ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1295/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 199 din 19

octombrie 2005, Tribunalul Neamț a respins cererea formulată e revizuientul L.M.

privind revizuirea sentinței penale nr. 97/ P din 12 iunie 2002, pronunțată de

Tribunalul Neamț.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin adresa cu nr. 307/III-6/2005,

Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț a înaintat instanței cererea formulată

de condamnatul L.M., privind revizuirea sentinței penale nr. 97/2002 a

Tribunalului Neamț prin care a fost condamnat, la 15 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b) și b

1

)

C. pen. și art. 203 C. pen.

În motivarea cererii, revizuientul a

susținut că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

condamnat.

S-a mai reținut că susținerile

invocate sunt nefondate.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 377 din 22 noiembrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de revizuient, împotriva sentinței penale nr. 199/2005 a Tribunalului Neamț.

Împotriva sus-menționatei decizii a

declarat recurs revizuientul L.M., care a solicitat punerea în libertate

arătând că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost

condamnat.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, Curtea

constată că L.M. a fost condamnat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. b) și b

1

)

C. pen. și art. 203 C. pen., prin sentința penală nr. 97/2002 a Tribunalului

Neamț, a cărei revizuire s-a cerut, reținându-se că în dimineața zilei de 26

aprilie 2002, în timp ce se afla în incinta locuinței sale, acesta a violat-o

pe fiica sa.

Verificând susținerile

revizuientului, se constată că la dosarul instanței de fond se afla declarația

sa în care arată că recunoaște în întregime faptele pentru care a fost trimis

în judecată.

Totodată, din actele aflate la

dosare, se constată că în procesul – verbal de prezentare a materialului aflat

la dosar urmărire penală, se consemnează că inculpatul recunoaște fapta de viol

comisă asupra fiicei sale, menține explicațiile pe care le-a dat cu privire la

fapta pe care a săvârșit-o și nu mai are alte cereri ori de solicitat alte

probe în apărarea sa, fiind asistat de apărător.

În consecință, potrivit

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă

definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute

la alin. (1) lit. a) – e) din text.

Or, revizuientul nu se încadrează cu

motivele invocate în nici unul din aceste cazuri, prin solicitarea formulată

tinzând, de fapt, la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză.

Pe de altă parte, pe calea

revizuirii nu se poate extinde probatoriul și nici nu se pot reanaliza probele deja

administrate și verificate de instanțele anterioare, în căile de atac ordinare,

așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă, ca nefondată, de

instanța de apel.

Ca atare, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins, ca nefondat,

menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul L.M. împotriva deciziei penale nr. 377 din 22

noiembrie 2005 a Curții de Apel Bacău.

Obligă recurentul revizuient la

plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40

RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2006.