ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1215/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 20 ianuarie

2006, pronunțată în dosarul nr. 517/2006, Curtea de Apel Ploiești, în temeiul art.

300

1

alin. (3) și art. 160

b

C. proc. pen., a dispus

menținerea stării de arest a inculpatei O.M. trimisă în judecată pentru

săvârșirea unei pluralități de infracțiuni de înșelăciune, evaziune fiscală și

fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În motivarea acestei încheieri s-a

arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatei a fost luată cu

respectarea dispozițiilor legale și că subzistă temeiurile care au determinat

inițial luarea acestei măsuri se impune menținerea acesteia în condițiile

legii.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpata criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu

privire la greșita menținere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză,

susține recurenta, nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea

acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 300

1

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea impun în continuare privarea de libertate, sau că există temeiuri noi

care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei măsuri.

În cauză, verificând actele și

lucrările de la dosar respectiv mandatul de arestare preventivă, se constată că

temeiul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive subzistă,

iar în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță prin care

s-a reținut vinovăția inculpatei pentru faptele pentru care a fost trimisă în

judecată, cauza aflându-se în prezent la instanța de apel.

Față de această situație urmează a

se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea

măsurii arestării preventive și că, pe cale de consecință, nu există temeiuri

care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data

arestării și până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice

această cerere.

În consecință, pentru considerentele

arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpata O.M. este

nefondat și a fi respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E CI D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata O.M. împotriva încheierii din 20 ianuarie 2006 a Curții

de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. 517/2006.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 80 RON (800.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 februarie 2006.