a fi achitată în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a sentinței. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 10 ianuarie 2007 s-a dispus exproprierea terenului aparținând reclamantului în suprafață de 426,528 mp, despăgubirea ce s-a acordat fiind de 5.375,15 RON.

Prin raportul de expertiză care a fost întocmit în cauză s-a stabilit că terenul expropriat face parte dintr-un teren mai mare, cu categoria de folosință teren agricol - asolament pentru legume, care la data deplasării pe teren era productiv, menționându-se că urmare exproprierii a fost blocată calea de acces către terenul rămas, care va fi o zonă poluată sonor și cu reziduuri gazoase care, din punct de vedere ecologic, sunt noxe dăunătoare activității agricole. Cu privire la cuantumul despăgubirilor, expertul propus de Statul Român a opinat spre valoarea inițială stabilită prin hotărârea contestată, în timp ce expertul propus de instanță și expertul propus de reclamant a estimat despăgubirea la suma de 33.930 RON (426,0 mp x 79,65 RON).

Prin Decizia civilă nr. 188 din 28 septembrie 2010, Curtea a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român -prin C.N.A.D.N. S.A., în contradictoriu cu reclamantul C.Ș., și a schimbat în tot Sentința civilă nr. 384 din 11 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond a respins contestația. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut următoarele: Pe fondul cauzei, critica invocată de apelant a fost apreciată ca fondată. În urma efectuării expertizei de specialitate s-a stabilit cuantumul despăgubirii la suma de 33.930 RON, luându-se în calcul valorile propuse de expertul desemnat de instanță și cel propus de reclamant. În atare situație, soluția instanței de fond de obligare a Statului Român să plătească reclamantului o despăgubire în cuantum de 79,65 RON/mp nu respectă dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 care stabilesc că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului.

Analizându-se raportul de expertiză întocmit la instanța de fond de o comisie formată din trei experți, în condițiile art. 26 - 27 din Legea nr. 33/1994, în cadrul căreia fiecare expert își spune punctul de vedere, a reținut punctul de vedere al expertului M.I., desemnat de pârâtul Statul Român, care a concluzionat că la data de 10 ianuarie 2007 - data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor, valoarea totală a despăgubirii pentru exproprierea terenului în cauză era de 5.375,15 RON. Nu au fost reținute punctele de vedere ale experților M.G. și D.L. întrucât aceștia nu au identificat prețurile obișnuite de vânzare-cumpărare ale terenurilor din zonă și, în plus nu s-a avut în vedere împrejurarea, că începând cu toamna anului 2008 scăderea tranzacțiilor pe piața imobiliară este evidentă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul C.Ș., pe care a criticat-o pentru nelegalitate, invocând motivul prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii apelului declarat de pârât și, pe fond, menținerea sentinței pronunțate deprima instanță. Prin Decizia civilă nr. 5749 din 5 iulie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția nulității recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public; a admis recursul declarat de reclamant; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., excepția nulității recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public. În raport de aceste considerente, precum și ținând seama de dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304, excepția nulității recursului invocată de reprezentantul Ministerului Public a fost respinsă. În ceea ce privește criticile invocate de reclamant și subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că acestea sunt nefondate. Pe de altă parte, din concluziile raportului de expertiză se reține că terenul rămas în urma exproprierii este fără utilitate, în condițiile blocării căii de acces de la proprietatea expropriatului spre imobilul rămas, calea de acces fiind obturată de traseul autostrăzii.

Instanța de apel trebuia să verifice dacă, din cauza situației de fapt, nu se produce o diminuare a valorii terenului rămas persoanei expropriate, cu atât mai mult cu cât, anterior exproprierii, terenul era generator de venituri, fiind teren agricol - asolament pentru legume, ulterior devenind, potrivit experților "o zonă poluată sonor și cu reziduuri gazoase care, din punct de vedere ecologic, sunt noxe dăunătoare activității agricole". S-a statuat că instanța de trimitere urmează să stabilească cu exactitate valoarea de circulație a terenului expropriat, urmând ca stabilirea despăgubirilor să se facă ținându-se seama de dispozițiile Legii nr. 198/2004, prin raportare la art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Curtea, examinând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente în cauză, având în vedere și dispozițiile art. 315 C. proc. civ. privind obligativitatea dispozițiilor de îndrumare ale instanței de casare, a constatat că apelul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare: Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 40 din 10 ianuarie 2007 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 Prahova a dispus exproprierea și acordarea despăgubirii pentru terenul în suprafață de 426,528 mp situat în jud. Prahova, teren ce aparține expropriatului C.Ș.

Analizându-se raportul de expertiză întocmit la instanța de fond de o comisie formată din trei experți, în condițiile art. 26 - 27 din Legea nr. 33/1994, în cadrul căreia fiecare expert își spune punctul de vedere, astfel cum a și dat dispoziție de îndrumare instanța de casare, se reține că punctul de vedere al expertului M.I., desemnat de pârâtul Statul Român, care a concluzionat că la data de 10 ianuarie 2007 - data emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirilor, valoarea totală a despăgubirii pentru exproprierea terenului în cauză era de 5.375,15 RON, nu poate fi avut în vedere, de vreme ce acesta nu ține seama de faptul că terenul rămas în urma exproprierii este fără utilitate, în condițiile blocării căii de acces de la proprietatea expropriatului spre imobilul rămas, calea de acces fiind obturată de traseul autostrăzii.

Astfel, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de Statul Român - prin C.N.A.D.N. S.A. împotriva Sentinței civile nr. 384 din 11 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Prahova. Împotriva Deciziei civile nr. 184 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. S.A. care a susținut următoarele motive de nelegalitate a hotărârii recurate. Instanța de apel nu a înțeles să respecte dispozițiile instanței de recurs, care a trimis cauza spre rejudecare, impunându-i "să stabilească cu exactitate valoarea de circulație a terenului expropriat, susținând, că la stabilirea despăgubirilor să se facă ținându-se seama de dispozițiile Legii nr. 198/2004, prin raportare la Legea nr. 33/1994, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Se consideră că expertiza care fusese efectuată la fond nu respectă dispozițiile Legii nr. 33/1994. Atât instanța de apel, cât și instanța de fond au încălcat dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel, instanța de fond, prin omologarea punctelor de vedere întocmite de către experții M.G. și D.L. a ținut cont la stabilirea despăgubirilor de prețurile de ofertare apărute pe internet și în presa prahoveană, ignorând astfel dispozițiile legale ale art. 25 și art. 25 alin. (2) din Legea nr. 33/1994. Cei doi experți nu au întreprins niciun fel de demers pentru a afla care sunt prețurile de tranzacționare, prețurile cu care se vând în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială.

Pentru a putea evalua în mod corect imobilul, aceștia aveau obligația de a studia contractele de vânzare-cumpărare care se găseau la sediul Primăriei Bărcănești și nu prețuri de ofertare. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Pentru a fi incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. În cauză, instanța de apel a interpretat în mod just dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 coroborat cu dispozițiile Legii nr. 198/2004 care stabilesc criteriile în raport cu care se stabilește cuantumul despăgubirilor.

Astfel, corect s-a reținut, respectându-se și îndrumările deciziei de casare conform art. 315 C. proc. civ., că, în raport de categoria de folosință a terenului expropriat și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, soluția primei instanțe este legală, fiind dată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în cauză. Nu pot fi primite susținerile recurentului-pârât Statul Român, deoarece, prin menținerea soluției pronunțate de Tribunalul Prahova, instanța de apel a respectat dispozițiile deciziei obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5749 din 5 iulie 2011, la stabilirea valorii de circulație a terenului expropriat fiind avute în vedere criteriile legale reglementate de art. 26 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea constatând în valoarea reală a imobilului și prejudiciul cauzat proprietarului.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N. S.A. împotriva Deciziei civile nr. 184 din 24 noiembrie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL