ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4853/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC N. SRL a chemat în judecată pârâta SC E. SA, succesoare a fostei SC B.D.F. SA pentru a fi obligată la plata sumei de 4.423.307.150 lei cu titlu de plată nedatorată și la dobânda legală. Tribunalul Comercial Cluj, prin sentința nr. 128 din 21 octombrie 2004 a respins acțiunea, ca nefondată. Reclamanta a formulat apel solicitând admiterea acestuia și schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii. Curtea de Apel Cluj-Napoca, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 102 din 17 martie 2005, a admis apelul și a schimbat sentința primei instanțe în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 5.279.512.708 lei despăgubiri cu dobânda legală începând cu 17 martie 2005 și până la achitarea debitului principal și la cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 1424 din 29 august 1998 a Tribunalului Cluj s-a admis cererea reclamantei SC B.D.F. SA, iar pârâta SC N. SRL Cluj a fost obligată să-i plătească suma de 13.631 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății, 41.757.247 lei credit restant, dobânzi și penalități calculare până la data de 30 martie 1997. Prin decizia civilă nr. 216/1999, pronunțată în dosarul nr. 3067/1997, Curtea de Apel Cluj a admis apelul societății și a respins pretențiile băncii pentru suma de mai sus. La baza acestei decizii a stat proba cu expertiza contabilă administrată în apel, respectiv raportul întocmit de o comisie formată din trei experți: O.I., G.I.

și T.A. În concluziile acestora se menționează faptul că, la data judecării căii de atac, în raport de clauzele contractuale, toate obligațiile de plată ale societății au fost stinse prin plată. Totodată experții rețin că, dimpotrivă, la data efectuării expertizei banca este cea care îi datorează societății suma de 316.176.351 lei. Decizia pronunțată în apel a rămas irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 4361 din 27 septembrie 2000, pronunțată în dosarul nr. 3424/1999 al Curții Supreme de Justiție. S-a concluzionat că în cauză, intervine puterea de lucru judecat, iar problema juridică invocată nu poate primi o soluționare diferită după cum societatea a solicitat plata sumei datorată de bancă, printr-o cerere reconvențională sau separat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și a arătat, în esență, că în cauză nu erau întrunite condițiile art. 1201 C. civ., privind autoritatea de lucru judecat deoarece, chiar dacă amândouă procesele priveau sume de bani, primul se referă la restituirea unui împrumut bancar, iar cel de-al doilea se referă la plata unei sume pretins nedatorate deci, au obiecte și cauză diferite și ceea ce permite invocarea autorității de lucru judecat este constatarea făcută de instanță prin dispozitiv și nu probele pe care s-a întemeiat soluția.

Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra raportului de expertiză efectuat în această cauză ci pe un raport de expertiză întocmit în cadrul celuilalt proces deși nu există autoritate de lucru judecat, iar prin raportul de expertiză neanalizat s-a arătat că prima expertiză s-a întemeiat pe norme de lucru fără aplicabilitate ignorând normele aplicabile contractului de împrumut. Recursul este nefondat. Elementele lucrului judecat sunt acelea care structurează lucrul judecat și care îi determină efectele, art. 1201 C. civ. referindu-se într-adevăr, la identitatea de obiect, cauză și părți. Nu este necesar ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni la fel ci, este suficient ca scopul final urmărit să fie identic, iar cauza nu trebuie raportată doar la temeiul juridic al acțiunii ci, în ultimă instanță, și la starea de fapt calificată juridic, în cele două cauze fiind vorba de întinderea răspunderii contractuale și de aceleași reguli de drept aplicabile.

Astfel, Curtea de Apel Cluj, când a respins acțiunea recurentei din prezenta cauză prin care pretindea anumite sume de bani pe motiv că linia de credit s-a soldat în favoarea sa, s-a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză care a concluzionat că linia de credit s-a soldat, dimpotrivă, în favoarea intimatei din această cauză, care a plătit în plus suma de 316.176.351 lei, și care a fost actualizată pe baza unui supliment de expertiză reprezentând exact suma acordată prin decizia recurată. Pe de altă parte, este adevărat că puterea lucrului judecat se recunoaște doar dispozitivului, dar acțiunea fiind respinsă, spre a determina întinderea puterii de lucru judecat trebuie recurs la elementele de identificare ale acțiunii prin obiect și cauză pentru a nu se ajunge la hotărâri contradictorii, ceea ce instanța de apel, în mod judicios, a și făcut, hotărârea fiind legală, încât motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., este nefondat. Cât privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., el urmează, de asemenea, să fie respins în raport cu principiul puterii lucrului judecat care împiedică infirmarea constatărilor făcute în judecata anterioară. Văzând art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SA București, împotriva deciziei nr. 102 din 17 martie 2005 a Curții de Apel Cluj, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 19 octombrie 2005.