- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 13 iunie 2006
- Stat pârât
- FIN
- Articole
- Articolul 6, Articolul 13
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 13
- Restul cererii — inadmisibil
- Prejudiciu material — cerere respinsă
- Prejudiciu moral — sumă acordată
Lehtonen împotriva Finlandei
Traducere în română Auto
Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Muurla. Reclamantul a fost angajat de o bancă, lucrând în anii 1989-90 relevante în noua campanie a băncii de acordare a împrumuturilor și de a investi în proprietate în străinătate. Reclamantul a suspectat că a ofensat în ceea ce privește deciziile de credit luate fără acorduri de garanție adecvate, ceea ce a dus la lichidarea băncii la începutul anilor 1990, a fost raportat poliției la 23 iunie 1992. Ancheta penală a fost inițiată de către poliție la 7 iulie 1992. Un total de 14 rapoarte de infracțiuni au fost făcute. Investigațiile corespunzătoare au durat de la 7 iulie 1992 la 9 decembrie 1994 și de la 9 aprilie 1996 care se termină la 9 mai 1996. La 7 august 1992, poliția a efectuat o căutare la domiciliul reclamantului și a confiscat activele sale, în care a devenit conștient că a fost suspectat de fraudă gravă în legătură cu activitățile sale la bancă.
Audierea cazului, care a implicat 33 de inculpați, a început în Curtea de District a Salo (käjäoikeus, tingsrätten) la 7 martie 1995. Acesta a inclus mai multe amânări și a durat aproximativ cinci ani în total. Cazul a fost auzit în total 68 de zile. Hotărârea a fost renduă la 24 martie 2000 și a avut loc la aproape 900 de pagini. Pe 4 martie 2002, Curtea de Apel Turku (Hovioikeus, hovrätten) a pronunțat hotărâre, adăugat un al cincilea număr de fraudă gravă și a sporit condamnarea la patru ani și șase luni de închisoare necondiționată și pierderea gradului militar. Curtea a hotărât să examineze cazul în mod direct, inclusiv partea declarată inadmisibilă de Curtea de District (acuzația 12), adică fără a returna cazul la Curtea de District, referindu-se la art. 6 din Convenție și la dreptul la un proces într-un timp rezonabil garantat în această instanță.
În plus, acesta a afirmat în motivele sale (p. 138) faptul că se ține seama de durata procedurii ca factor de reducere a sentinței pentru toate acuzații din acest caz. La 30 octombrie 2002, Curtea Supremă (korkein oikeus, högsta domstolen) a refuzat să accepte recursul. 10. Reclamantul a prezentat un recurs extraordinar împotriva hotărârilor Curții Supreme și Curții de Apel, dar a fost respins de Curtea Supremă la 17 februarie 2003.
4. The applicant was born in 1957 and lives in Muurla.
The applicant was employed by a bank, working in the relevant years 1989-90 in the bank’s new campaign to grant loans and to invest in property abroad.
The applicant’s suspected offending in respect of credit decisions made without adequate guarantee arrangements, which led to the bank’s winding-up in the beginning of the 1990s, was reported to the police on 23 June 1992. The criminal investigation was begun by the police on 7 July 1992. A total of fourteen reports of offences had been made. The corresponding investigations lasted from 7 July 1992 to 9 December 1994 and from 9 April 1996 ending on 9 May 1996. On 7 August 1992 the police carried out a search at the applicant’s home and seized his assets, at which point he became aware that he was suspected of serious fraud in connection with his activities at the bank.
The hearing of the case, which involved 33 defendants, began in the Salo District Court (käräjäoikeus, tingsrätten) on 7 March 1995. It included several adjournments and lasted approximately five years in total. The case was heard during a total of 68 days. The judgment was rendered on 24 March 2000 and it ran to almost 900 pages. The applicant was convicted of four counts of aggravated fraud and sentenced to a suspended term of one year and ten months’ imprisonment and a fine.
On 4 March 2002 the Turku Court of Appeal (hovioikeus, hovrätten) gave judgment. It added a fifth count of serious fraud and increased the applicant’s sentence to four years and six months of unconditional imprisonment and a loss of military rank. The court decided to examine the case directly including the part which had been declared inadmissible by the District Court (charge 12), i.e. without returning the case to the District Court, referring to Article 6 of the Convention and the right to a trial within a reasonable time guaranteed therein. Furthermore, it stated in its reasons (p. 138) that it was taking the length of the proceedings into account as a factor lessening the sentence for all defendants in the case.
On 30 October 2002 the Supreme Court (korkein oikeus, högsta domstolen) refused leave to appeal.
The applicant submitted an extraordinary appeal against the decisions of the Supreme Court and the Court of Appeal, but it was rejected by the Supreme Court on 17 February 2003.