ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3857/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1057 din 6

iunie 2005 a Tribunalului Timiș a fost admisă acțiunea formulată de P.V., W.A.M.

și B.C. împotriva Primarului municipiului Timișoara, dispunându-se anularea

dispoziției nr. 751 din 22 mai 2005 și emiterea unei noi dispoziții în sensul

admiterii notificării E.E. și restituirea în natură sau acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. Timișoara,

nr.top. 12075/1.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că dispoziția Primarului este neîntemeiată și nelegală, întrucât a

reținut greșit că semnatara notificării nu este persoană îndreptățită și că

reclamanții nu sunt moștenitorii acesteia. Cu privire la identitatea titularei

notificării s-a avut în vedere că identitatea acesteia a fost stabilită fără

dubiu la data acordării de despăgubiri pentru imobilul în litigiu în baza Legii

nr. 112/1995, iar calitatea procesuală activă a reclamanților a fost stabilită

prin înscrisuri de necontestat, între care și declarația de acceptare a

moștenirii.

Apelul declarat de Primarul

municipiului Timișoara împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat

prin decizia nr. 1749 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara.

S-a avut în vedere că imobilul în

litigiu a aparținut autorilor reclamantei, titulara notificării fiind una și

aceeași persoană cu E.E.E.B., înscrisă în C.F. cu un singur prenume de E.

S-a considerat că depunerea actelor

de succesiune în timpul procesului și nu la dosarul administrativ, nu prezintă

relevanță juridică, termenul de depunere a actelor fiind de recomandare și nu

de decădere.

Împotriva acestei decizii Primarul

municipiului Timișoara a declarat recursul de față, solicitând admiterea

apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii contestației ca

nelegală.

Se susține că respingerea

notificării a fost corectă, întrucât cei în cauză nu au depus actele

doveditoare până la data de 1 iulie 2003, când a expirat termenul legal,

prevăzut în acest sens, acesta fiind un termen de decădere imperativ.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Potrivit art. 22 din Legea nr.

10/2001 actele doveditoare ale dreptului de proprietar, precum și, în cazul

moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la

notificare, o dată cu aceasta, sau în termen de cel mult 21 luni de la data

intrării în vigoare a prezentei legi.

Din modul de redactare a textului

rezultă că termenul de 18 luni în care trebuiesc depuse actele doveditoare, de

către persoana îndreptățită este un termen de recomandare și nu de decădere.

Această calificare a naturii juridice a termenului în discuție rezultă cu

evidență atât din redactarea titlului redat, cât și din compararea acestor

dispoziții cu cele cuprinse în articolul anterior, respectiv art. 21 din Legea

nr. 10/2001 în care se fac referiri imperative, că persoana îndreptățită „va

notifica”. De asemenea, în același text este prevăzută și sancțiunea

nerespectării termenului, anume pierderea dreptului de a solicita în justiție

măsuri reparatorii. Ori, textul analizat, art. 22 din lege, nu cuprinde o

astfel de prevedere sancționatoare, de unde derivă natura juridică a celor două

termene prevăzute de lege.

Așa fiind, se va reține că este

corectă soluția adoptată în apel, prin care s-a hotărât în sensul arătat astfel

că recursul de față este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 1749 din 29 septembrie

2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

13 aprilie

2006.