ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6130/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 647 din 4 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1247/2004, s-a dispus condamnarea inculpatului M.M., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. În baza art. 250 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea de către inculpat a pedepsei celei mai grele de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 3 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă M.N. și obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor I.P.J. Dolj, la plata sumei de 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 150.000.000 lei cu titlu de daune morale. A fost obligat inculpatul, în solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente la plata sumelor de: 21.188.238 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova; 20.120.747 lei către partea civilă Spitalul de Bolnavi Cronici și Geriatrie Sf.

Luca București și 42.674.050 lei către partea civilă C.A.S.M.B. cu titlu de cheltuieli de spitalizare. A fost respinsă cererea părții vătămate M.N. privind acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu. A fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor - I.P.J. Dolj, la plata sumelor de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În data de 1 iunie 2003, partea vătămată M.N. a consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea Amăj, iar în jurul orei 12,00, a intrat în local și viceprimarul comunei, martorul C.C.

Deranjat de comportamentul părții vătămate, viceprimarul a anunțat agentul șef adjunct M.M. pentru a lua măsurile legale. Ambii au revenit la bar chiar în momentul în care partea vătămată se urca în autoturismul martorului U.I. pentru a merge acasă. Inculpatul M.M. a deschis portiera autoturismului și a lovit partea vătămată, cu palma, în zona feței. Deși partea vătămată nu a exercitat acte de violență și nici nu a fost recalcitrant, inculpatul a tras victima din mașină, moment în care, partea vătămată a scăpat din mâinile acestuia și pe fondul stării avansate de ebrietate, a căzut sub propria-i greutate, cu capul înainte, lovindu-se de asfalt. Conform certificatului medico-legal nr. 2091/ A1 din 1 septembrie 2003 întocmit de I.M.L.

Craiova, partea vătămată M.N. a suferit un traumatism vertebral cervical necesitând pentru vindecare 100-120 zile îngrijiri medicale. Leziunile produse i-au pus viața victimei în primejdie. Starea de fapt reținută de prima instanță a rezultat din declarațiile martorilor, părții vătămate inculpatului, procesele verbale de cercetare la fața locului, actele medicale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj și inculpatul, prima solicitând exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile iar inculpatul achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 153 din 4 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 87/P/2005, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă civilmente Inspectoratul de Poliție Dolj și de inculpatul M.M.

Apelanții au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj și inculpatul M.M. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen. Recurenta parte responsabilă civilmente a susținut că răspunderea I.P.J. Dolj poate fi angajată numai dacă fapta ilicită a prepusului, în cauză inculpatul M.M., s-a înscris în limitele funcției încredințate și cu respectarea instrucțiunilor și ordinelor date de comitent. Cum inculpatul nu a respectat ordinele și instrucțiunile date de comitent nu poate fi angajată răspunderea acestuia din urmă. Recurentul inculpat M.M.

a solicitat desființarea hotărârilor atacate și în cadrul rejudecării achitarea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., și exonerarea de la plata despăgubirilor civile. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc.

pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: Analizând probatoriul dispus și administrat în faza de urmărire penală precum și direct, nemijlocit, în cursul cercetării judecătorești, instanțele au stabilit corect starea de fapt, constând în aceea că, în data de 1 iunie 2003, inculpatul M.M., agent șef de poliție, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate M.N., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 100-120 zile îngrijiri medicale, atribuind faptelor deduse judecății o încadrare juridică legală. Sub aspectul infracțiunii de purtare abuzivă se constată că inculpatul se afla în timpul serviciului, fiind solicitat de viceprimarul comunei Almăj, martorul C.C., să i-a măsurile legale față de partea vătămată M.N.

Dând curs acestei solicitări, inculpatul a lovit partea vătămată cu palmele, pumnii și picioarele peste corp iar în momentul în care a scos victima cu forța din autoturismul martorului U.I., a scăpat-o pe aceasta din mâini, căzând sub propria-i greutate cu capul de asfalt. Actele de violență exercitate de inculpat precum și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor rezultă din declarațiile martorilor oculari U.I., M.D., C.C., ale părții vătămate și parțial din declarațiile inculpatului. Din analiza actelor medicale, rezultă că partea vătămată M.N. a suferit, pe lângă traumatismul vertebral cervical medular cu leziune neurologică și multiple escoriații, echimoze în zona pectoral stânga, braț intern stâng, sprânceană stânga.

Prin urmare, în raport de leziunile produse părții vătămate și a împrejurărilor derulării incidentului, faptele inculpatului M.M. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., în concurs. Reținerea concursului de infracțiuni se justifică prin aceea că au fost periclitate, prin fapta inculpatului, atât relațiile de serviciu, care obligă la o atitudine nonviolentă a funcționarului în raporturile sale cu persoanele fizice, cât și integritatea corporală a persoanei. Cât privește latura subiectivă, infracțiunea de purtare abuzivă a fost săvârșită de inculpat cu intenție, acesta lovind partea vătămată în mod repetat, ceea ce demonstrează că a prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui.

Pentru a doua infracțiune, inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a culpei cu ușurință întrucât observând starea de ebrietate a victimei, putea și trebuia să-și dea seama că orice bruscare se poate amplifica iar în lipsa unui echilibru controlat să se producă consecințe mai grave. În atare condiții, motivele invocate de recurent, în sensul achitării sale conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu pot fi primite. Cât privește recursul părții responsabile civilmente, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi exonerată de la plata despăgubirilor civile întrucât, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale întemeiată pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ.

Potrivit textului invocat comitenții răspund „de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au încredințat”, fiind necesar, totodată, ca, în persoana prepusului să fie întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 și art. 999 C. civ. Dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., obligă comitenții să garanteze pentru daunele cauzate de prepușii lor atât în cadrul normal al funcției cât și pentru exercitarea abuzivă a acesteia, dar cu condiția ca între acest exercițiu și funcție să existe o corelație sau o legătură de cauzalitate. În cauza de față, s-a stabilit fără putință de tăgadă, că inculpatul, agent șef adjunct de poliție, în exercițiul sarcinilor sale de serviciu a lovit partea vătămată cu palmele, pumnii și picioarele, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitate pentru vindecare 100-120 zile îngrijiri medicale care au pus în primejdie viața victimei.

Împrejurarea că față de victimă, comitentul, în speță I.P.J. Dolj, va răspunde solidar cu inculpatul (prepusul său), nu exclude posibilitatea exercitării acțiunii în regres a comitentului față de prepus întrucât, ceea ce prevalează este răspunderea pentru fapta proprie. Cât privește întinderea despăgubirilor, acestea au fost dovedite de partea vătămată, instanțele stabilind corect cuantumul daunelor materiale și morale. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj și al inculpatului M.M. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 60 RON cu titlu de cheltuieli judiciare iar pe inculpatul M.M. la plata sumei de 160 RON (1.600.000 lei) cu același titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj și de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 153 din 4 mai 2005 a Curții de Apel Craiova. Obligă recurenta parte responsabilă civilmente să plătească statului 60 RON (600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 RON (1.600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 octombrie 2005.