ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 902/2009

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focșani reclamanta C.E. a chemat în judecată pe pârâții C.I. și SC E.C.I. SRL Garoafa, prin reprezentanții săi legali T.D. și T.A., solicitând să se constate caracterul simulat al contractelor de vânzare - cumpărare autentificate la Notariatul de Stat Vrancea în 3 octombrie 1995 prin care C.E. a vândut societății pârâte două imobile teren curți construcții, situate în vatra satului comuna Garoafa. În motivarea acțiunii s-a arătat că aceste contracte sunt aparente deoarece în realitate C.E. nu a dorit decât să transmită folosința temporară și gratuită a acestor imobile nepotului și ginerelui său, dar că datorită relațiilor de rudenie nu s-a putut preconstitui un înscris în acest sens.

Prin sentința civilă nr. 2 din 23 ianuarie 2007 tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani, iar pentru soluționarea conflictului negativ de competență a dispus înaintea dosarului la Curtea de Apel Galați. Prin decizia civilă nr. 4/CC din 27 februarie 2007 Curtea de Apel Galați a stabilit că în cauză competența de soluționare revine Tribunalului Vrancea, secția comercială. Prin sentința civilă nr. 410 din 28 noiembrie 2007 pronunțată în cauză de Tribunalul Vrancea s-a respins ca neîntemeiată acțiunea, fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei SC E.C.I. SRL Garoafa, prin lichidator, cheltuieli de judecată. Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs calificat drept apel pârâții C.I., T.A.

și reclamanta C.E. Recurenții s-au declarat nemulțumiți de situația de fapt reținută de judecătorul fondului, deoarece, contrar concluziilor primei instanțe, contractele de vânzare - cumpărare în discuție sunt în realitate o deghizare totală a convenției de comodat între părți, fapt dovedit în cauză. În urma probelor administrate, Curtea de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială, a pronunțat decizia nr. 57/A din 16 iunie 2008, prin care a respins apelurile, ca nefondate. Pentru a se pronunța astfel a reținut că de esența simulației, astfel cum a reținut și instanța de fond, este existența a două înscrisuri, cel aparent, în cazul de față cele două acte de vânzare - cumpărare autentificate și un înscris secret care să ateste voința reală a părților.

Așa fiind, a proba o acțiune în simulație se reduce la a proba: actul public, actul secret și acordul simulatoriu. Toate cele trei componente ale simulației sunt acte juridice care trebuie să îndeplinească condițiile de validitate prevăzute de art. 948 C. civ. Intenția părților de a simula poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. În speță, nici la fond, dar nici în apel, nu s-a dovedit existența unui acord simulatoriu între părți și nici a unui act secret, astfel cum a reținut și instanța de fond, astfel că, hotărârea apelată s-a apreciat ca fiind și temeinică și legală. Împotriva acestei hotărâri au declarat cereri de recurs reclamanta, invocând nelegalitatea hotărârii pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 – 9 C. proc.

civ. cât și C.I. și T.A. pentru aceleași motive. Au arătat, în esență, că hotărârea este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece instanța nu a făcut nicio referire în considerentele hotărârii la susținerile părților, nu a analizat motivele de apel și probele administrate și nu a arătat din care considerente unele dintre ele au fost reținute și actele au fost înlăturate, motivarea fiind insuficientă, imprecisă și confuză ceea ce echivalează cu o nemotivare. Instanța de apel a ignorat faptul că simulația, în cauză, îmbracă forma unei deghizări față de prețul neserios al imobilelor, neachitat, raportat la valoarea care figurează în evidențele fiscale, eludându-se și taxele fiscale.

În al doilea rând, contractele vizează două imobile pentru care legea cerea forma autentică. În realitate, așa cum s-a dovedit cu martorii audiați, imobilele au fost însă predate pentru a fi folosite gratuit și în aceste condiții se poate susține că instanța a făcut o confuzie între simulația celor două acte și modificarea printr-un înscris secret, imposibil de dovedit în sensul cerut de art. 1175 C. civ. Legea nu exclude posibilitatea ca părțile să convină ca actul autentic să fie numai un act aparent opozabil terților, iar părțile să convină alte situații de fapt care nu sunt contrare ocrotirii publice și bunelor moravuri, iar convenția, în cauză, întrunește toate condițiile de valabilitate.

În fine, instanța de apel nu a avut în vedere nici poziția procesuală a părților C.I. și T.A., nici declarațiile martorilor. Intimata - pârâtă SC E.C.I. SRL a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acestora, ca nefondate. Analizând recursurile se găsesc nefondate. Critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este nefondată, deoarece așa cum s-a arătat în precedent hotărârea cuprinde motivele care au stat la baza pronunțării acesteia, instanța de apel analizând toate criticile din apel invocate și argumentând prin raportare la situația de fapt și prin prisma legislației aplicabile, pentru care considerente a pronunțat soluția, încât nu se poate reține încălcarea art. 261 C. proc.

civ. Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. sunt de asemenea, nefondate. Din observarea contractelor încheiate rezultă, cu evidență, obiectul acestora, respectiv cumpărarea unor imobile de către societatea comercială, acte juridice înscrise în patrimoniul acesteia și evidențele fiscale pentru care s-a plătit prețul la nivelul anului 1995, astfel cum au convenit părțile. În condițiile arătate nu se poate susține simulația și încălcarea art. 1175 C. civ., prevederi legale irelevante atât timp cât nu s-a făcut proba acesteia așa cum au reținut ambele instanțe. Nu este relevantă în cauză nici poziția procesuală a recurenților - pârâți, față de interesul acestora, comun cu cel al recurentei - reclamante dar diferit de cel al intimatei - pârâte, recunoașterea pretinsei simulații nefiind, deci, suficientă, această din urmă – parte în aceleași contracte, contestând natura simulată a convențiilor.

A admite, în lipsa unor probe certe simulația unor acte juridice înseamnă a contesta forța obligatorie a acestora, în sensul art. 969 C. civ. Așa fiind, recursurile sunt nefondate și vor fi respinse. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta C.E., împotriva deciziei Curții de Apel Galați nr. 57 din 16 iunie 2008, ca nefondat. Respinge recursul declarat de pârâții C.I. și T.A., împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Obligă recurenții să plătească intimatei - pârâte SC E.C.I. SRL Garoafa prin lichidator A.C.I. suma de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2009.