ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1295/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 199 din 19 octombrie 2005, Tribunalul Neamț a respins cererea formulată e revizuientul L.M. privind revizuirea sentinței penale nr. 97/ P din 12 iunie 2002, pronunțată de Tribunalul Neamț. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin adresa cu nr. 307/III-6/2005, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț a înaintat instanței cererea formulată de condamnatul L.M., privind revizuirea sentinței penale nr. 97/2002 a Tribunalului Neamț prin care a fost condamnat, la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b) și b 1 ) C. pen.

și art. 203 C. pen. În motivarea cererii, revizuientul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. S-a mai reținut că susținerile invocate sunt nefondate. Curtea de Apel Bacău, prin decizia penală nr. 377 din 22 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuient, împotriva sentinței penale nr. 199/2005 a Tribunalului Neamț. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs revizuientul L.M., care a solicitat punerea în libertate arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată, Curtea constată că L.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b) și b 1 ) C. pen.

și art. 203 C. pen., prin sentința penală nr. 97/2002 a Tribunalului Neamț, a cărei revizuire s-a cerut, reținându-se că în dimineața zilei de 26 aprilie 2002, în timp ce se afla în incinta locuinței sale, acesta a violat-o pe fiica sa. Verificând susținerile revizuientului, se constată că la dosarul instanței de fond se afla declarația sa în care arată că recunoaște în întregime faptele pentru care a fost trimis în judecată. Totodată, din actele aflate la dosare, se constată că în procesul – verbal de prezentare a materialului aflat la dosar urmărire penală, se consemnează că inculpatul recunoaște fapta de viol comisă asupra fiicei sale, menține explicațiile pe care le-a dat cu privire la fapta pe care a săvârșit-o și nu mai are alte cereri ori de solicitat alte probe în apărarea sa, fiind asistat de apărător.

În consecință, potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) – e) din text. Or, revizuientul nu se încadrează cu motivele invocate în nici unul din aceste cazuri, prin solicitarea formulată tinzând, de fapt, la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză. Pe de altă parte, pe calea revizuirii nu se poate extinde probatoriul și nici nu se pot reanaliza probele deja administrate și verificate de instanțele anterioare, în căile de atac ordinare, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă, ca nefondată, de instanța de apel. Ca atare, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul L.M. împotriva deciziei penale nr. 377 din 22 noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2006.