ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5493/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Judecătoria Focșani sub nr. 5142 din 4 august 2003 reclamantul M.E. a chemat în

judecată pe pârâții B.N.A. și B.E. și au solicitat repunerea în termen pentru

exercitarea dreptului la acțiune împotriva pârâților întrucât, datorită unor

cauze temeinic justificate, nu au introdus acțiune în termenul de prescripție

prevăzut de lege.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că prin contractul încheiat în formă autentică la data de 26 iunie 1989

a cumpărat de la pârâtul B.N.A. locuința situată în satul Tichiriș, comuna

Vidra, județul Vrancea. Întrucât a fost indus în eroare cu privire la faptul că

i se va înstrăina terenul după partajare solicită să fie repus în termenul de

prescripție pentru orice acțiune civile pe care dori să o introducă împotriva

pârâților.

Judecătoria Focșani, prin sentința

civilă nr. 3995 din 4 noiembrie 2003, a respins acțiunea, soluție menținută

prin decizia civilă nr. 85 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați, secția

civilă.

Instanțele de fond și de apel au

reținut că la data de 28 iunie 1989 s-a încheiat între pârâtul B.N.A., în

calitate de vânzător și reclamant, alături de soția sa M.M., în calitate de

cumpărători, un contract prin care cel dintâi le-a înstrăinat dreptul său de

proprietate asupra locuinței situate în vatra satului Tichiriș, comuna Vidra,

județul Vrancea, cu prețul de 15.000 lei, În cuprinsul actului s-a prevăzut că

terenul aferent construcției este proprietatea statului, iar cumpărătorilor li

se transmite dreptul de folosință asupra acestuia, în condițiile art. 47 din

Legea nr. 4/1973.

S-a considerat că cererea de

repunere în termenul de prescripție nu este întemeiată față de împrejurarea că

reclamantul nu a precizat dreptul la acțiune supus termenului de prescripție la

care se referă.

În termen legal, împotriva deciziei

civile nr. 85 din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel Galați a declarat recurs

reclamantul M.E., a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C.

proc. civ. și a susținut, în esență, că instanțele nu au intrat în cercetarea

fondului, nu au administrat probe, chiar din oficiu, pentru a constata cauzele

temeinic justificate pentru care termenul de prescripție a fost depășit.

Recursul urmează să fie respins ca

nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958

privitor la prescripția extinctivă instanța judecătorească poate, în cazul în

care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de

prescripție a fost depășit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau

rezolvarea acțiunii.

Repunerea în termen presupune existența

„acțiunii” în sensul de drept la acțiune având un obiect patrimonial care se

stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabili de lege.

Instanțele de fond și de apel au

reținut corect că reclamantul, prin cererea de chemare în judecată nu a

precizat expres care este, concret, dreptul la acțiune având un obiect

patrimonial, prescriptibil, în aport de care să poată fi analizată cererea de

„repunere în termen”.

Analiza cauzelor temeinic

justificate ce au dus la depășirea termenului de prescripție nu este posibilă

ci

in abstracto

.

Față de considerentele menționate,

Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul

M.E. împotriva deciziei civile nr. 85/A din 28 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2005.