ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6634/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 26 octombrie 2006, pronunțată în dosarul nr. 990/90/2006, Curtea de Apel Pitești, printre altele, în baza art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților R.E.A., B.G.A. și C.C. S-a fixat termen de judecată la 16 noiembrie 2006. Împotriva acestei încheieri, inculpata R.E.A. a declarat recurs. Recursul este nefondat, pentru următoarele motive: Potrivit art. 300 2 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, procedând potrivit art. 160 b C. proc.

pen. Conform art. 160 b alin. (3) când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive. Potrivit art. 5 pct. 1 din C.A.D.O.L.F., referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpata R.E.A. a fost arestată în vederea aducerii ei în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de bănui că a săvârșit o infracțiune [(lit. c)]. Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțate de un tribunal competent [(art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenție)] în speță, în temeiul condamnării inculpatei R.E.A., la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

Chiar dacă sentința nu a rămas, încă, definitivă, menținerea arestării preventive a recurentei inculpate este justificată, aceasta fiind trimisă în judecată și condamnată pentru o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și pentru care există probe certe că lăsarea acesteia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 300 2 C. proc. pen., raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) din același cod, cât și prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) și c) din C.A.D.O.L.F., Curtea, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată, încheierea atacată fiind legală și temeinică. Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata R.E.A. împotriva încheierii din 26 octombrie 2006 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. 990/90/2006. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2006.