ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4976/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4056 din 24 martie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prematurității invocată de pârâta SC M. SRL și, în consecință, a respins ca prematur introdusă acțiunea promovată de reclamantul M.T.J. în contradictor cu pârâtele SC E. SA București, sucursala Râmnicu Vâlcea și SC M. SRL. Prin aceeași sentință s-au respins cererea de chemare în garanție a SC M. SRL formulată de SC E. SA București și cererea de chemare în garanție a numiților N.P., C.C.N.V., Ș.P., A.M. și I.A. formulată de pârâta SC M. SRL.

În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut ca întemeiată excepția prematurității invocată de pârâta SC M. SRL prin întâmpinare la 12 decembrie 2002, în fața Tribunalului Gorj (cauza fiind strămutată la Tribunalul București, prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 iunie 2003), în raport de prevederile art. 720 1 C. proc. civ., deoarece procedura prealabilă de conciliere prevăzută de acestea nu a fost realizată de reclamantă, iar multiplele litigii existente între părți nu o pot complini. Față de soluția dată în acțiunea principală, s-au respins și cererile de chemare în garanție formulate de pârâte. Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței tribunalului a fost respins de Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia nr. 28 din 19 ianuarie 2005, ca nefondat.

Criticile apelantei cu privire la nerealizarea scopului avut în vedere de dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., dat fiind faptul că pe rolul instanțelor se află mai multe litigii între părți au fost înlăturate de instanța de apel, aceasta reținând că efectuarea procedurii prealabile obligatorii de conciliere directă dintre părți în condițiile prevăzute de lege, după data chemării în judecată conferă reclamantului posibilitatea de introducere a unei noi cererii de chemare în judecată. În contra deciziei reclamantul M.T.J. a declarat recurs solicitând schimbarea hotărârilor atacate în sensul respingerii excepției lipsei procedurii concilierii ca nefondată, motivele de nelegalitate fiind încadrate generic în prevederile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc.

civ. În dezvoltarea criticilor sale recurentul arată că în esență că: - litigiul a luat naștere în luna în care reglementarea art. 720 1 C. proc. civ., a intrat în vigoare iar realizarea procedurii concilierii ar fi fără efect față de multitudinea de procese existente între părți; - adresa din 14 septembrie 2001, emisă de intimata SC M. SRL, prin conținutul ei face dovada intenției ei de rezolvare a litigiului numai de către justiție; - art. 720 6 C. proc. civ., prevede desfășurarea cu celeritate a procesului comercial, iar instanța de apel trebuia să dea eficiență încercării de conciliere realizată în timpul procesului și să stăruie în judecata litigiului în virtutea rolului său activ. Recursul nu este fondat.

1. Reclamantul recurent a sesizat instanța de judecată la data de 29 noiembrie 2002 cu o acțiune în pretenții, iar la acea dată prevederile art. 720 1 C. proc. civ., care reglementează procedura prealabilă de conciliere erau în vigoare fiind fără relevanță susținerea recurentului că litigiul a luat naștere în aceiași lună. 2. Prin acțiunea sa, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele SC E. SA București și SC M. SRL și a solicitat obligarea lor în solidar la plata unei sume de bani în baza contractului de antepriză încheiat cu prima pârâtă, ca anteprenor general, la 29 decembrie 1998. Drept urmare, imposibilitatea realizării scopului instituit de art. 720 1 C. proc. civ., cel al concilierii, trebuie analizat față de pârâta cocontractantă iar nu față de pârâta SC M. SRL, emitenta adresei al cărui conținut îl invocă recurentul în a-și dovedi susținerea sa.

3. Intimata pârâtă SC M. SRL a invocat prin întâmpinare cu respectarea prevederilor art. 118 alin. (2) (în vigoare la acea dată) mai multe excepții procedurale printre care și excepția prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii concilierii instituită de art. 720 1 C. proc. civ. și asupra căreia instanța de fond cu respectarea prevederilor art. 137 C. proc. civ., trebuia și s-a pronunțat cu prioritate. Ca atare, în mod corect instanța de apel, față de prevederile art. 294 C. proc. civ., nu a dat eficiență procedurii de conciliere realizată după pronunțarea hotărârii de către instanța de fond fără ca prin aceasta să încalce principiul celerității prevăzut de art. 720 6 C. proc. civ.

și al rolului activ, cum greșit susține recurenta. 4. Așa fiind, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.T.J., împotriva deciziei nr. 28 din 19 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2005.