ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4853/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC N. SRL a chemat în

judecată pârâta SC E. SA, succesoare a fostei SC B.D.F. SA pentru a fi obligată

la plata sumei de 4.423.307.150 lei cu titlu de plată nedatorată și la dobânda

legală.

Tribunalul Comercial Cluj, prin

sentința nr. 128 din 21 octombrie 2004 a respins acțiunea, ca nefondată.

Reclamanta a formulat apel

solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii în sensul admiterii

acțiunii.

Curtea de Apel Cluj-Napoca, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia nr. 102 din 17 martie 2005, a

admis apelul și a schimbat sentința primei instanțe în sensul că a obligat

pârâta la plata sumei de 5.279.512.708 lei despăgubiri cu dobânda legală

începând cu 17 martie 2005 și până la achitarea debitului principal și la

cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 1424 din 29 august 1998

a Tribunalului Cluj s-a admis cererea reclamantei SC B.D.F. SA, iar pârâta SC N.

SRL Cluj a fost obligată să-i plătească suma de 13.631 dolari S.U.A. sau

echivalentul în lei la data plății, 41.757.247 lei credit restant, dobânzi și

penalități calculare până la data de 30 martie 1997.

Prin decizia civilă nr. 216/1999,

pronunțată în dosarul nr. 3067/1997, Curtea de Apel Cluj a admis apelul

societății și a respins pretențiile băncii pentru suma de mai sus. La baza

acestei decizii a stat proba cu expertiza contabilă administrată în apel,

respectiv raportul întocmit de o comisie formată din trei experți: O.I., G.I.

și T.A.

În concluziile acestora se menționează

faptul că, la data judecării căii de atac, în raport de clauzele contractuale,

toate obligațiile de plată ale societății au fost stinse prin plată. Totodată

experții rețin că, dimpotrivă, la data efectuării expertizei banca este cea

care îi datorează societății suma de 316.176.351 lei.

Decizia pronunțată în apel a rămas

irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 4361 din 27

septembrie 2000, pronunțată în dosarul nr. 3424/1999 al Curții Supreme de

Justiție.

S-a concluzionat că în cauză,

intervine puterea de lucru judecat, iar problema juridică invocată nu poate

primi o soluționare diferită după cum societatea a solicitat plata sumei

datorată de bancă, printr-o cerere reconvențională sau separat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

recurs pârâta invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. și a arătat, în esență, că în cauză nu erau întrunite condițiile art. 1201

C. civ., privind autoritatea de lucru judecat deoarece, chiar dacă amândouă

procesele priveau sume de bani, primul se referă la restituirea unui împrumut

bancar, iar cel de-al doilea se referă la plata unei sume pretins nedatorate

deci, au obiecte și cauză diferite și ceea ce permite invocarea autorității de

lucru judecat este constatarea făcută de instanță prin dispozitiv și nu probele

pe care s-a întemeiat soluția.

Totodată, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra raportului de expertiză efectuat în această cauză ci pe un

raport de expertiză întocmit în cadrul celuilalt proces deși nu există

autoritate de lucru judecat, iar prin raportul de expertiză neanalizat s-a

arătat că prima expertiză s-a întemeiat pe norme de lucru fără aplicabilitate

ignorând normele aplicabile contractului de împrumut.

Recursul este nefondat.

Elementele lucrului judecat sunt

acelea care structurează lucrul judecat și care îi determină efectele, art. 1201

C. civ. referindu-se într-adevăr, la identitatea de obiect, cauză și părți.

Nu este necesar ca obiectul să fie

formulat în ambele acțiuni la fel ci, este suficient ca scopul final urmărit să

fie identic, iar cauza nu trebuie raportată doar la temeiul juridic al acțiunii

ci, în ultimă instanță, și la starea de fapt calificată juridic, în cele două

cauze fiind vorba de întinderea răspunderii contractuale și de aceleași reguli

de drept aplicabile.

Astfel, Curtea de Apel Cluj, când a

respins acțiunea recurentei din prezenta cauză prin care pretindea anumite sume

de bani pe motiv că linia de credit s-a soldat în favoarea sa, s-a întemeiat pe

concluziile raportului de expertiză care a concluzionat că linia de credit s-a

soldat, dimpotrivă, în favoarea intimatei din această cauză, care a plătit în

plus suma de 316.176.351 lei, și care a fost actualizată pe baza unui supliment

de expertiză reprezentând exact suma acordată prin decizia recurată.

Pe de altă parte, este adevărat că

puterea lucrului judecat se recunoaște doar dispozitivului, dar acțiunea fiind

respinsă, spre a determina întinderea puterii de lucru judecat trebuie recurs

la elementele de identificare ale acțiunii prin obiect și cauză pentru a nu se

ajunge la hotărâri contradictorii, ceea ce instanța de apel, în mod judicios, a

și făcut, hotărârea fiind legală, încât motivul de recurs întemeiat pe art. 304

pct. 9 C. proc. civ., este nefondat.

Cât privește motivul de recurs

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., el urmează, de

asemenea, să fie respins în raport cu principiul puterii lucrului judecat care

împiedică infirmarea constatărilor făcute în judecata anterioară.

Văzând art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC E. SA București, împotriva deciziei nr. 102 din 17 martie 2005 a Curții de

Apel Cluj, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 19 octombrie 2005.