ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6130/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 647 din 4

octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 1247/2004, s-a

dispus condamnarea inculpatului M.M., la pedeapsa de un an închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.

(2) și (4) C. pen.

În baza art. 250 alin. (2) C. pen.,

s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat, la pedeapsa de 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea de către inculpat a

pedepsei celei mai grele de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de

încercare de 3 ani.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A fost admisă acțiunea civilă

formulată de partea civilă M.N. și obligat inculpatul în solidar cu partea

responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor I.P.J. Dolj, la

plata sumei de 150.000.000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de

150.000.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu aceeași parte responsabilă civilmente la plata sumelor de:

21.188.238 lei către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova;

20.120.747 lei către partea civilă Spitalul de Bolnavi Cronici și Geriatrie Sf.

Luca București și 42.674.050 lei către partea civilă C.A.S.M.B. cu titlu de

cheltuieli de spitalizare.

A fost respinsă cererea părții

vătămate M.N. privind acordarea cheltuielilor judiciare reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu.

A fost obligat inculpatul în solidar

cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor - I.P.J.

Dolj, la plata sumelor de 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În data de 1 iunie 2003, partea

vătămată M.N. a consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea Amăj, iar

în jurul orei 12,00, a intrat în local și viceprimarul comunei, martorul C.C.

Deranjat de comportamentul părții

vătămate, viceprimarul a anunțat agentul șef adjunct M.M. pentru a lua măsurile

legale. Ambii au revenit la bar chiar în momentul în care partea vătămată se

urca în autoturismul martorului U.I. pentru a merge acasă.

Inculpatul M.M. a deschis portiera

autoturismului și a lovit partea vătămată, cu palma, în zona feței.

Deși partea vătămată nu a exercitat

acte de violență și nici nu a fost recalcitrant, inculpatul a tras victima din

mașină, moment în care, partea vătămată a scăpat din mâinile acestuia și pe

fondul stării avansate de ebrietate, a căzut sub propria-i greutate, cu capul

înainte, lovindu-se de asfalt.

Conform certificatului medico-legal nr.

2091/ A1 din 1 septembrie 2003 întocmit de I.M.L. Craiova, partea vătămată M.N.

a suferit un traumatism vertebral cervical necesitând pentru vindecare 100-120

zile îngrijiri medicale. Leziunile produse i-au pus viața victimei în

primejdie.

Starea de fapt reținută de prima

instanță a rezultat din declarațiile martorilor, părții vătămate inculpatului,

procesele verbale de cercetare la fața locului, actele medicale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj și inculpatul, prima

solicitând exonerarea sa de la plata despăgubirilor civile iar inculpatul

achitarea sa în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 153 din 4

mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 87/P/2005, au

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă

civilmente Inspectoratul de Poliție Dolj și de inculpatul M.M.

Apelanții au fost obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au declarat recurs partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj și

inculpatul M.M. invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 17

1

C. proc. pen.

Recurenta parte responsabilă

civilmente a susținut că răspunderea I.P.J. Dolj poate fi angajată numai dacă

fapta ilicită a prepusului, în cauză inculpatul M.M., s-a înscris în limitele

funcției încredințate și cu respectarea instrucțiunilor și ordinelor date de

comitent.

Cum inculpatul nu a respectat

ordinele și instrucțiunile date de comitent nu poate fi angajată răspunderea

acestuia din urmă.

Recurentul inculpat M.M. a solicitat

desființarea hotărârilor atacate și în cadrul rejudecării achitarea sa, în

conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., și exonerarea de la plata despăgubirilor civile.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Analizând probatoriul dispus și

administrat în faza de urmărire penală precum și direct, nemijlocit, în cursul

cercetării judecătorești, instanțele au stabilit corect starea de fapt,

constând în aceea că, în data de 1 iunie 2003, inculpatul M.M., agent șef de

poliție, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate M.N., cauzându-i

leziuni corporale vindecabile în 100-120 zile îngrijiri medicale, atribuind

faptelor deduse judecății o încadrare juridică legală.

Sub aspectul infracțiunii de purtare

abuzivă se constată că inculpatul se afla în timpul serviciului, fiind

solicitat de viceprimarul comunei Almăj, martorul C.C., să i-a măsurile legale

față de partea vătămată M.N.

Dând curs acestei solicitări,

inculpatul a lovit partea vătămată cu palmele, pumnii și picioarele peste corp

iar în momentul în care a scos victima cu forța din autoturismul martorului U.I.,

a scăpat-o pe aceasta din mâini, căzând sub propria-i greutate cu capul de

asfalt.

Actele de violență exercitate de

inculpat precum și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor rezultă din

declarațiile martorilor oculari U.I., M.D., C.C., ale părții vătămate și

parțial din declarațiile inculpatului.

Din analiza actelor medicale,

rezultă că partea vătămată M.N. a suferit, pe lângă traumatismul vertebral

cervical medular cu leziune neurologică și multiple escoriații, echimoze în

zona pectoral stânga, braț intern stâng, sprânceană stânga.

Prin urmare, în raport de leziunile

produse părții vătămate și a împrejurărilor derulării incidentului, faptele

inculpatului M.M. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor de

purtare abuzivă prevăzută de art. 250 alin. (2) C. pen., și vătămare corporală

din culpă prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen., în concurs.

Reținerea concursului de infracțiuni

se justifică prin aceea că au fost periclitate, prin fapta inculpatului, atât

relațiile de serviciu, care obligă la o atitudine nonviolentă a funcționarului

în raporturile sale cu persoanele fizice, cât și integritatea corporală a

persoanei.

Cât privește latura subiectivă,

infracțiunea de purtare abuzivă a fost săvârșită de inculpat cu intenție,

acesta lovind partea vătămată în mod repetat, ceea ce demonstrează că a

prevăzut rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui.

Pentru a doua infracțiune,

inculpatul a acționat cu forma de vinovăție a culpei cu ușurință întrucât

observând starea de ebrietate a victimei, putea și trebuia să-și dea seama că

orice bruscare se poate amplifica iar în lipsa unui echilibru controlat să se

producă consecințe mai grave.

În atare condiții, motivele invocate

de recurent, în sensul achitării sale conform dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu pot fi primite.

Cât privește recursul părții responsabile

civilmente, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi exonerată de la plata

despăgubirilor civile întrucât, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii

civile delictuale întemeiată pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ.

Potrivit textului invocat comitenții

răspund „de prejudiciul cauzat de prepușii lor în funcțiile ce li s-au

încredințat”, fiind necesar, totodată, ca, în persoana prepusului să fie

întrunite condițiile răspunderii pentru fapta proprie prevăzută de art. 998 și art.

999 C. civ.

Dispozițiile art. 1000 alin. (3) C.

civ., obligă comitenții să garanteze pentru daunele cauzate de prepușii lor

atât în cadrul normal al funcției cât și pentru exercitarea abuzivă a acesteia,

dar cu condiția ca între acest exercițiu și funcție să existe o corelație sau o

legătură de cauzalitate.

În cauza de față, s-a stabilit fără

putință de tăgadă, că inculpatul, agent șef adjunct de poliție, în exercițiul

sarcinilor sale de serviciu a lovit partea vătămată cu palmele, pumnii și

picioarele, cauzându-i leziuni corporale ce au necesitate pentru vindecare

100-120 zile îngrijiri medicale care au pus în primejdie viața victimei.

Împrejurarea că față de victimă,

comitentul, în speță I.P.J. Dolj, va răspunde solidar cu inculpatul (prepusul

său), nu exclude posibilitatea exercitării acțiunii în regres a comitentului

față de prepus întrucât, ceea ce prevalează este răspunderea pentru fapta

proprie.

Cât privește întinderea

despăgubirilor, acestea au fost dovedite de partea vătămată, instanțele

stabilind corect cuantumul daunelor materiale și morale.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj și al inculpatului M.M.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 60

RON cu titlu de cheltuieli judiciare iar pe inculpatul M.M. la plata sumei de

160 RON (1.600.000 lei) cu același titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea responsabilă civilmente I.P.J. Dolj și de inculpatul M.M.

împotriva deciziei penale nr. 153 din 4 mai 2005 a Curții de Apel Craiova.

Obligă recurenta parte responsabilă

civilmente să plătească statului 60 RON (600.000 lei) cu titlu de cheltuieli

judiciare.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 160 RON (1.600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 octombrie 2005.