CASE OF LEHTONEN v. FINLAND
- Instanță
- CtEDO
- Articole
- Articolul 6, Articolul 13
- Concluzie
-
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 13
- Restul cererii — inadmisibil
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
CASE OF LEHTONEN v. FINLAND (CtEDO, 2006)
Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Muurla. Reclamantul a fost angajat de o bancă, lucrând în anii 1989-90 relevante în noua campanie a băncii de acordare a împrumuturilor și de a investi în proprietate în străinătate. Reclamantul a suspectat că a ofensat în ceea ce privește deciziile de credit luate fără acorduri de garanție adecvate, ceea ce a dus la lichidarea băncii la începutul anilor 1990, a fost raportat poliției la 23 iunie 1992. Ancheta penală a fost inițiată de către poliție la 7 iulie 1992. Un total de 14 rapoarte de infracțiuni au fost făcute. Investigațiile corespunzătoare au durat de la 7 iulie 1992 la 9 decembrie 1994 și de la 9 aprilie 1996 care se termină la 9 mai 1996. La 7 august 1992, poliția a efectuat o căutare la domiciliul reclamantului și a confiscat activele sale, în care a devenit conștient că a fost suspectat de fraudă gravă în legătură cu activitățile sale la bancă.
Audierea cazului, care a implicat 33 de inculpați, a început în Curtea de District a Salo (käjäoikeus, tingsrätten) la 7 martie 1995. Acesta a inclus mai multe amânări și a durat aproximativ cinci ani în total. Cazul a fost auzit în total 68 de zile. Hotărârea a fost renduă la 24 martie 2000 și a avut loc la aproape 900 de pagini. Pe 4 martie 2002, Curtea de Apel Turku (Hovioikeus, hovrätten) a pronunțat hotărâre, adăugat un al cincilea număr de fraudă gravă și a sporit condamnarea la patru ani și șase luni de închisoare necondiționată și pierderea gradului militar. Curtea a hotărât să examineze cazul în mod direct, inclusiv partea declarată inadmisibilă de Curtea de District (acuzația 12), adică fără a returna cazul la Curtea de District, referindu-se la art. 6 din Convenție și la dreptul la un proces într-un timp rezonabil garantat în această instanță.
În plus, acesta a afirmat în motivele sale (p. 138) faptul că se ține seama de durata procedurii ca factor de reducere a sentinței pentru toate acuzații din acest caz. La 30 octombrie 2002, Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen) a refuzat să accepte recursul. 10. Reclamantul a prezentat un recurs extraordinar împotriva hotărârilor Curții Supreme și Curții de Apel, dar a fost respins de Curtea Supremă la 17 februarie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.