ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 298/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 1593 din 9 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al recurentei T.D. în persoana numitei T.A., recursul declarat împotriva deciziei nr. 565 din 5 noiembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, fiind anulat, ca făcut de o persoană fără calitate. S-a reținut în argumentarea acestei situații că recursul declarat de numita T.A. în numele lui T.D., nu a respectat cerințele art. 67 alin. (2), art. 83 alin. (1) și art. 720 3 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., procura din 18 decembrie 1998 fiind un mandat general și nu unul special, pentru exercitarea recursului, iar procuratoarea, deși citată mai multe termene cu mențiunea să facă dovada mandatului său special, nu s-a prezentat și nici nu a produs dovada cerută.

Împotriva acestei decizii, la 23 martie 2005, numita T.D., prin procurator T.A., în baza procurii din 18 decembrie 1998, a formulat contestație în anularea deciziei dată în recurs, decizie fundamentată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., apreciind că ea este rezultatul unei greșeli materiale. În dezvoltarea motivelor contestației se arată că în mod eronat instanța de recurs a reținut că nu a făcut dovada mandatului său deoarece ea a depus procura la dosar, în sensul că își însușește recursul declarat de T.A., acte depuse încă din 24 martie 2004. Contestația formulată urmează a fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., temei de drept pe care contestatoarea și-a fundamentat cererea, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.

În speță, motivele invocate de contestatoare nu constituie greșeli materiale în sensul celor vizate de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. ci, eventual, greșeli de judecată, în aprecierea mandatului numitei T.A., instanța de recurs considerând că procura din 1998 este un mandat general și nu unul special, T.A. nefăcând dovada mandatului special solicitat de instanță pentru această cauză. Cum în contestația în anulare nu mai pot fi repuse în discuție probleme deja dezlegate de instanța de recurs, asupra cărora deja s-a pronunțat, în speță, valabilitatea mandatului numitei T.A., Curtea apreciază că nu sunt întrunite cerințele art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care contestația în anulare urmează a fi respinsă.

Conform dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. contestatoarea urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimații R.M. și SC D.B. SRL Pitești, reprezentând onorariu avocat (300 RON), conform dovezilor din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea T.D. prin procurator T.A. împotriva deciziei nr. 1593 din 9 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, cu 300 RON cheltuieli de judecată pentru R.M. și SC D.B. SRL Pitești. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2006.