ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5493/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani sub nr. 5142 din 4 august 2003 reclamantul M.E. a chemat în judecată pe pârâții B.N.A. și B.E. și au solicitat repunerea în termen pentru exercitarea dreptului la acțiune împotriva pârâților întrucât, datorită unor cauze temeinic justificate, nu au introdus acțiune în termenul de prescripție prevăzut de lege. În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin contractul încheiat în formă autentică la data de 26 iunie 1989 a cumpărat de la pârâtul B.N.A. locuința situată în satul Tichiriș, comuna Vidra, județul Vrancea. Întrucât a fost indus în eroare cu privire la faptul că i se va înstrăina terenul după partajare solicită să fie repus în termenul de prescripție pentru orice acțiune civile pe care dori să o introducă împotriva pârâților.

Judecătoria Focșani, prin sentința civilă nr. 3995 din 4 noiembrie 2003, a respins acțiunea, soluție menținută prin decizia civilă nr. 85 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Instanțele de fond și de apel au reținut că la data de 28 iunie 1989 s-a încheiat între pârâtul B.N.A., în calitate de vânzător și reclamant, alături de soția sa M.M., în calitate de cumpărători, un contract prin care cel dintâi le-a înstrăinat dreptul său de proprietate asupra locuinței situate în vatra satului Tichiriș, comuna Vidra, județul Vrancea, cu prețul de 15.000 lei, În cuprinsul actului s-a prevăzut că terenul aferent construcției este proprietatea statului, iar cumpărătorilor li se transmite dreptul de folosință asupra acestuia, în condițiile art. 47 din Legea nr. 4/1973.

S-a considerat că cererea de repunere în termenul de prescripție nu este întemeiată față de împrejurarea că reclamantul nu a precizat dreptul la acțiune supus termenului de prescripție la care se referă. În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 85 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați a declarat recurs reclamantul M.E., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanțele nu au intrat în cercetarea fondului, nu au administrat probe, chiar din oficiu, pentru a constata cauzele temeinic justificate pentru care termenul de prescripție a fost depășit.

Recursul urmează să fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă instanța judecătorească poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acțiunii. Repunerea în termen presupune existența „acțiunii” în sensul de drept la acțiune având un obiect patrimonial care se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabili de lege. Instanțele de fond și de apel au reținut corect că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată nu a precizat expres care este, concret, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, prescriptibil, în aport de care să poată fi analizată cererea de „repunere în termen”.

Analiza cauzelor temeinic justificate ce au dus la depășirea termenului de prescripție nu este posibilă ci in abstracto . Față de considerentele menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul M.E. împotriva deciziei civile nr. 85/A din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.